Fariseii și datina bătrânilor
1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. 2 Ei i-au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Și când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5 Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești!» 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră! 10 Căci Moise a zis: «Să-i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta» și: «Cine îi va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.» 11 Voi, dimpotrivă, ziceți: «Dacă un om le va spune tatălui său sau mamei sale: ‘Ori cu ce te-aș putea ajuta este corban ’ – adică dat lui Dumnezeu – face bine»; 12 și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Și așa ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.”
Ce îl spurcă pe om
14 În urmă a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți! 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și îl spurcă pe om.”
Femeia siro-feniciană
24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci îndată o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29 Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiica ta.” 30 Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit-o pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileei, trecând prin ținutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33 El l-a luat laoparte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata!” , adică „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți – să vorbească!”
Ăl Fariseie vi o sîcaimo le phurengo
1 Ăl Fariseie vi varăsode rai sîcadine, save avile anda o Ierusalimo, chidineaile c‐o Isus. 2 Von dichle varăsaven anda Lescă ucenice cai hale bi‐ujimască vastența, sar vi bi‐halade. 3 Ăl Fariseie, ta sa ăl Iudeie ci han bi‐codolaco te halaven mișto pengă vast, cadea sar sichile ăl phure. 4 Vi cana asban pa o marșevo, ci han ji cana ci naion. Sîn but aver buchea save von sichile te încărăn, sar: o halaimo le paharengo, le chorengo, le vidrengo sar vi le patonengo. 5 Cadea ăl Fariseie sar vi ăl sîcadine rai pușle Lestar: „Sostar ci încărghion Chire ucenice le phurengă sîcaimastar, ta han bi‐halade vastența?“ 6 O Isus palpale phenel: Tume save camen te aven dichline, mișto proorocisardeas o Isaia pa tumende, sar sîn ramome: „Cadala but manușa del‐man e pachiv le ustența, ta lengo ilo sîn dur Mandar. 7 Ta bi‐chancimasco den‐Man e pachiv von, den sîcaimo savo ci sîn aver‐cola numa varăsave sîcaimata le manușăndar.“ 8 Tume muchăn e crisî le Devleschi, te încărăn o sîcaimo le manușăngo, sar le chorengo halaimo, vi le paharengo, vi cărăn but buchea cadalendar. 9 Vo mai phendeas‐lengă: „Șucar rimosardean e crisî le Devleschi, cai te încărăn tumare sîcaimata le phurengo. 10 Sostar o Moise phendeas: ‘Te des e pachiv chire dades vi chire devora;’ ta: ‘Codo savo del duma jiungalimasa pescă dades vi pesca devora, te avel doșalo merimasco.’ 11 Tume, sa anda codea, phenen: ‘Te avela iech manuș te phenel pescă dadescă sar vi pesca devoracă: „Voră sosa daștisardeas te vazdav tucă“, sîn Corbano’, sar sîn dino le Devlescă, vi cărăl mișto; 12 ta ci mai muchăn‐les te cărăl chanci anda pesco dad vi anda peschi devorî. 13 Ta cadea, rimosardean o Divano le Devlesco, pa tumare phurengo sîcaimo. Vi cărăn but aver buchea!“
So melearăl le manușăs
14 Pala codea, chardeas peste le bute manușăn, vi phenel‐lengă: „Așunen Man savoră te hachiarăn. 15 Avri anda o manuș ci sîn chanci savo, te jial andă leste, te daștil te melearăl‐les; ta so inclel anda o manuș, codo melearăl‐les. 16 Te sîn varăcas cana te așunel, te așunel.“ 17 Pala soste andră găleas and‐o chăr, cana sas dur le bute manușăndar, Lescă ucenice pușle‐Les pa cadea pilda. 18 Vo phenel‐lengă: „Vi tume san cadea bi‐hachiarimască? Ci hachiarăn că chanci so jial avreal and‐o manuș, ci daștil te melearăl‐les? 19 Sostar ci jial andă lesco ilo, ta andă lesco păr, pala codea sîn avri dini and‐e hazna?“ Phendeas cadea, Vo cărdeas sa ăl habenata ujo. 20 Vo mai phendeas‐lengă: „So avel avri anda o manuș, codea melearăl le manușăs. 21 Sostar andral, anda o ilo le manușăngo, inclen ăl jiungalimata, curvișago, curvie, mudarimata, 22 ciorimata, butimata, garaimata, tharimata, buchea lajeavescă, iach jiungali, tele dichlimo, barimo, dilimo. 23 Sa cadala buchea jiungale aven andral, von melearăn le manușăs.“
E jiuvli anda‐o Canaano
24 O Isus găleatar othar, vo găleatar othar p‐ăl thana le Tiroscă vi le Sidonoscă. Andră găleas andă iech chăr, camelas te ci jianel chonic că sîn othe; ta ci daștisardeas te așel garadines. 25 Sa acana, iech jiuvli, saveschi racli sas hutildini catar iech duho savo ci sas ujo, așundeas că den duma pa Leste, voi avileas vi șiudeas pes angla Lescă pînră. 26 Cadea jiuvli sas iech grecoica, anda o neamo Siro‐fenicianuri. Voi rughilas‐Les te lel avri le bengăs anda lachi racli. 27 O Isus phendeas‐lacă: „Te mechăs mai anglal te ceailon ăl șeavoră: sostar ci sîn mișto te les o manro le șeavorăngo, te șiudes‐les le riconengă.“ 28 „Cadea, Raie“, phenel‐Lescă palpale voi: „ta vi ăl ricone tela e sinia han ăl purșuca le șeavorăngă.“ 29 Acana o Isus phenel‐lacă: „Anda cadea duma, te jiastar, avri inclisteas o beng anda chiri racli.“ 30 Ta cana andră găleas e jiuvli andă pesco chăr, arachleas le raclea tele peli and‐o pato; sar vi avri inclisteas o beng anda late.
Sastearghiol iech cașuco‐muto
31 O Isus găleatar anda‐l than le Tiroscă, pale avileas p‐o Sidono pașa o baro pai le Galileaco, nachleas p‐ăl thana le Decapole. 32 Ande‐Leste iechă cașucăs, savo delas duma phares, vi rughisarde‐Les te thol Pescă vast pă leste. 33 Vo leas‐les mai ocothe le bute manușăndar, thodeas Pescă naie andă lescă can, vi arăsleas lesca șibate Pescă șiungaresa. 34 Pala codea, vazdeas Pescă iacha cai o ceri, vi phenel: „Efata“, sar: „Putărghio!“ 35 Sa acana, putărghile lescă can, avri phanglinaileas leschi șib, sar vi deas duma zurales mișto. 36 O Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască; ta sodesa poruncil‐lengă mai but, cărnas‐Les prinjeandino mai but. 37 Von așenas sar pahome zurales but, vi phenenas: „Savoră cola cărăl‐le zurales ciudimasa; vi le cașucăn cărăl te așunen, save ci den duma cărăl‐le te den duma.“