1 Kadea, anda kă same kadalendar šinaimata, but kamblimenena, te ujaras ame orsavestar marimos le masăhko thai le duxohko, thai te nigras amaro sfinçomos ji koa gor, ande dar le Devllesti.
O bukurimos le Pavelohko.
2 Atearăna ame mišto! Ame či došaldeam khanikas, ame či maladeam khanikas, či athadeam khanikas.
3 Či phenau kadala butea kaste došavau tume, kă phendem mai angle kă san andel ille amară ande čivava thai ando merimos.
4 Sî ma khă baro pateaimos ande tumende. Sî ma soa čeačimos te lăudi ma tumença. Sîm pherdo zuralimos, xutel muro illo bukurimastar ande sal kăsnimata amară.
5 Kă i pala o avimos amaro ande Mačedonia, o stato amaro nas les či khă xodinimos. Samas năkăjime ande sal tipuri: dă avreal mardimata, andral dara.
6 Ta o Dell, kai zurearăl kolen kai perăn tele, zurearde ame andoa avimos le Titohko.
7 Thai na numai andoa avimos lehko, thai i andoa zuralimos savo sas zureardo i o tumendar. O phendea mengă pa tumaro kamimos o phabardino, pal iasfa tumară, pai rîvna tumari anda mande, kadea kă o bukurimos muŕo sas i mai baro.
8 Barem kă tristosardem tume anda muŕo zakono, či fal ma nasul; thai orta i te falas ma nasul – kă dikhau kă o zakono kodoa tristosardea tume (barem anda xançî čiro) –
9 varesar, akana bukuri ma, na kă anda kă sanas tristome, ta anda kă o tristomos tumaro andea tume koa skăpimos. Kă sanas tristome pala o kamimos le Devllehko, kaste na avel tume či khă xasardimos anda e rig amari.
10 Ande čeačimaste, kana o tristomos sî pala o kamimos le Devllehko, anel khă kăimos kai nigrăl koa skăpimos, thai savestar varekon či kăil pe čiăkhdata; ta kana o tristomos la lumeako anel o mullimos.
11 Kă dikta, orta o tristomos kadoa tumaro pala o kamimos le Devllehko, so amboldimos ušteadea ande tumende! Thai sal divanuri le došalimahkă! So xolearimos? So dar! So kamimos astardo! So rîvna! So doši! Ande sa tume sîkadean kă san uje ande kadoa dičimos.
12 Kadea kă, kana ramosardem tumengă kă či ramosardem tumengă čina andai doši kolesti kai kărdea o prasaimos, čina andai doši kolesti kai răbdisardea o prasaimos, ta kaste sîkadeol amaro baro phiraimos le kandimahko anda tumende angla o Dell.
13 Anda kodea samas zurearde. Ta, paša o zuralimos kadoa amaro, bukurisaileam i mai but andai bukurimos le Titohko, savehko duxo sas šudreardo tumendar saoŕăndar.
14 Thai kana lăudisailem xançî tumença angla leste, či sîmas dino lajavehko. Ta, pala sar ande savi buti phendem tumengă o čeačimos, sa kadea e lauda amari tumença angloa Tito, čeačili.
15 Les sî les i khă mai baro kamblimos anda tumende, kana anel pehkă godi anda tumaro ašundimos saoŕăngo, thai andoa limos kai kărdean lehkă, darasa thai isdraimasa.
16 Bukuri ma kă dašti pateau ma ande tumende ande sal dičimata.
1 Preaiubiților, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curățim de orice poate întina trupul și duhul și să ne ducem astfel sfințenia până la capăt în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2 Faceți-ne loc în inima voastră ! N-am făcut rău nimănui, n-am ruinat pe nimeni, n-am profitat de nimeni. 3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre, atât ca să murim împreună, cât și să trăim împreună. 4 Mare este îndrăzneala mea față de voi! Mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de încurajare, sunt copleșit de bucurie în orice necaz al nostru.
5 Căci și după ce am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost în necaz în toate: conflicte din afară, temeri din interior. 6 Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei descurajați, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, 7 și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea cu care el a fost încurajat de voi, înștiințându-ne despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre zelul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat și mai mult.
8 Chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea, nu regret. Și chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru puțin timp, 9 totuși, acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nicio pierdere din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăință care duce la mântuire, fără regret, dar întristarea lumii produce moarte. 11 Căci iată ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorință, ce zel, ce dorință de dreptate! În toate ați dovedit că sunteți curați în această privință. 12 Astfel, deși v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul, nici din cauza celui ce a suferit răul, ci ca să vedeți voi înșivă, înaintea lui Dumnezeu, devotamentul pe care-l aveți față de noi. 13 În felul acesta am fost încurajați. Dar, pe lângă încurajarea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți. 14 Căci, dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva despre voi, nu am fost făcut de rușine, ci, așa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel și lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Astfel, simțămintele lui față de voi sunt și mai puternice când își amintește de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-ați primit cu respect și cu mari emoții. 16 Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.