E pativ le šibendi thai la prooročimasti.
1 Roden o kamblimos. Phirăn i pala le pativa le duxovničiskurea, ta mai but te prooročin.
2 Ande čeačimaste, kon del duma ande aver šib, či del duma le manušengă, ta le Devllehkă; kă khonikh či atearăl les, thai, le duxosa, o phenel garaimata.
3 Kon prooročil, avervaresar, del duma le manušengă, te vazdele, te sîkavele thai te miluile.
4 Kon del duma ande aver šib, zurearăl pe orta pes; ta kon prooročil, zurearăl e Khăngări.
5 Sahkă kamau ka saoŕă te den duma ande aver šiba, ta mai but te prooročin. Kon prooročil, sî mai baro dă sar kukoa kai del duma andel šiba; avri numai kana ambodel kadala šiba, anda kaste avel la Khăngărea zuralimos ando dii.
6 Ande čeačimaste, phralale, so valoso sahkă avau tumengă me, te avino tumende thai te dau tumengă duma ande aver šiba, thai kana o divano muŕo či anela tumengă či khă sîkaimos, či prinjeandimos, či proročimos, či jeanglimos?
7 Barem i le butea bitraimahko, kai den ašundimos, avela fluiero or lăuta: kana či den bašimos lašo, kon atearăla so dilabal o fluiero or e lăuta?
8 Thai kana e šing del khă bašimos amblado, kon lašarăla pe mardimako?
9 Sa kadea i tume, kana či phenen la šibasa khă orba atearimasti, so ateardeola pe so phenen? Atunči fal kă denas duma ande bravall.
10 Sî ande lumea but mode šibengă, kadea či iekh anda lende nai bi te na ašudeol pe biatearimahko.
11 Ta kana či prinjeanau o atearimos le ašundimahko, avaua khă străino anda kukoa kai del duma, thai kukoa kai del duma, avela khă străino anda mande.
12 Sa kadea i tume, anda kă kamen le dinimata le pativăngă le duxovničištea, te roden te avel tume pe bravalimaste, anda o dičimos le zuralimastii ando dii la Khăngăreati.
13 Anda kodea, kon del duma ande aver šib, te rudil pe te avel les i e pativ te ambolde la.
14 Andakă, kana rudima ande aver šib, o duxo muŕo rudil pe, ta mîŕî godi sî bi rodohko.
15 So sî kărimahko atunčeara? Rudiua ma le duxosa, ta rudiua ma i la godeasa; dilabaua le duxosa, ta dilabaua i la godeasa.
16 Avervaresar, kana anes naismata le duxosa, sar desa anglal „Amin” kal naismata, kai anes le tu, kukoa kai nai tu pativa, kana o či jeanel so phenes?
17 Biathadimahko, tu naisarăs le Devllehkă but šukar, ta o kolaver či ašel zureardo ando dii.
18 Naisarau le Devllehkă kă me dau duma ande aver šiba mai but sar tumende saoŕă.
19 Kana ande Khăngări, kamau mai mišto te phenau panji orbe atearde, te sîkavau i avrăn, dă sar te phenau deši mii orbe ande aver šib.
20 Phralale, na aven šaoŕă kai godi; ta, koa nasulimos, aven gloate; ta kai godi, avem manuši bară.
21 Ande Kris sî ramome: „Daua duma le norodohkă kadalehkă ande aver šib thai andel ušt străinea; thai či kadea či ašunena Ma, phenel o Rai.”
22 Ando avimos, le šiba sî ăkh sămno na anda kukola le pateamne, ta anda kukola le bipateamne. E prooročia, navervaresar, sî khă sămno na anda kukola le bipateamne, ta anda kukola le pateamne.
23 Kadea, kă kana tidela pe sai Khăngări andekh than, thai saoŕă dena duma ande aver šiba, thai te šona pe i kolendar bi pativengă, or bipateamne, nahkă phenen on kă san dile?
24 Ta kana sa prooročin, thai šol pe ăkh bipateamno or iekh bi pativengo, o sî ateardino saoŕăndar, sî krisînime saoŕăndar.
25 Le garaimata le illehkă sî dinerigate, kadea kă perăla le mosa pe phuw, rudila pe le Devllehkă, thai phenela kă, ande čeačimaste, o Dell sî ande tumaro maškar.
26 So sî kărimahko atunčea, phralale? Kana tiden tume saoŕă, kana iekh anda tumende sî les khă dilabaimos, aver khă sîkaimos, aver khă dikhlimos, aver ăkh orba ande aver šib, aver ăkh amboldimos, sa te kărdeon pe andoa zuralimos le diiehko.
27 Kana sî iekh, kai den duma ande aver šib, te den duma numai po dui or mai but trin, sakoiekh pala avrăste: thai iekh te amboldel.
28 Kana nai kon te amboldel, te ašelmuto ande Khăngări, thai te del numai pehkă duma thai le Devllehkă.
29 Sode pal prooročea, te den duma po dui or po trin, thai le kolaver te krisînin.
30 Thai kana sî kărdo khă dikhlimos iekhăhkă kai bešel tele, kukoa anglal te ašelmuto.
31 Anda kă daštin te prooročin saoŕă, ta iekh pala aver, anda ka saoŕă te len sîkaimos thai saoŕă te aven vazdine.
32 Le duxuri le prooročirengă kărăn so mangăn le prooročea;
33 kă o Rai nai khă Dell le bilašardimahko, ta la pačeako, ka ande sal Khăngărea le sfinçăngă.
34 Le juwlea te ašenmuto andel tidimata, kă lengă nai lengă meklino te len divano ande lende, thai te aven sar phenen pe lengă, sar phenel e Kris.
35 Kana kamen te len sîkaimos pa khă buti, te pušen pehkă romen khără; kă sî lajeau anda khă juwli te del duma ande Khăngări.
36 So? Tumendar teleardea o Divano le Devllehko? Or numai ji tumende arăs'lo?
37 Kana pateal varekon kă sî prooroko or kă sî les dimos kata o Dell, te atearăl so ramotumengă me, sî khă mothodimos le Raiehko.
38 Thai kana varekon či atearăl, te na atearăl!
39 Kadeadar, kana, phralale, mangăn pala e prooročimos, bi te lopînzîn o dimos duma ande aver šiba.
40 Ta sa te kărdeon pe ande khă tipo patiaimahko thai lašarimatasa.
Darul profeției și al vorbirii în alte limbi
1 Urmăriți dragostea și râvniți după darurile spirituale, dar mai ales să profețiți. 2 Căci cel ce vorbește într-o altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, întrucât nimeni nu-l înțelege, iar cu duhul spune taine. 3 Dar cel ce profețește le vorbește oamenilor, pentru consolidare sufletească, mângâiere și încurajare. 4 Cel ce vorbește într-o altă limbă se consolidează sufletește pe sine, dar cel ce profețește consolidează sufletește Biserica. 5 Eu doresc ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să profețiți. Cel ce profețește este mai mare decât cel ce vorbește în alte limbi, în afară de cazul în care acesta din urmă le traduce, pentru ca Biserica să fie consolidată sufletește.
6 Acum, fraților, dacă eu vin la voi vorbind în alte limbi, cu ce vă voi ajuta, dacă nu vă voi vorbi fie prin descoperire, fie prin cunoștință, fie prin profeție, fie prin învățătură? 7 La fel și obiectele neînsuflețite, care scot un sunet, fie un fluier, fie o kithara: dacă nu dau tonuri diferite, cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la kithara? 8 Dacă trâmbița dă un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot astfel și voi: dacă nu rostiți cu limba un cuvânt clar, cum va înțelege cineva ce spuneți? Vă veți trezi vorbind în vânt! 10 Fără îndoială, există în lume multe feluri de limbi, și niciuna nu este fără sens. 11 Așadar, dacă eu nu cunosc înțelesul acelei limbi, voi fi un străin pentru cel care vorbește, iar cel care vorbește va fi un străin pentru mine. 12 La fel și cu voi: întrucât sunteți plini de zel după daruri spirituale, căutați să le aveți din belșug, pentru consolidarea sufletească a Bisericii. 13 De aceea, cel ce vorbește într-o altă limbă să se roage ca să poată traduce ce spune . 14 Căci, dacă mă rog într-o altă limbă, duhul meu se roagă, însă mintea mea este neroditoare. 15 Așadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea, voi cânta laudă cu duhul, dar voi cânta laudă și cu mintea. 16 Altfel, dacă tu mulțumești doar cu duhul, cum va spune „Amin!“ la mulțumirea ta cel ce este neștiutor, de vreme ce nu știe ce spui? 17 Căci tu, într-adevăr, mulțumești frumos, însă celălalt nu este consolidat sufletește. 18 Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți, 19 dar în Biserică vreau, mai degrabă, să spun cinci cuvinte cu mintea mea, pentru a-i învăța pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.
20 Fraților, nu fiți copii în gândire! Dimpotrivă, în ce privește răutatea fiți copilași, iar în gândire fiți maturi. 21 În Lege este scris:
„În alte limbi
și prin buzele altora
voi vorbi acestui popor,
dar nici atunci nu Mă vor asculta, zice Domnul“ .
22 Astfel, limbile sunt un semn nu pentru credincioși, ci pentru necredincioși, în timp ce profeția nu este un semn pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23 De aceea, dacă s-ar aduna întreaga biserică și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra unii neștiutori sau necredincioși, oare nu vor spune ei că sunteți nebuni? 24 Dar dacă toți profețiți și intră cineva necredincios sau neștiutor, el este convins de toți, este cercetat de toți, 25 lucrurile ascunse ale inimii lui sunt descoperite și, astfel, va cădea cu fața la pământ și I se va închina lui Dumnezeu, declarând: „Cu adevărat Dumnezeu este în mijlocul vostru!“.
Ordine în cadrul închinării
26 Deci, ce este de făcut, fraților? Când vă adunați laolaltă și fiecare are un psalm, o învățătură, o descoperire, un îndemn în altă limbă, o traducere, să se facă toate pentru consolidarea sufletească a bisericii . 27 Dacă cineva vorbește într-o altă limbă, să fie doi sau cel mult trei și să vorbească fiecare pe rând, iar unul să traducă. 28 Dacă însă nu este niciun traducător, atunci să tacă în biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29 Să vorbească doi sau trei profeți, iar ceilalți să judece. 30 Iar dacă altuia, care stă jos, i se dă o descoperire, primul să tacă. 31 Fiindcă toți puteți să profețiți, dar unul după altul, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați. 32 Duhurile profeților le sunt supuse profeților, 33 fiindcă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinților, 34 femeile să tacă în biserici, căci lor nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea. 35 Dacă doresc să învețe ceva, să-și întrebe soții acasă, pentru că este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce ? Cuvântul lui Dumnezeu a pornit de la voi? Sau numai până la voi a ajuns el?
37 Dacă cineva crede că este profet sau spiritual, să-și dea seama că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului. 38 Dacă însă cineva nu recunoaște aceasta , nici el nu va fi recunoscut. 39 Astfel, frații mei, râvniți să profețiți și nu împiedicați vorbirea în alte limbi. 40 Însă toate să se facă așa cum se cuvine și în ordine.