O phirimos sal buteango.
1 Le divanuri le Eklesiastohkă, o šeau le Davidohko, o thagar le Ierusalimohko.
2 Khă khančimos le khančimatonengo, phenel o Eklesiasto, khă khančimos le khančimatonengo! Sa sî khă khančimos.
3 So valoso sî le manušes anda sa lesti buti kai dela tala o kham?
4 Khă viça nakhăl, aver avel, thai phuw ašel vešniko andel pînŕă.
5 O kham lulludearăl, perăl thai prastel karing o than katar lulludearăl pale.
6 E bravall phurdel karing o dopašiledesăhko, thai amboldel pe kataravelereat; pala kodea pale amboldel pe, thai lelapale sa kodola totimata.
7 Sal nanilašuri šordeon ande marea, thai marea sa či pherdeol: on prasten biatărdimahko karing o than katar telearăn, ka pale te telearăn oçal.
8 Sa le butea sî ande khă biatărdimahko kovlearimos, kadea sar našti phenel pe; e iakh či mai čeaileol dikhlindoi, thai o kan či mai ašadeol ašundindoi.
9 So sas, mai avela, thai so kărdilo, mai kărdeola; nai khanči neo tala o kham.
10 Kana sî khă buti pa savi dašti phenel pe: „Dikta vareso neo!” dă but e buti kodea sas i ande le veakuri angla amende.
11 Khonikh či mai anel pehkă godi sostar so sas mai anglal; thai so mai avela, so kărdeola mai palalči mekăla či khă urma andimasti godi ka kola kai avena mai durearde.
O khančimos sa le buteango.
12 Me, o Eklesiasto, sîmas thagar po Israelo, ando Ierusalimo.
13 Thodem muŕo illo te rodau thai te andravau xaraimasa sa so kărdeol pe talal čeruri: dikta khă kărdimos pherdo buteasa, ka sao thol o Dell le šeaven le manušengărăn.
14 Dikhlem sa so kărdeol pe tala o kham; thai dikta kă sa sî khančimos thai prastaimos palai bravall!
15 So sî bango, našti mai ortol pe, thai so manai našti mai nakhavel pe koa dindimos.
16 Phendem ande mande orta: „Dikta kă sporisardem thai nakhadem ando xaraimos sa kolen kai stăpînisarde angla mande poa Ierusalimo, thai godi mîŕî dikhlea but xaraimos thai jeanglimos.
17 Thodem muŕo illo te prinjeanau o xaraimos, thai te prinjeanau o dillimos thai o čealadimos.Ta ateardem kă i kadala sî khă prastaimos palai bravall.
18 Kă kai sî but xaraimos, sî i but năkazo, thai kon jeanel but, sî les i mai but dukha.
1 Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim.
Deșertăciunea existenței
2 O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.
O, deșertăciune a deșertăciunilor!
Totul este deșertăciune!
3 Ce câștig are omul din toată munca grea
pe care o depune sub soare?
4 O generație trece și apoi altă generație vine,
dar pământul rămâne mereu în picioare.
5 Soarele răsare și apune,
grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iarăși.
6 Vântul se îndreaptă spre sud
și apoi se întoarce spre nord.
Vântul umblă de jur împrejur, rotindu-se,
și revine mereu la traiectoria sa.
7 Toate râurile curg spre mare,
fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
doar ca să pornească iarăși de acolo.
8 Toate lucrurile sunt obositoare,
cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
așa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9 Ce a fost va mai fi,
iar ce s-a făcut se va mai face.
Nu este nimic nou sub soare!
10 Este vreun lucru despre care cineva poate zice:
„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?
Totuși, el exista demult,
încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu a rămas nicio amintire
despre oamenii de demult,
tot așa cum nici cei ce vor urma
nu vor mai fi păstrați în amintirea
celor ce vor veni după ei.
Deșertăciunea înțelepciunii
12 Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 Mi-am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce se face sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu a dat-o fiilor omului ca să se ocupe cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.
15 Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
iar ce lipsește nu poate fi numărat.
16 I-am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi-am mărit și mi-am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință“. 17 Mi-am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi-am dat seama că și aceasta este goană după vânt.
18 Căci unde este multă înțelepciune,
este și multă supărare
și cu cât este mai multă cunoștință,
cu atât este mai multă mâhnire.