O tover khă šeavehko le prooročengo.
1 Le šeave le prooročengă phendine le Eliseiehkă: „Dikta kă o than kai bešas ame tusa sî but tang anda amende.
2 Avta te jeas ji koa Iordano; kaste las oçal saoră po khă belli, thai te kăras amengă oče khă than bešlimahko.” O Elisei dea anglal: „Jean tumengă.”
3 Thai iekh anda lende phendea: „Av lašo thai av i tu te kanditorença.” O dea anglal: „Jeaua!”
4 Teleardea kadea lença. Arăslindoi koa Iordano, šindine kašt.
5 Thai kana iekh anda lende šinelas khă belli, pelo o sastri kata o tover ando pai. O çîpisardea: „Au! Raia muŕo, sas lino unjile!”
6 O manuši le Devllehko phendea: „Kai pelo?” Thai sîkadea lehkă o than. Atunčeara o Elisei šindea khă kotor kašt, thai šudea les ando than kodoa, thai o sastri kata o tover phirălas poa pai.
7 Pala kodea phendea: „Vazde les!” Thai tinzosardea o vast thai lea les.
O koŕarimos le Sirianengo.
8 O thagar la Siriako sas ando mardimos le Israelosa. Thai, ande khă divano kai nikărdea les pehkă kanditorença, phendea: „E tabăra mîŕî avela ande kutari than.”
9 Ta o manuši le Devllehko tradea te phenen le thagarehkă le Israelohkărăhko: „Arakh tu te nakhăs paša o than kodoa, kă oče sî garade le Sirienea.”
10 Thai o thagar le Israelohko tradea varesar manuši te bešen koa arakhaimos karing o than kai phendeasas lehkă thai pa sao phendeasas lehkă o manuši le Devllehko. Kadea kărdi'li na ăkh data, či duarăs.
11 O thagar la Siriako biujisai'lo lehko illo. Akhardea pehkă kanditoren, thai phendea lengă: „Či kamen te phenen mangă sao sî anda amende anda o thagar le Israelohko?”
12 Iekh anda le kanditorea lehkă dea les anglal: „Khonikh, thagarina, muŕo rai; ta o prooroko o Elisei kai sî ando Israelo, phenel le thagarehkă le Israelohkă le divanuri kai phenes le tu ande ti odaia le soimasti.”
13 Thai o thagar phendea: „Jean thai dikhăn kai sî, kaste tradau te astarăn les.” Avile thai phendine lehkă: „Dikta kă sî ando Dotano.”
14 Tradea oče grast, urdona thai oastea zurali. Arăsline reate, thai dineroata e četatea.
15 O kanditorii le manušehko le Devllehko ušti'lo kana pharadilo o des thai ankăsto. Thai dikta ăkh bari oastea delasroata e četatea, grastença thai urdonença. Thoa kanditorii phendea le manušehkă le Devllehkă: „Au! Raia muŕo, sar kărasa?”
16 O dea les anglal: „Na dara, kă mai but sî kola amença dă sar kola lença.”
17 O Elisei rudisai'lo, thai phendea: „Raia, pîtăr lehkă iakha te dikhăl.” Thai o Rai pîtărdea le iakha le kanditorehkă, kai dikhlea o baŕobaro pherdo grast thai urdona iagakă andel riga le Eliseiehkă.
18 Le Sirienea uliste koa Elisei. O kărdea atunčeara kakoa rudimos karing o Rai: „Malav, rudi Tu, kadale poporos koŕîmasa.” Thai o Rai maladea le koŕîmasa, pala o divano le Eliseiehko.
19 O Elisei phendea lengă: „Nai kadoa o drom, thai nai kadea e četatea, aven pala mande, thai nigraua tume koa manuši kai roden les.” Thai nigărdea le ande Samaria.
20 Kana šute pe ande Samaria, o Elisei phendea: „Raia, pîtăr le iakha kadale manušengă, te dikhăn!” Thai o Rai pîtărdea lengă iakha, thai dikhline kă sas ando maškar la Samariako.
21 O thagar le Israelohko, dikhlindoi le, phendea le Eliseiehkă: „Te šinau le, te šinau le, rašaina?”
22 „Te na šines le”, phendea o Elisei. „Sî tu nărao te šines kukolen kai astarăs le la sabiasa thai te arkosa? De le manŕo thai pai, kaste xan thai te pen; pala kodea te jean ka pehko stăpîno.”
23 O thagr le Israelohko dea le khă skafidi desăsti bari, thai on xaline thai piline; pala kodea dea le drom, thai telearde ka pehko stăpîno. Thai le ošti le Sirianengă či mai amboldi'le pe phuw le Israelosti.
O dimosroata la Samariako.
24 Pala kodea o Ben-Xadad, o thagar la Siriako, tidea sa pesti oštirea, thai ankăsto thai dearoata sai Samaria.
25 Ande Samaria sas khă bari bokh, thai kaditi dă but tidinela ta khă šero čiušehko kărălas oxtovardeši siklea rupune, thai khă sferto găinaçohko gulumbohko panji siklea rupune.
26 Ta kana nakhălas o thagar po zîdo, khă juwli cîpisardea lehkă: „Skăpisar ma, thagarina, muŕo rai!”
27 O dea la anglal: „Kana či skăpil tu o Rai, sosa te skăpi tu me? Le avimasa la phuweako sau le teaskohko?”
28 Thai o thagr phendea lakă: „So sî tu?” Oi dea les anglal: „E juwli kadea phendea mangă: „De ma te šeaves te xas les ades, thai texara xasa mîŕă šeaves.”
29 Ame părisardeam mîŕă šeaves, thai xaleam les.Thai ando des o kolaver phendem lakă: „De te šeaves te xas les.” Ta oi garadea pehkă šeaves.”
30 Sar ašundea o thagar le divanuri kadala juwleakă, šindea pehkă çoale, kana bešelas po zîdo. Thai o poporo dikhlea kă andral sas les khă gono balengo po stato.
31 O thagar phendea: „Te došavel ma o Dell sa le zuralimasa, te ašela ades o šero le Eliseieihko, o šeau o Šafato, pe lehko stato!”
32 O Elisei bešelas ando khăr, thai le phură bešenas paša leste. O thagar tradea varekas anglal. Ta anglal te arăsăl o solo, o Elisei phendea le phurăngă: „Dikhăn kă kadoa šeau le mudarditorehko tradel varekas te lel muŕo šero? Ašunen! Kana avela o solo, phandaven o udar, thai atărdearăn les koa udar; či ašundeol pe o bašlimos le pînŕăngo le stăpînohko pala leste avindoi?”
33 Ta kana o delas duma, o solo i ulistosas leste, thai o thagr phendea: „Dikta, o nasul kadoa avel kata o Rai; so sî ma te mai ajukărau kata o Rai?”
Securea plutitoare
1 Fiii profeților i-au zis lui Elisei:
‒ Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2 Lasă-ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.
El a răspuns:
‒ Duceți-vă!
3 Atunci, unul dintre ei a zis:
‒ Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.
El a răspuns:
‒ Voi merge!
4 Elisei s-a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. 5 Dar s-a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă.
Atunci el a strigat:
‒ Ah, stăpâne, era împrumutat!
6 Omul lui Dumnezeu l-a întrebat:
‒ Unde a căzut?
După ce acesta i-a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o acolo și a făcut fierul securii să plutească.
7 Apoi a zis:
‒ Ridică-l!
El a întins mâna și l-a luat.
Elisei și arameii
8 Regele Aramului era în război cu Israel. El s-a sfătuit cu slujitorii săi și apoi a zis: „Tabăra mea va fi chiar în acel loc“. 9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis pe cineva la regele lui Israel ca să-i spună: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii se duc acolo“. 10 Atunci, regele lui Israel a trimis niște oameni în locul despre care îi spusese omul lui Dumnezeu. Așa obișnuia Elisei să-l avertizeze, iar el reușea să se apere. Și a făcut aceasta nu o dată, nici de două ori.
11 Inima regelui Aramului s-a tulburat din cauza acestor lucruri.
El i-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis:
‒ Nu-mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?
12 Unul dintre slujitorii săi a răspuns:
‒ Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în camera ta de dormit.
13 Regele a zis:
‒ Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.
Regele a fost înștiințat, spunându-i-se:
‒ Iată că este în Dotan.
14 Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.
Slujitorul i-a zis:
‒ Ah, stăpâne, ce vom face?
16 Acesta a răspuns:
‒ Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
17 Apoi Elisei s-a rugat, zicând: „O, Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca să poată vedea!“. Domnul i-a deschis ochii slujitorului, și acesta a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. 18 În timp ce arameii veneau spre el, Elisei s-a rugat Domnului, zicând: „Te rog, lovește-i pe acești oameni cu orbire!“. Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați-mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați“. Și el i-a dus în Samaria. 20 După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“. Și Domnul le-a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21 Când i-a văzut regele lui Israel, l-a întrebat pe Elisei:
‒ Să-i ucid, părinte? Să-i ucid?
22 El a răspuns:
‒ Nu-i ucide! I-ai ucide pe cei pe care-i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește-i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23 Atunci, regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le-a dat voie să plece, iar ei s-au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n-au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
Foamete în Samaria asediată
24 După o vreme, Ben-Hadad, regele Aramului, adunându-și întreaga tabără, a venit și a asediat Samaria. 25 Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli de argint, iar un sfert de cab de găinaț de porumbel – cinci șecheli .
26 În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:
‒ Ajută-mă, o, rege, stăpânul meu!
27 Dar el i-a zis:
‒ Dacă nu te ajută Domnul, cu ce te-aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în presa de struguri?
28 Apoi, regele i-a zis:
‒ Ce ți s-a întâmplat?
Ea a răspuns:
‒ Această femeie mi-a zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine“. 29 Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. Iar în ziua următoare, când i-am zis: „Dă-l pe fiul tău ca să-l mâncăm“, ea și-a ascuns fiul.
30 Când a auzit regele cuvintele femeii, și-a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci, oamenii s-au uitat și au văzut că își pusese o pânză de sac pe trup. 31 El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“.
32 Elisei ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le-a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți-l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“.
33 În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:
‒ Iată, acest dezastru vine de la Domnul. De ce să-L mai aștept pe Domnul?