E răskoala le Asalomosti.
1 Pala kodea, o Absalom lašardea pehkă urdona thai grast, thai panvardeši manuši kai prastenas angla leste.
2 Uštelas kana pharadeolas o des, thai bešelas kai rig le dromesti koa udar. Thai orsodivar sas varekas vo khă biatearimos thai jealas koa thagar kai kris, o Absalomo akharălas les thai phenelas: „Anda savi rig san?” Pala so phenelas pelehkă „Sîm andai kutari semençia le Israelosti,
3 O Absalomo phenelas lehkă: „Dikta, ti kris sî laši thai čeači; ta khonikh andai rig le thagarăsti či ašunela tu.”
4 O Absalomo phenelas: „Te thona ma man krisînitorii ando čem! or sao manuši kai avela les vokh biaterimos thai vokh kris, avela mande, thai kăraua lehkă čeačimos.”
5 Thai kana pašolas varekon te bandeol angla leste, o tinzolas lehkă o vast, azbalas les, thai čiumidelas les.
6 O Absalomo phiravelas pe kadea sa kukolença andoa Israelo kai jeanas koa thagar te mangăn čeačimos. Thai o Absalom lelas o illo le manušengo andoa Israelo.
7 Pala o nakhlimos štarvardeše bărčengo, o Absalomo phendea le thagarehkă: „Mekh ma te jeau ando Xebrono te pherau khă solaxaimos kai kărdem les le Raiehkă.
8 Kă o robo tiro kărdea khă solaxaimos, kana bešauas ando Ghešuro, ande Siria, thai phendem: „Kkana anela ma o Rai parpale ando Ierusalimo, kăraua patiu le Raiehkă.”
9 O thagar phendea lehkă: „Jea la pačeasa.” O Absalom ušti'lo thai gălotar ando Xebrono.
10 O Absalom tradea manuši čioreal ande sal semençii le Israelohkă, te phenen: „Kana ašunena o bašimos la šingako, te phenen: „O Absalomo kărdi'lo thgar ando Xebrono!”
11 Dui šella manuši andoa Ierusalimo, kai sas akhardine, aviline le Absalomosa; thai avile lesa ando dilimos lengo, bi te jeanen khanči.
12 Ta kana anelas o Absalomo le jertfe, tradea ande četatea e Ghilo pala o Axitofelo, o Ghilonito, o sfetniko le Davidohko. O čiorimos lelas zor, thai o poporo ortolas pe ando dindimos sa mai baro ande rig le Absolomosti.
O naxšlimos le Davidohko.
13 Varekon avilo thai dea ašundimos le Davidos, thai phendea: „O illo le manušengo andoa Israelo amboldi'lo karing o Absalom.”
14 O Davido phendea sa pehkă kanditorengă kai sas lesa ando Ierusalimo; „Ušeten te našas, kă či skăpisarasa angloa Absalomo. Iekhatar te jeastar; kadeadar, či arăsăla te arăsăl ame, thai šudela o prikăjimos pa amende, thai nakhavela e četatea andoa skuçîmos la săbiako.”
15 Le kanditorea le thagarehkă phendine lehkă: „Te kanditorea kărăna sa so kamela o rai amaro o thagar.”
16 O thagar ankăsto, thai sa lehko khăr jealas pala leste; thai muklea deši phiramnitoare andoa arakhaimos le khărăhko.
17 O thagar ankăsto kadeadar, thai soa poporo jealas lesa. Thai atărdi'le koa mai palal khăr.
18 Sa le kanditorea lehkă, sal Cheretiçea thai sal Peletiçea, nakhline paša leste, thai sal Gatiçea, ando dindimos dă šou šella manuši, avile andoa Gato pala leste, nakhline angloa thagar.
19 O thagar phendea le Itaiehkă andoa Gato: „Anda soste aves i tu amença? Ambolde tu, thai aši le thagaresa, kă san străino, thai sanas lino orta andoa čem tiro.
20 Dă arati avilean, thai ades te kărau tu te xasaos amença orde thai întea, kana či me orta či jeanau karing te jeau! Ambolde tu, thai le i te phralen tusa. O Rai te phiravel pe tusa lašimasa thai pateaimasa!”
21 O Itai dea anglal le thagares, thai phendea: „Juvindo sî o Rai thai juvindo sî o rai muŕo o thagar, kă ando than kai avela o rai muŕo o thgar, avela te merăl, avela te trail, oče avela i lehko robo.”
22 O David phendea atunči le Itaiehkă: „Jea thai nakh!” Thai o Itai andoa Gat nakhlo anglal, sa pehkă manušença thai sa le šeavença kai sas lesa.
23 Sai phuw rovelas, thai ankalavenas çîpimata bară, kana nakhălas soa poporo. O thagar nakhlo pala kodea i o nanilaši o Chedrono, thai soa poporo leala po drom kai jeal karing e pustia.
24 O fadok sas i o oče, thai lesa sas le Leviçea, nigărindoi o chivoto le phanglimahko le Raiehko; thai thodine tele o chivoto le Devllehko, thai o Abiatar ankle las, ando čiro so o poporo isprăvilas te anklel andai četatea.
25 O thagar phendea le Çadokohkă: „Nigăr o chivoto le Devllehko parpale ande četatea. Te laua nakhlimos angloa Rai, anela ma parpale thai kărăla ma te dikhau o chivoto thai o than lehko.
26 Ta te mothola: „Či čeaileol ma tutaer”, dikta ma, te kărăl so kamela mança.
27 O thagar mai phendea le rašahkă le Çodokohkă: „Atearăs? Ambolde tu pačeasa ande četatea, le šavesa tirăsa le Aximaaçosa, thai le Ionatanosa, o šeau le Abiatarohko, kola dui šave tumară.
28 Dikhăn, ajukraua koče andel islazurii la pustiakă, ji kana avena ašundimata anda tumari rig.”
29 Kadeadar o Çadok thai o Abiatar nigărdine parpale o chivoto le Raiehko ando Ierusalimo, thai ašile oče.
30 O David ankăsto o pleai le zetinengo. Anklelas roindoi thai le šerăsa garado, thai jealas le pînŕănça nangă; thai sa kukola kai sas lesa garadine i on pehko šeŕo, thai anklenas roindoi.
31 Avile thai phendine le Davidohkă: „O Axitofelo sî andkhthan le Asalomosa maškar le roditorea.” Thai o Davido phendea: „Raia, derigate le divanuri le Axitofelohkă!”
32 Kana arăslo o Davido ando gor, kai avilo thai rudisai'lo angloa Rai, dikta kă o Xušai, o Archito, avilo angla leste, la raxameasa šindi, thai o šero pherdo phuw.
33 O Davido phendea lehkă: „Kana avesa mança, avesa mangă khă pharimos.
34 Avervaresar, xasarăsa anda mande le krisa le divanurengă le Axitofelohkă, te amboldesa tu ande četatea, thai te phenesa le Absolomohkă: „Thagarina, me avaua teo robo; maiakana sîmas o robo te daddehko, ta akana sîm o robo tiro.”
35 Le raša o Çadok thai o Abiatar či avena oče tusa? Sa so ašunesa andoa khăr le thagarehko phen kal raša o Çadok thai o Abiatar.
36 Thai anda kă on sî le oče lengă duie šaven, o Aximaaç, o šeau le Çadokohko, thai o Ionatano, o šeau le Abiatarohko, anda lende tradesa mangă sa so ašunesa.
37 O Xušai, o amal le Davidohko, amboldi'lo ande četatea. Thai o Absalomo šutea pe ando Ierusalimo.
Răzvrătirea lui Absalom
1 După aceea, Absalom și-a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Absalom se scula dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere, pe care acesta s-o judece, Absalom îl chema la el și-l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Slujitorul tău este dintr-una din semințiile lui Israel“. 3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta“. 4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m-ar pune cineva judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreun motiv de judecată ar veni la mine, iar eu i-aș face dreptate!“. 5 Iar când se apropia cineva să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și îl săruta. 6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7 După o perioadă de patru ani, Absalom i-a zis regelui:
‒ Dă-mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l-am făcut Domnului, 8 căci, în timp ce se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji Domnului!“.
9 Regele i-a răspuns:
‒ Mergi în pace.
Absalom s-a ridicat și a plecat la Hebron. 10 Dar Absalom a trimis spioni în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: «Absalom s-a întronat la Hebron!»“. 11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic. 12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Conspirația lua amploare, și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13 Atunci a venit un mesager la David, zicând:
‒ Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.
14 Atunci David le-a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:
‒ Ridicați-vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți-vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
15 Slujitorii regelui i-au zis acestuia:
‒ Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.
16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care-l urmau și s-au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.
19 Regele i-a zis atunci ghititului Itai:
‒ Tu de ce vii cu noi? Întoarce-te și rămâi cu regele Absalom , căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce-te și ia-i cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!
21 Itai i-a răspuns regelui:
‒ Viu este Domnul și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și slujitorul tău.
22 Atunci David i-a zis lui Itai:
‒ Bine, vino și treci înainte!
Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii lui și cu toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23 În timp ce treceau cu toții, oamenii din întreaga țară plângeau cu voce tare. Regele a traversat pârâul Chidron și toți oamenii s-au îndreptat spre drumul dinspre deșert.
24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25 După aceea, regele i-a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea Domnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată-mă, El să facă cu mine ce consideră că este bine!“. 27 Regele i-a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți-vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28 Eu voi aștepta la vadurile deșertului până voi primi vești de la voi“.
29 Astfel, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și-au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei care au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă ca sfatul lui Ahitofel să pară o nebunie!“.
32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 David i-a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și-i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea să schimbi, în favoarea mea, sfatul lui Ahitofel. 35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu-se în palatul regelui să le spui preoților Țadok și Abiatar. 36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să-mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla“.
37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.