O însurimos le Solomonohko. O suno lehko.
1 O Solomono kărdi'lo jeamîtro le Faraonosa, o thagar le Ejiptohko. Lea dă romni la šea le Faraonohkărea, thai andea la ande četatea le Davidosti, ji kana isprăvisardea ta vazdea pehko khăr, o khăr le Raiehko, thai o zîdo andai rig le Ierusalimosti.
2 O poporo či anelas jertfe dăsar pe le učimata, kă ji ando čiro kodoa či vazdinisailo sas ăkh khăr ando Anau le Raiehko.
3 O Solomono kamelas le Raies, thai nikrălas pe le buteandar lehkă daddehkă le Davidohkă. Dăsar kă nigrălas jertfe thai tămîia pel učimata.
4 O thagar gălo ando Gabaomo te anel jertfe oče, kă sas o mai baro učimos. O Solomono andea ăkh mia phabarimata dă sea po altari.
5 Ando Gabaono, o Rai sîkadi'lo ando suno le Solomonohkă reate, thai o Dell phendea lehkă: „Mang so kames te dau tu.”
6 O Solomono dea anglal: „Tu sîkadean khă barolašimos angloa robo Tiro o Davido, muŕo dadd, anda kă phirălas angla Tute ando pateaimos, ando čeačimos thai ando ujimos le illehko angla Tute; thai dean les khă šeau, kai bešel pe lehko skamin le raimahko, sar dičiol pe adesea.
7 Akana Raia, o Dell muŕo, Tu thodean Te robos te thagaril ando than mîŕă daddehko le Davidohko; thai me či sîm dăsar khă tărno, či sîm zumado.
8 O robo Tiro sî ando maškar le poporohko kai alosardean les, poporo but baro, kai našti avel sode sî, či dindo, andoa butimos lehko.
9 De ta Te robos Tirăs khă illo prinjeandimahko, kaste krisînil Te poporos, te delrigate o mišto le nasulimastar! Kă kon daštila te krisînil le poporos Tirăs, o poporo kadoa kadea baro koa dindimos!”
10 O manglimos kadoa le Solomonohko čeailea le Raies.
11 Thai o Dell phendea: „Anda kă e buti kadea mangăs, anda kă či manglean anda tute či čivava lungo, či bravalimata, či o mullimos le dušmaiengo tirăngo, ta mangăs prinjeandimos, kaste kărăs čeačimos,
12 kăraua pala o divano tiro. Daua tu khă illo xarano thai prinjeando, kadea ta nas khonikh angla tute thai čina či va mai uštela khonikh čiăkhdata sar tute.
13 Mai but, daua tu i so či manglean: bravalimata thai slava, kadea ta ando čiro tea čivavako či avela či khă thagar sar tute.
14 Thai te phirăsa ande Mîŕă droma, arakhlindoi le krisa thai le mothodimata Mîŕă, sar kărdea o Davido, o dadd tiro, lunjearaua te des.”
15 O Solomono ušti'lo. Kadoa sas sa o suno. O Solomono ammboldea pe ando Ierusalimo, thai avilo angloa chivoto le phanglimahko le Raiehko. Andea phabarimata dă sa thai jertfe naismahkă, thai dea khă baro xamos sa pehkă kanditorengă.
E kris le Solomonosti.
16 Atunčea avile dui juwlea phirditoare koa thagar, thai thode pe angla leste.
17 Iekh anda le juwlea phenelas: „Rudi ma, o rai muŕo, me thai e juwli kadea bešeas lidui ande sa kodoa khăr, thai kărdem paša late ando khăr.
18 Pala trin des, e juwli kadea kărdea i oi. Bešasas andekhthan, či khă străino nas amença ando khăr, či samas dăsar ame lidui.
19 Pai reat, o šeau kadala juwleako mullo, anda kă sutisas pe leste.
20 Oi ušti'li po maškar la reateako, lea mîŕă šeaves paša mande, ta kana sovelas ti roaba, thai sovleardea les ka pehko kolin: ta pehkă šaves, kai mullosas, sovleardea les ka muŕo kolin.
21 Dădroboitu, uštilem te dau čiuči le šaoŕs: thai dikta kă sas mullo. Dikhlem limasa sama leste dă droboitu; thai dikta kă nas o šeau muŕo, kai kărdemas les.”
22 E kolaver juwli phendea: „Ba či; o šeau muŕo sî kukoa o juvindo, ta teo šeau sî kukoa o mullo.” Ta kutea e anglal dea anglal: „Ba čiăkhdata! o šeau tiro sî kukoa o mullo, ta o šeau muŕo sî kukoa o juvindo.” Kadea dine duma on angloa thagar.
23 O thagar phendea: „Iekh mothol: „Muŕo šeau sî juvindo, ta teo šeau sî kukoa o mullo.” Thai e kolaver phenel: „Ba čiăkhdata! o šeau tiro sî kukoa o mullo, ta o šeau muŕo sî kukoa o juvindo.”
24 Pala kodea phendea: „Anen mangă khă sabia.” Andine khă sabia angloa thagar.
25 Thai o thagar phendea: „Šinen ande donde le šaves le juvindes, thai den dopaši iekhakă thai dopaši la kolavreakă.”
26 Atunčeara e juwli saveako šeau sas o juvindo, ateardea kă šindeol lako illo andoa šeaoŕo, thai phendea le thagarehkă: „Uf! muŕo rai, dela mai mišto la le šaoŕăs le juvindes, thai na mudar les!” Ta e kolaver phendea: „Te na avel či muŕo, či tiro; šinen les!”
27 Thai o thagar, lindoi o divano phendea: „Den kolakă anglal le šaoŕăs le juvindes, thai na mudarăn les. Kă oi sî lesti dei.”
28 Soa Israelo ašundea o mothodimos kai phendeasas les o thagar. Thai darai le ăl thagarestar, kă dikhline kă o xaraimos le Devllehko sas ande leste, sîkaindoi les ande sa lehkă krisa.
1 Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului. El a luat-o de soție pe fata acestuia și a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de construit palatul, Casa Domnului și zidul din jurul Ierusalimului.
Prima vedenie a lui Solomon
(2 Cron. 1:1-13)2 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, căci încă nu fusese construită o Casă pentru Numele Domnului. 3 Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi. 4 Regele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe acolo, căci era cea mai importantă înălțime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi-de-tot.
5 La Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis și Dumnezeu i-a zis:
‒ Cere ce vrei să-ți dau!
6 Solomon a răspuns:
‒ Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul Tău David, tatăl meu, căci a umblat înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă. Tu ai păstrat această mare îndurare față de el și i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său. 7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr și nu știu să conduc. 8 Slujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi calculat sau numărat. 9 Dă-i slujitorului Tău o inimă care ascultă, ca să judec poporul Tău și să pot face diferența între bine și rău. Căci cine este în stare să judece acest popor al Tău atât de numeros?
10 Domnului I-a plăcut lucrul pe care l-a cerut Solomon.
11 Dumnezeu i-a zis:
‒ Pentru că ai cerut acest lucru și nu ai cerut pentru tine nici viață lungă, nici bogății și nici moartea dușmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să asculți la judecată, 12 iată, voi face așa cum ai cerut. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, cum nu s-a mai văzut la nimeni înaintea ta și nu se va mai vedea la nimeni care va urca la tron după tine. 13 Mai mult, îți voi da și ceea ce nu ai cerut: atât bogății, cât și glorie, așa încât nu va fi niciun alt rege ca tine în toate zilele tale. 14 Și, dacă vei umbla pe căile Mele, păzind hotărârile și poruncile Mele, așa cum a făcut tatăl tău David, îți voi lungi zilele.
15 Solomon s-a trezit și iată că fusese un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfățișat înaintea Chivotului legământului cu Stăpânul și a adus arderi-de-tot și jertfe de pace. Apoi a dat un ospăț pentru toți slujitorii săi.
Înțelepciunea lui Solomon
16 Atunci au venit înaintea regelui două prostituate.
17 Prima femeie a zis:
‒ Ah, stăpânul meu, eu și femeia aceasta locuim în aceeași casă. Eu am născut lângă ea în casă, 18 iar la trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Eram împreună; nu mai era nimeni cu noi în casă; eram doar noi două în casă. 19 În timpul nopții, fiul acestei femei a murit, din cauză că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la miezul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, în timp ce slujitoarea ta dormea, și l-a așezat la sânul ei; iar pe fiul ei mort l-a așezat la sânul meu. 21 Când m-am trezit dimineața ca să-mi alăptez fiul, iată că el era mort. M-am uitat la el cu atenție dimineața, și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.
22 Cealaltă femeie a zis:
‒ Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!
Dar aceasta a răspuns:
‒ Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!
Așa au vorbit ele înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis:
‒ Aceasta zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“.
24 Apoi regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!“. Ei au adus o sabie înaintea regelui. 25 Regele a zis: „Tăiați copilul cel viu în două și dați-i o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!“.
26 Atunci femeia al cărei fiu era cel viu i-a vorbit regelui, căci i-a fost milă de fiul ei, și a zis:
‒ Te rog, stăpânul meu, dă-i ei nou-născutul viu! Să nu cumva să-l omori!
Cealaltă însă zicea:
‒ Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l în două!
27 Regele a răspuns și a zis:
‒ Dați primei femei nou-născutul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui.
28 Tot Israelul a auzit judecata pronunțată de rege. Ei s-au temut de el, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era înăuntrul lui, ca să facă dreptate.