Vicleșugul locuitorilor din Gabaon
1 Auzind ce s‑a întâmplat, toți regii care erau dincoace de Iordan, în munte, în câmpie și pe toată coasta Mării celei Mari, până spre Liban, hitiții , amoriții, canaaniții, fereziții, hiviții și iebusiții 2 s‑au strâns toți împreună, cu un singur glas, ca să lupte împotriva lui Iosua și împotriva lui Israel.
3 Locuitorii din Gabaon , când au auzit ce le făcuse Iosua Ierihonului și cetății Ai, 4 au întrebuințat un vicleșug. Au pornit la drum și s‑au dat drept soli . Au luat niște saci vechi pe măgarii lor și niște burdufuri vechi pentru vin, rupte și cârpite; 5 în picioare purtau încălțăminte veche și cârpită, erau îmbrăcați cu haine vechi, iar toată pâinea pe care o aveau ca hrană era uscată și fărâmicioasă. 6 S‑au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, și le‑au zis lui și bărbaților din Israel: „Venim dintr‑o țară îndepărtată; faceți dar acum legământ cu noi!”
7 Bărbații lui Israel le‑au răspuns hiviților acestora: „Poate că locuiți în mijlocul nostru. Cum să facem legământ cu voi?” 8 Ei i‑au zis lui Iosua: „Suntem robii tăi.” Și Iosua le‑a zis: „Cine sunteți voi și de unde veniți?” 9 Ei i‑au răspuns: „Robii tăi vin dintr‑o țară foarte îndepărtată, pentru numele DOMNULUI, Dumnezeului tău, căci am auzit faima Lui, anume tot ce a făcut în Egipt, 10 tot ce le‑a făcut celor doi regi ai amoriților dincolo de Iordan – lui Sihon, regele Heșbonului, și lui Og, regele Bașanului, care era la Aștarot. 11 Și bătrânii noștri și toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: «Luați cu voi merinde pentru călătorie, mergeți în întâmpinarea lor și spuneți‑le: ‘Suntem robii voștri; faceți dar acum legământ cu noi!’» 12 Pâinea aceasta a noastră era caldă când am luat‑o de acasă ca hrană, în ziua când am plecat să venim la voi; și acum, iată, este uscată și fărâmicioasă. 13 Burdufurile acestea de vin erau nou‑nouțe când le‑am umplut, dar iată‑le, s‑au rupt; hainele și încălțămintea noastră s‑au învechit de lungimea prea mare a drumului.”
14 Bărbații lui Israel au luat din merindele lor și nu L‑au întrebat pe DOMNUL. 15 Iosua a făcut pace cu ei, a făcut legământ că‑i va lăsa cu viață, iar conducătorii adunării le‑au făcut jurământ.
16 La trei zile după ce au încheiat legământul, fiii lui Israel au aflat că aceștia erau vecini cu ei și că locuiau în mijlocul lor. 17 Fiii lui Israel au plecat și a treia zi au ajuns în cetățile lor: Gabaon, Chefira, Beerot și Chiriat‑Iearim. 18 Dar fiii lui Israel nu au făcut război cu ei, deoarece conducătorii adunării făcuseră jurământ cu ei pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și toată adunarea a cârtit împotriva fruntașilor. 19 Atunci, toți conducătorii au vorbit întregii adunări: „Le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, și acum nu putem să ne atingem de ei. 20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viață, ca să nu vină peste noi mânia DOMNULUI, din pricina jurământului pe care li l‑am făcut. 21 Să fie lăsați cu viață!” Dar au fost puși să taie lemne și să scoată apă pentru toată adunarea, după cum le‑au vorbit conducătorii.
22 Iosua i‑a chemat și le‑a vorbit astfel: „De ce ne‑ați înșelat zicând: «Suntem foarte departe de voi», când voi locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum, veți fi blestemați și nu veți înceta să fiți în robie, să tăiați lemne și să scoateți apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 24 Ei i‑au răspuns lui Iosua și au zis: „Robilor tăi li s‑a spus lămurit despre poruncile date de DOMNUL, Dumnezeul tău, robului Său Moise, cum are să vă dea în stăpânire toată țara și să‑i nimicească dinaintea voastră pe toți locuitorii ei. Din pricina voastră, am ajuns să ne temem pentru viața noastră, de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Acum, iată‑ne în mâna ta. Fă cu noi ce este bine și drept în ochii tăi!”
26 Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse: i‑a scos din mâna fiilor lui Israel, așa că nu i‑au omorât. 27 Dar din ziua aceea i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul DOMNULUI, ceea ce fac până în ziua de azi, în locul pe care l‑a ales DOMNUL.
Înșelătoria ghivoniților
1 Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de vest a Iordanului, la munte, în zona deluroasă, pe întreaga coastă a Mării cea Mare până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2 s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.
3 Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4 s-au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți , dându-se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5 Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.
6 Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i-au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:
‒ Noi am venit dintr-o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!
7 Bărbații lui Israel le-au răspuns însă hiviților:
‒ Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8 Ei i-au zis lui Iosua:
‒ Suntem slujitorii tăi!
Iosua i-a întrebat:
‒ Cine sunteți și de unde veniți?
9 Ei i-au răspuns:
‒ Slujitorii tăi au venit dintr-o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10 precum și ce a făcut celor doi regi amoriți care locuiau la est de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11 Bătrânii noștri, împreună cu toți locuitorii țării noastre, ne-au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți-vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem slujitorii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“. 12 Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13 Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14 Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15 Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că-i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le-au jurat lucrul acesta.
16 La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17 Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18 Fiii lui Israel nu i-au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Și întreaga comunitate a protestat împotriva conducătorilor. 19 Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20 Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l-am încheiat cu ei“. 21 Conducătorii le-au zis: „Lăsați-i în viață“. Au fost însă folosiți la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.
22 Iosua i-a chemat pe ghivoniți și le-a zis:
‒ De ce ne-ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“ când, de fapt, locuiți în mijlocul nostru? 23 Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie sclav. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24 Ei i-au răspuns lui Iosua, zicând:
‒ Slujitorilor tăi li s-a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit slujitorului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să-i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne-am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25 Și acum, iată-ne în mâinile tale. Fă-ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.
26 Iosua le-a făcut așa cum hotărâse . El i-a eliberat din mâna fiilor lui Israel și, astfel, aceștia nu i-au ucis. 27 Dar, din acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.