O Davido phendino le Ionatanostar.
1 O Davido našlo andoa Naioto, pašai Rama. Gălo koa Ionatano, thai phendea lehkă: „So kărdem me? Sao sî muŕo bikărdimos, thai o bezex muŕo angla teo dadd, ta kamel te lel mîŕî čivava?”
2 O Ionatano dea les anglal: „Arakhăl tu o Dell! Či merăsa. Muŕo dadd či kărăl či khă buti, avela bari, avelaçîkni, bi te phenel mangă; anda soste sahkă garavel mangă o kadea buti? Nai khanči.”
3 O Davido phendea pale, solaxaindoi: „Teo dadd jeanel kă lem nakhlimos angla tute, thai phendino: „Te na jeanel o Ionatano, kă tristola pe.” Ta juvindo sî o Rai thai juvindo sî teo dii kă nai dăsar khă paso maškar mande thai o mullimos.
4 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Anda tute kăraua sa so kamesa.”
5 O Davido dea les anglal: „Dikta kă texara sî šonuto neo, thai sahkă trăbul te xau le thagaresa; mekh ma te jeautar, thai te garadiuau andel islazurea ji ande reat le trito desăsti.
6 Kana teo dad lela sama kă či sîm, te phenes lehkă: „O Davido rudi sardea ma te mekau les te jeal ji ando Betleemo ande pesti četatea, anda kă oče anel pe anda sa lesti familia khă jertfa poa bărši.”
7 Thai kana phenela: „Mišto!” atunčeara o robo tiro nai les khanči te daral; ta te astarăla les e xoli, te jeanes kă muŕo xasarimos sî buti mothodini anda lesti rig.
8 Sîkau tukă dar teo kamblimos angla teo robo, kă kărdean te robosa khă phanglimos angloa Rai. Thai kana sî vo khă bilašimos ande mande, le tu mîŕî čivava, sostar te mai nigrăs ma ji ka teo dadd?”
9 O Ionatano phendea lehkă: „Dur tutar o gîndo te na dau tu ašundimos, te ašunaua kă teo xasarimos sî buti mothodi andai rig mîŕă daddesti thai daravel te arăsăl tu!”
10 O Davido phendea le Ionatanohkă: „Kon dela ma ašundimos kana teo dadd dela tu anglal zuralimasa?”
11 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Avta, te ankleas po islazo.” Thai ankăstine lidui po islazo.
12 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Lau dikhlitorii le Raies, le Devlles le Israelohko, kă rodaua dă pašal mîŕă daddes texara or overtexara; thai te dela godi mišto le Davidostar,
13 o Rai te phiradeol le Ionatanosa sa le zuralimasa, kana či trdaua varekas te del tu ašundimahko! Ta kana muŕo dadd či arakhăla dromesa te kărăl tukă nasul, pale, daua tukă ašundimos, thai mekaua tu te jeastar la pačeasa; thai o Rai te avel tusa, sar sas mîŕă daddesa!
14 Te mai traiua, te phiravestu angla mande khă lašimasa sar le Raiesti; thai te meraua,
15 te na durearăs čiăkhdata teo lašimos mîŕă khărăstar, či kana o Rai xasarăla saoŕăn anda le dušmaia le Davidohkă poa mui la phuweako.
16 Kă o Ionatano kărdea phanglimos le khărăsa le Davidohkărăsa! O Rai te amboldel le dušmaien le Davidohkă!”
17 O Ionatano zureardea i mai but angla o Davido o kamblimos kai sas les anda leste, kă kamelas les sa pehkă diiesa.
18 O Ionatano phendea lehkă: „Texara sî šonuto neo; lela pe sama tiro biavimos, kă o than tiro avela nango.
19 Te ules o trito des ando fundo le thanehko kai garadileanas ando des le kărdimasa kodolesa, thai te ašes paša o baŕ o Ezelo.
20 Me çîrdaua trin săjçi karing o baŕ kadoa, sar kana çîrdaua kai çînta.
21 Thai tradaua kghă tărno, thai phenaua lehkă: „Jea thai arakh le săjçi!” Te phenaua lehkă: „Dikta kă le săjçi sî ordal tutar, lele!” atunčeara te aves, kă sî pačeasa anda tute, thai nai anda soste te daras khančestar, juvindo sî o Rai!
22 Ta te phenaua le tărnehkă: „Dikta kă le săgeçi sî înteal tutar!”, atunči te jeastar, kă o Rai tradel tu.
23 O Rai sî dikhlitorii ando veako andoa divano kai deam amengă les iekh avrăhkă.”
24 O Davido garadi'lo ando kîmpo. Avilo o šonuto neo, thai o thagar lea than koa desbaro kaste xal.
25 O thagar bešlo sar bešelas orkana po skamin paša o zîdo. O Ionatano ušti'lo, thai o Abner bešlo paša o Saulo; ta o than le Davidohko ašilo nango.
26 O Saulo či phendea khanči ando des kodoa; „kă”, phenelas o,” kărdilea: o nas ujeardo, biathadimahko nai ujeardo.”
27 O duito des, o duito des le šonutohko neo, o than le Davidohko sas sa nango. Thai o Saulo phendea pehkă šeavehkă le Ionatanohkă: „Anda soste či avilo o šeau le Isaiehko kai skafidi či arati či ades?”
28 O Ionatano dea anglal le Saulos: „O Davido manglea mangă meklimos te jeal ando Betleemo.
29 O phendea: „De ma drom, rudi tu, kă same ande četatea khă jertfa familiati, thai muŕo phral phendea mangă e buti kadea; ta kana lem nakhlimos angla tute, mekh ma te jeau iekhatar te dikhau mîŕă phralen. Anda kodea či avilo kai skafidi le thagarăsti.”
30 Atunčeara o Saulo astardi'lo xolleatar po Ionatano, thai phendea lehkă: „Šeau jungalo thai biašundimahko, či jeanau me kă lean tukă amal le šeaves le Isaiehko, karing teo lajeau thai o lajeau tea deiako?
31 Kă sode čiro traila o šeau le Isaiehko pe phuw, či avela ujimos či anda tute, či anda teo thagarimos. Thai akana trade te roden mangă les, thai te anen mangă les, kă sî vreniko mullimahko.”
32 O Ionatano dea anglal pehkă daddes le Saulos, thai phendea lehkă: „Anda soste te avel mudardo? So kărdea?”
33 Thai o Saulo ortosardea pesti suliça karing leste, kaste malavel les. O Ionatano ateardea kă sas khă buti mothodini andai rig lehkă daddesti te mudarăll le Davidos.
34 Ušti'lo katai skafidi ande khă xolli astardi, thai či lea dăthan rig kai skafidi ando duito des le šonutohko neo; kă sas xolleariko anda o Davido, anda kă lehko dadd prasaiasas les.
35 O duito des dădroboitu, o Ionatano gălo po kîmpo kai deasas pe duma le Davidosa, thai sas avino khă šaoŕorăsa.
36 O phendea: „Nakh iekhatar thai arakh le săjçi kai çîradaua le.” O šeaoŕo prastaia, thai o Ionatano çîrdea khă săjata kai nakhli înteal lestar.
37 Kana arăslo o šeaoŕo koa than kai sas e săjata kai çîrdeasas la o Ionatano, o Ionatano dea mui pala leste: „Dikta kă e săgeata sî înteal tutar.”
38 Pale çîpisardea lehkă: „Iekhatar, jea iekhatar, na atărdeo!” Thai o šeaoŕo le Ionatanohko tidea le săjăçi, thai amboldi'lo ka pehko stăpîno.
39 O šeoŕo či jeanelas khanči: dăsar o Ionatano thai o Davido atearănas e buti kadea.
40 O Ionatano dea le šeaoŕăhkă le arme, thai phendea lehkă: „Jea thai nigăr le ande četatea.”
41 Pala o telearimos le šeaoŕăhko, o Davido ušti'lo andai rig katar avelodes, pala kodea šudea pe le mosa pe phuw thai rudisai'lo trivarăs. Le dui amal line pe ande angali thai ruine andekhthan. O Davido mai samasa xasardeolas roindoi.
42 Thai o Ionatano phendea le Davidohkă: „Jea la pačeasa, akana kana solaxadeam lidui, ando Anau le Raiehko, phendindoi: „O Rai te avel ando veako maškar mande thai tute, maškar e sămînça mîŕî thai e sămînça tiri!” O Davido ušti'lo thai teleardea, ta o Ionatano amboldi'lo ande četatea.
David și Ionatan
1 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat:
‒ Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de încearcă să-mi ia viața?
2 Ionatan i-a răspuns:
‒ Nicidecum! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa.
3 Dar David a jurat din nou și a zis:
‒ Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta și trebuie să-și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s-ar întrista“. Cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas.
4 Ionatan i-a zis lui David:
‒ Voi face pentru tine orice vei spune.
5 David i-a zis lui Ionatan:
‒ Iată, mâine va începe o lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă-mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. 6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă repede până în Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia“. 7 Dacă va zice: „Bine!“, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă, dacă se va mânia, atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău. 8 Prin urmare, arată bunătate față de slujitorul tău, căci l-ai adus pe slujitorul tău în legământ cu tine înaintea Domnului. Iar dacă se găsește vreo nelegiuire în mine, omoară-mă tu însuți! Pentru ce să mă mai aduci înaintea tatălui tău?
9 Ionatan i-a zis:
‒ Nicidecum! Dacă aș fi știut că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, oare nu ți-aș fi spus?
10 David l-a întrebat pe Ionatan:
‒ Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?
11 Ionatan i-a răspuns:
‒ Vino, să ieșim pe câmp.
Și au ieșit amândoi pe câmp.
12 Ionatan i-a zis lui David:
‒ Martor îmi este Domnul, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta? 13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea dacă tatăl meu va dori să-ți facă rău, iar eu nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și nu te voi lăsa să pleci în siguranță. Și Domnul să fie cu tine așa cum a fost și cu tatăl meu. 14 Dacă voi mai trăi, să te înduri de mine, așa cum se îndură Domnul, ca să nu mor. 15 Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când Domnul va șterge de pe fața pământului pe fiecare dintre dușmanii lui David.
16 Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David, zicând: „Domnul să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!“. 17 Și Ionatan l-a pus pe David să-și reînnoiască jurământul, datorită dragostei pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sine însuși.
18 Apoi Ionatan i-a zis:
‒ Mâine este lună nouă și lipsa ta va fi observată, pentru că locul tău va fi gol. 19 Poimâine să cobori repede, să te duci la locul în care te-ai ascuns prima oară și să stai lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți spre ea, ca și când aș trage la țintă. 21 Apoi voi trimite un slujitor, spunându-i : „Du-te și caută săgețile!“. Dacă îi voi spune slujitorului: „Iată, săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le încoace!“, atunci să vii, pentru că, viu este Domnul, te afli în siguranță. Nu este niciun pericol. 22 Dacă însă îi voi spune tânărului: „Iată, săgețile sunt dincolo de tine“, atunci să pleci, pentru că Domnul te trimite. 23 Iar cu privire la ceea ce am vorbit noi, iată, Domnul este martor între mine și tine pentru totdeauna.
24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s-a așezat la masă să mănânce. 25 Regele s-a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s-a ridicat, iar Abner s-a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. 26 Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat“. 27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol.
Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan:
‒ De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi?
28 Ionatan i-a răspuns:
‒ David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El mi-a zis: „Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Acum, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă-mi voie, te rog, să plec repede și să-mi văd frații!“. De aceea nu a venit la masa regelui.
30 Saul s-a mâniat pe Ionatan și i-a zis:
‒ Fiu de femeie ușuratică și răzvrătită! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31 Atât timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite, deci, oameni, și adu-l la mine, pentru că merită să fie pedepsit cu moartea.
32 Dar Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul:
‒ Pentru ce să fie dat la moarte? Ce a făcut?
33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David. 34 Ionatan s-a ridicat de la masă, arzând de mânie, și în acea zi, a doua a lunii noi, nu a mâncat nimic, căci era trist din cauza lui David, fiindcă tatăl său îl umilise.
35 În dimineața următoare, Ionatan a ieșit la câmp pentru întâlnirea cu David. Împreună cu el era un slujitor. 36 El i-a zis slujitorului: „Aleargă și găsește, te rog, săgețile pe care le trag“. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, acesta a strigat după slujitor: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?“. 38 Ionatan a strigat după slujitor: „Iute! Grăbește-te! Nu te opri!“. Slujitorul a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său. 39 Acesta nu înțelegea nimic. Doar Ionatan și David înțelegeau ce se întâmpla. 40 Ionatan i-a dat slujitorului armele sale și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate!“.
41 După ce a plecat slujitorul, David s-a ridicat din partea de sud a stâncii , s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Apoi s-au sărutat unul pe altul și au plâns împreună, dar David a plâns mai mult.
42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace! Să fie precum am jurat amândoi în Numele Domnului când am zis: «Domnul să fie între mine și tine și între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna»“.
Apoi David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.