O Amaçia, o thagr le Iudahko.
1 O Amaçia arăslo thagar ka biši thai panji bărši, thai raisardea biši thai înia bărši ando Ierusalimo. Lesti dei bušolas Ioadan, andoa Ierusalimo.
2 O kărdea so sî mišto angloa Rai, ta khă illesa kai nas sa dino Lehkă.
3 Kana zureai'lo o raimos ande lehkă vast, mudardea le kanditoren kai mudardesas le thagres, lehkă daddes.
4 Ta či mudardea lengă ševen, kă kărdea buti sar sî lašarimasa ande Kris, ando lill le Moisahko, kai o Rai del o mothodimos kadoa: „Te na mudarăn pe le dadda andal šeave, thai te na mudarăn pe le šeave andal dadda; ta skoiekh te avel mudardo anda pesti bezex.”
5 O Amaçia tidea le manušen andoa Iuda thai thodea le palal khăra lengă daddengă, šerăbară pal mii thai šerăbară pal šella, anda soa Iuda thai o Beneamino. Kărdea lengă o dindimos dă kata biši bărši opră, thai arakhlea trin šella manuši alosarde, ando daštimos te dašti phiraven le arme, jeanglindoi e suliça thai o skuto.
6 Mai tomnisardea potindimasa andoa Israelo ăkh šell mii zuralimene, kha šellsa talança rupune.
7 Khă manuši le Devllehko avilo leste, thai phendea: „Thagarina, te na jeal tusa e oastea le Israelosti, kă o Rai nai le Israelosa, nai sa kadalença le šavença le Efraimohkă.
8 Te jeasa lença, i orta te kărăsa koa mardimos kărdimata zuralimahkă, te jeanes kă o Dell kărăl tu te perăs angloa dušmano. Kă o Dell sî Les zor te kandel tu thai te kărăl tu te perăs.”
9 O Amaçia phendea le manušehkă le Devllehkă: „Ta so te kărau kolença ăkh šella talança kai dem le la oasteakă le Israelohkărakă?” O manuši le Devllehko dea les anglal: „O Rai dašti te del tu but mai but dă sar kaditi.”
10 Atunčiea o Amaçia dea rigate o kîrdo kai avilosas andoa Efraimo, thai phendea ka le manuši kadala te ambolden pe khără. Ta on xolleai'le but zurales po Iuda, thai telearde khără barea xolleasa.
11 O Amaçia muršai'lo, thai nigărdea pehkă poporos ande Xar le Lonesti, kai mardea deši mii manuši andal šeave le Seirohkă.
12 Thai le šeave le Iudahkă astarede deši mii jene juvinde, kai nigărde le po gor khă barăbaŕăhko, thai dine le drom ande xar kadea ta sa sas linčerde.
13 Ta, le manuši andioa kîrdo kai deasas le drom te na jean lesa koa mardimos, šutine pe ande le četăçi le Iudahkă, dă andai Samaria ji ando Bet-Xoron, mudarde trin mii jene, thai line but limata.
O mardimos le Ioasăsa.
14 Kana amboldi'lo o Amaçia kata o phadimos le Edomiçăngo, andea le devlen le šeavengă le Seirohkă, thai thodea le devla anda leste; badi'lo angla lende, thai andea lengă tămîia.
15 Atunči o Rai astardi'lo xolleatar poa Amaçia, thai tradea leste khă prooroko, kai phendea lehkă: „Anda soste rodean le devlen le poporohkărăn kadalehkă, kana on naštisarde te skăpin pehkă poporos anda te vast?”
16 Ta kana delas o delas duma, o Amaçia phendea lehkă: „Ta kărdem tu sfetniko le thagarehko? Telear! Anda soste kames te aves malado?” O prooroko teleardea, phendindoi: „Jeanau akana kă o Dell dea pe te xasarăl tu, anda kă kărdean e buti kadea thai či ašundean mîŕă phendimastar.”
17 Pala so deape duma, o Amaçia, o thagar le Iudahko, tradea te phenel le Ioasahkă, o šeau le Ioxazahko, o šeau le Iexuhko, o thagar le Israelohko: „Av, te dikhas ame mui muieste!”
18 Thai o Ioas, o thagar le Israelohko, tradea te phenel le Amaçiahkă, o thagar le Iudahko: „O kanro andoa Libano tradea te phenel le čedrohkă andoa Libano: „De tea šea dă romni mîŕă šeavehkă!” Thai le jivine le văšunea andoa Libano nakhline thai ušteade andel pînŕă o kanro.
19 Tu des tu godi kă mardean le Edomiçăn, thai anda kodea vazdel pe teo illo kaste des tu baro. Akana beši mai mišto khără. Anda soste te des drom khă nasul, kai dašti anel tukă o xasarimos tiro thai le Iudahko?”
20 Ta o Amaçia či ašundea les, anda kă o Dell thodeasas te del les ando vast le dušmanohko, kă rodinesas le devlen le Edomohkărăn.
21 Thai o Ioas, o thagar le Israelohko, ankăsto: thai dikhline pe mui muieste, o thai o Amaçia, o thagar le Iudahko, ando Bet-Šemešo le Iudahko.
22 O Iuda sas mardo le Israelostar, thai sakogodi našlo ande pesti çăra.
23 O Ioas, o thagar le Israelohko, lea o Bet-Šemešo le Amaçias, o thagar le Iudaghkărăs, o šeau le Ioasăhko, o šeau le Ioxazahko. Nigărdea les ando Ierusalimo, thai kărdea khă phaŕadimos dă štar šella koçea ando zîdo le Ierusalimohko, dă kata o udar le Efraimohko ji kai poarta le kolçosti.
24 Lea soa sumnakai thoa rup, thai sa le vasuri, kai sas ando Khăr le Devllehko, ando Obed-Edomo, thai le visterii le thagarehkă. Lea i jene pesa, thai amboldi'lo ande Samaria.
25 O Amaçia, o šeau le Ioasăhko, o thagar le Iudahko, traisardea dešupanji bărši pala o merimos le Ioasăhko, o šeau le Ioxazăhko, o thagr le Israelohko.
26 Le kolaver kărimata le Amaçiahkă, kola dă anglal thai kola dă palal, nai ramome kadea ando lill le thagarengo le Iudahkă thai le Israelohkă?
27 Dă kana duri'lo o Amaçia kata o Rai, kărdilea pa leste khă dimosduma ando Ierusalimo, thai o našlea ando Lachiš. Ta avile pala leste ando Lachiš thai mudarde les.
28 Andine les pel grast, thai praxosarde les pehkă daddença ande četatea le Iudasti.
Domnia lui Amația peste Iuda
(2 Regi 14:1-14, 2 17-20)1 Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. 2 El a făcut ce este drept înaintea ochilor Domnului, dar nu din toată inima. 3 După ce și-a consolidat domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. 4 Totuși, pe fiii lor nu i-a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care Domnul a poruncit, zicând: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui“ .
5 Amația i-a convocat pe cei din Iuda și a așezat tot poporul lui Iuda și al lui Beniamin pe familii, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să meargă la război și să mânuiască lancea și scutul. 6 El a mai plătit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți de argint.
7 Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis:
‒ Nu lua cu tine armata lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim! 8 Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.
9 Amația l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:
‒ Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i-am dat cetei lui Israel?
Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:
‒ Domnul poate să-ți dea mult mai mult decât atât.
10 Amația și-a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s-au întors acasă înfuriați. 11 Amația s-a pregătit și și-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir. 12 Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.
13 Între timp , ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.
14 După ce s-a întors de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i-a folosit ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și ardea tămâie în cinstea lor.
15 Domnul S-a mâniat pe Amația și a trimis la el un profet care i-a zis:
‒ De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu-și pot elibera propriul popor din mâna ta?
16 În timp ce vorbea, regele i-a zis:
‒ Te-am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește-te! De ce vrei să fii lovit?
Profetul s-a oprit, dar a zis:
‒ Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.
17 După ce s-a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis niște mesageri la Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună:
‒ Vino să ne confruntăm!
18 Iehoaș, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând:
‒ Spinul din Liban a trimis să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fata ta de soție fiului meu!“. Însă una dintre vietățile câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare. 19 Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“. Și de aceea ți s-a înălțat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să provoci o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?
20 Amația însă n-a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș , deoarece căutaseră ajutor la dumnezeii Edomului. 21 Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă . El și Amația, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Șemeș, în Iuda. 22 Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă. 23 Iehoaș, regele lui Israel, l-a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet-Șemeș și l-a adus la Ierusalim. Apoi Iehoaș a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți. 24 A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s-a întors în Samaria. 25 Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.
26 Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel“? 27 De când Amația s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale o conspirație împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. 28 L-au adus pe cai și l-au înmormântat alături de strămoșii săi în cetatea lui Iuda.