Cele Zece Porunci
1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis: 2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. 4 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos , care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6 și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7 Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu-l va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8 Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești! 9 Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. 10 Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. 12 Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău! 13 Să nu ucizi. 14 Să nu preacurvești. 15 Să nu furi. 16 Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Spaima poporului. Legea altarului
18 Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui, care fumega . La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea la depărtare. 19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim!” 20 Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, așa încât să nu păcătuiți!” 21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. 22 Domnul i-a zis lui Moise: „Așa să le vorbești copiilor lui Israel: «Ați văzut că v-am vorbit din ceruri. 23 Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei. 24 Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 25 Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.»