O Naaman, sasteardo la lepratar.
1 O Naman, o šerobaro la oštireako le thagarehko la Siriako, sas les nakhlimos angla pehko stăpîno thai baro dičimos; kăči anda leste skăpisardeasas o Rai le Sirianen. Ta o manuši kadoa zuralo thai viteazo sas leproso.
2 Thai le Sirienea ankăstesas andai četatea kakh mardimos, thai andinesas roaba khă šouoŕî andoa čem le Israelohko. Oi sas ando kandimos la romneako le Naamanosti.
3 Thai oi phendea pehka stăpînakă: „Of, te avino o rai muŕo koa prooroko kukoa andai Samaria, o prooroko sahkă sastearăl les anda lesti lepra!”
4 O Naamano gălo thai phendea pehkă stăpînohkă: „E šei kutea andoa čem le Israelohko dea duma kadea thai kadea.”
5 Thai o thagar la Siriako phendea: „Jea ande Samaria, thai tradaua khă lill le thagarehkă le Israelohkă.” Teleardea, lea pesa deši talança rupune, šou mii siklea sumnakune, thai deši çoale paruglimahkă.
6 Nigărdea le thagarehkă le Israelohkă o lill, kai delas mui kadea: „Akana, lesa kadoa lill jeanesa kă tradau tukă mîŕă kanditores le Naamanos, kaste sastearăs les anda lesti lepra.”
7 Pala so drabardea o lill, o thagar le Israelohko šindea pehkă çoale, thai phendea: „Ta me sîm o Dell, kaste mudarau thai te juvindi, ta phenel mangă te sastearau khă manušes anda lesti lepra? Te jeanen thai te atearăn, kă o rodel sar te lel pe koa čiungar mança.”
8 Kana ašundea o Elisei, o manuši le Devllehko, kă o thagar le Israelohko šindea pehkă çoale, tradea te phenel le thagarehkă: „Anda soste šindean te çoale? Mek les te avel mande, thai jeanela kă sî khă prooroko ando Israelo.”
9 O Naaman avilo le grastença thai pehkă urdonesa, thai atărdi'lo koa udar le khărăhko le Eliseiehko.
10 O Elisei tradea te phenel lehkă andakh solo: „Jea, naio eftavar ando Iordano; thai teo mas kărdeola sastevesto, thai avesa ujo.”
11 O Naaman xoleai'lo, thai teleardea, phendindoi: „Me pateaiem kă anklela mande, avela orta o, akharăla o Anau le Raiehko, lehkă Devllehko, nigrăla pehko vast po than la dukhako, thai sasteola e lepra.
12 Ta nai barem le nanilašuri le Damaskohkă, e Abana thai o Parpar mai laše dă sar sa le paia le Israelohkă? Naštiuas me barem te xalavau ma ande lende thai te kărdiuau ujo?”
13 Ta lehkă kanditorea paši'le te den lehkă duma, thai phende: „Daddna, kana o prooroko manglino tukă khă bvuti phari, nahkă kărăs la? Kaditi mai but trăbul te kărăs so phendea tukă: „Naiota, thai avesa ujo.”
14 Ulisto atunči thai šutea pe eftavar ando Iordano, pala o divano le manušehko le Devllehko; thai o mas lehko kărdi'lo pale sar sas o mas khă šaoŕoăhko, thai uji'lo.
15 O Naaman amboldi'lo koa manuši le Devllehko sa pehkă alaiosa. Kana arăslo, avilo angla leste thai phendeas: „Dikta prinjeanau akana kă nai Dell pe sai phuw, dăsar ando Israelo. Thai akana, rudi tu, le khă pativ andai rig te robosti.”
16 O Elisei dea les anglal: „Juvindo sî o Rai, savehko kanditorii sîm, kă či laua.” O Naaman či meklea pe lestar te lel, ta o či kamblea.
17 Atunčiara o Naaman phendea: „Anda kă či kames te les tu, mekh te robohkă te lel phuw sode dašti nigrăn dui grast; kă o robo tiro či mai kamel te mai anel avră devlengă či phabarimos dă sa, či jertfa, thai anela dăsar le Raiehkă.
18 Dikta varesar so rudi le Raies te iertil te robos: kana o stăpîno muŕo šol pe ando khăr le Rimonohko te rudil pe oče thai nikărdeol mîŕă vastesatr, te rudi ma i me ando khăr le Rimonohko: te iertil o Rai te robos, kana bandiua ando khăr le Rimonohko!”
19 O Elisei phendea lehkă: „Jea la pačeasa.”
O Gxexazi malado la leprasa.
Pala so teleardea o Naamano kata o Elisei thai sas ka khă durimos lašoŕo,
20 o Ghexazi, o kanditorii le Eliseiehko, o manuši le Devllehko, phendea ande peste: „Dikta kă o stăpîno muŕo meklea le Siraianos kodoles le Naamanos, thai či lea khanči anda lehko vast so andeasas lehkă. Juvindo sî o Rai kă prastaua pala leste, thai laua vareso lestar.”
21 O Ghexazi prastaia pala o Naamano, thai kana dikhlea les prastaindoi pala leste, dea pe tele andoa urdon kaste ankle lehkă anglal, thai phendea: „Sî mišto sa?”
22 O dea les anglal: „Sa sî mišto. O stăpîno muŕo tradea ma te phenau tukă: „Dikta kă avile mande dui tărnoŕă anda o baŕbaro le Efraimohko, anda le šeave le prooročengă; de ma anda lende, rudi tu, khă talanto rupuno thai dui raxamea paruglimahkă.”
23 O Naaman phendea: „Kăr mangă čeailimos thai le dui talança. Rudisa'lo lestar, thai phanglea dui talança rupune ande dui gone, andekhthan duie raxameança paruglimahkă, thai thodea don anda pehkă kanditorea te nigrăn le angloa Ghexazi.
24 Arăslindoi po pleai, o Ghexazi lea le anda lengă vast, thai thodea le ando khăr. Pala kodea dea drom le manušen kodolen kai telearde.
25 Pala kodea gălo thai avilo angla pehko stăpîno. O Elisei phendea lehkă: „Katar aves, Ghexazi?” O dea les anglal: „O robo tiro či gălo khanikai.”
26 Ta o Elisei phendea lehkă: „Ta nas muŕo duxo tusa, kana meklea o manuši kodoa o urdon thai avilo angla tute? Sî akana o čiro limahko rupehko, çoalengo, zetinurengo, răzango, bakreango, guruwengo, roburengo thai roabengo?
27 E lepra le Naamanosti astardeola tutar thai tea sămînçatar anda orkana.” Thai o Ghexazi ankăsto angloa Elisei pherdo lepra, parno sar o iw.
Vindecarea lui Naaman
1 Naaman era conducătorul armatei regelui Aramului. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros.
2 Arameii ieșiseră la luptă în cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. 3 Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l-ar vindeca de lepra lui!“.
4 Naaman s-a dus și i-a istorisit stăpânului său tot ce i-a spus tânăra care era din țara lui Israel. 5 Regele Aramului i-a zis: „Du-te, căci îi voi trimite o scrisoare regelui lui Israel“. Naaman a plecat luând cu el zece talanți de argint, șase mii de șecheli de aur și zece rânduri de haine. 6 El i-a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânată, vei ști că l-am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să-l vindeci de lepra lui“.
7 După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez, de trimite la mine un om ca să-l vindec de lepra lui? Să știți deci și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine“.
8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și-a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți-ai sfâșiat hainele? Trimite-l la mine și va ști că există un profet în Israel!“. 9 Naaman a venit cu alaiul său de cai și care și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. 10 Elisei i-a trimis un mesager, zicând: „Du-te și spală-te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat“.
11 Dar Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre locul rănii și mă va vindeca de lepră. 12 Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“. Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie.
13 Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți-a spus să te speli ca să fii curat!“. 14 Atunci a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum îi spusese omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s-a făcut precum carnea unui copilaș. Și, astfel, el s-a curățit de lepră. 15 Apoi, Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu, atât el, cât și toți însoțitorii lui.
Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui și i-a zis:
‒ Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea slujitorului tău.
16 Dar Elisei i-a răspuns:
‒ Viu este Domnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.
Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.
17 ‒ Dacă nu vrei , a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi-de-tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18 Iată, totuși, ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte, deci, Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19 Elisei i-a răspuns:
‒ Du-te în pace.
După ce a plecat Naaman de la el și a străbătut o anumită distanță, 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n-a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el“. 21 Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman.
Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să-l întâmpine și i-a zis:
‒ Totul este bine?
22 El a răspuns:
‒ Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis însă să-ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint și două rânduri de haine“.
23 Naaman i-a zis:
‒ Fă-mi, te rog, pe plac și ia doi talanți.
Naaman a insistat și i-a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I-a mai dat și doi slujitori care să-l ajute cu povara. 24 Când a ajuns la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25 După aceea s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.
Elisei l-a întrebat:
‒ De unde vii, Ghehazi?
El a răspuns:
‒ Slujitorul tău nu s-a dus nicăieri.
26 Dar Elisei i-a zis:
‒ Oare n-a mers inima mea cu tine , când omul acela s-a întors din carul său și te-a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori și slujitoare? 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de urmașii tăi pentru totdeauna!
Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.