1 „Când era tânăr Israel , îl iubeam; și l-am chemat pe fiul Meu din Egipt. 2 Dar cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se îndepărtau: au adus jertfe baalilor și tămâie chipurilor idolești. 3 Și totuși Eu l-am învățat pe Efraim să meargă și l-am ridicat în brațe, dar n-au văzut că Eu îi vindecam. 4 I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare . 5 Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine. 6 Sabia va năvăli peste cetățile lor, îi va nimici, îi va mânca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au făcut. 7 Poporul Meu este pornit să se îndepărteze de Mine și, dacă sunt chemați înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice. 8 Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei ? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! 9 Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu , nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc. 10 Ei Îl vor urma pe Domnul ca pe un leu care va răcni , căci El Însuși va răcni, și copiii vor alerga tremurând de la apus . 11 Vor alerga tremurând din Egipt ca o pasăre și din țara Asiriei ca o porumbiță . Și-i voi face să locuiască în casele lor”, zice Domnul. 12 Efraim mă înconjoară cu minciuni, și casa lui Israel – cu înșelătorii. Iuda este tot hoinar față de Dumnezeu, față de Cel Sfânt și Credincios.
