E Patradi thai le anglal kărdine.
1 O Rai dea duma le Moisahkă, thai phendea:
2 „Tho mangă rigate sar sfînto orsao anglal – kardino, anda le šeave le Israelohkă, kaditi anda le manuši i anda le juvindimata: Mîŕă sî.”
3 O Moise phendea le poporohkă: „Anen tumengă godi andoa des kadoa, kana ankăstean andoa Ejipto, andoa khăr la robiako; kă vastesa zurallo ankaladea tume o Rai oçal. Te na xan manŕo dospime.
4 Ades anklen, ando šon le spikurengo.
5 Kana nigrăla tu o Rai ando čem le Kananiçengo, le Hetiçengo, le Amoriçengo, Le Xeviçengo thai le Iebusiçengo, kai solaxadea te daddengă kă delatumengă les, čem kai thavdel thud thai avdin, te nikrăs kadea kandimos ando šon kadoa.
6 Čiro dă efta des, te xas pogăči; thai ando eftato des, te avel khă govia ande pativ le Raiesti.
7 Ando čiro le efta desăngo, te xan pogăči; te na dičiol khanči tute dospime, niči xumer, pe soa mui te čemehko.
8 Te phenes atunčeara te phrallehkă: „Kadea sî o andimosgodi kolengă so kărdea o Rai anda mande, kana ankăstem andoa Ejipto.”
9 Te avel tukă sar khă semno po vast thai sar khă semno andimaskogodi po čikat maškar le iakha tiră, ka e kris le Raiesti te avel orkana ande teo mui; kă vastesa zurallo ankaladea tu o Rai andoa Ejipto.
10 Te nikrăs koadoa morthodimos koa čiro dino, baršeste ji ando bărši.
11 Kana anela tu o Rai ando čem le Kanaaniçăngo, sar solaxadea tukă thai te daddengă, thai kana dela tukă les,
12 te des le Raies orsaves anglal-kărdo, orta orsaves anglal-kărdino anda le juvindimata, kai sî te avena tu, orsavi rig muršani sî le Raiesti.
13 Te tinesparpale khă bakrišesa orsao anglal-kărdo la čiušeako, ta kana či tinesaparpale, te phagăs lesti koŕ. Te tinesparpale i orsave anglal-kărdines andai rig muršani anda te šeave.
14 Thai kana pušela tu teo šeau ande khă des: „So sî kadea buti?” te phenes lehkă: „O Rai, ankaladea me andoa Ejipto, andoa khăr la robiako;
15 thai, kă o Faraono xoleaolas thai či mukălas ame te jeastar, o Rai mudardea kata le anglal-kărdine le manušengă ji kal anglal-kărdine le juvimatăngă. Dikta sostar anau jertfa le Raiehkă orsaves anglal-kărdino andai rig e muršani, thai tinauparpale orsaves anglal-kărdino anda mîŕă šeave.
16 Te avel tukă khă sămno po vast thai khă sămno andimahko godi po čikat maškar le iakha; kă anda lehko vast oseazurallo ankaladea me o Rai andoa Ejipto.”
O phirimos karing e pustia.
17 Pala so meklea o Faraono le poporos te jealtar, o Dell či nigărdea les po drom kai jeal ando čem le Filistianengo, barem kă sas mai paše; kă phendeas o Dell: „Daštil te fal nasul le poporos dikhlindoi o mardimos, thai te amboldel ando Ejipto.
18 Ta o Dell thodea le poporos te kărăl khă roata po drom kai nigărăl karing e pustia, karing e marea e Lolli. Le šeave le Israelohkă ankăste armome andoa čem le Ejiptohko.
19 O Moise lea pesa le kokala le Iosifohkă; kă o Iosif thodeasas le šeaven le Israelohkă te solaxan, phendindoi: „Kana rodela tume o Dell, te len tumença mîŕă kokala koçal.”
20 Telearde andoa Sukoto, thai gălinetar ando Etam, kai rig le pustiosti.
21 O Rai jealas angla lende, desă ande khă tillo mavisosko, kaste sîkave lengă o drom, ta reate ande khă tillo iagako, kaste dudearăle, te jean i desă thai i reate.
22 O tillo le mavisosko či dureolas angloa poporo ando čiro le desăsko, thai či o tillo la iagako ando čiro la reateako.
Sărbătoarea Azimelor și răscumpărarea întâilor născuți
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Sfințește pentru Mine orice întâi născut, care este băiat, dintre fiii lui Israel. Primul rod al pântecului, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu“.
3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa sclavilor, pentru că Domnul v-a scos de acolo cu mână tare. Să nu se mănânce pâine dospită. 4 Astăzi ieșiți, în luna abib. 5 Când Domnul te va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților, țară pe care El a jurat strămoșilor tăi că ți-o va da, o țară în care curge lapte și miere, să ții această slujbă în luna aceasta. 6 Șapte zile să mănânci azime, iar în a șaptea zi să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 Timp de șapte zile să se mănânce azime. Să nu se vadă la tine pâine dospită și niciun fel de aluat să nu fie văzut pe întreg teritoriul tău. 8 Să istorisești copilului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut Domnul pentru mine când am ieșit din Egipt». 9 Să fie pentru tine ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte pe frunte, pentru ca Legea Domnului să fie pe buzele tale. Căci Domnul te-a scos din Egipt cu mână tare. 10 Să ții această hotărâre la vremea ei, în fiecare an. 11 Când Domnul te va duce în țara canaaniților, așa cum ți-a jurat ție și strămoșilor tăi, și ți-o va da, 12 să închini Domnului pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie ai Domnului și anume fiecare mascul. 13 Dar orice întâi născut al măgăriței să-l răscumperi cu un miel, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. De asemenea, să-l răscumperi pe fiecare întâi născut dintre fiii tăi. 14 Iar când fiul tău te va întreba într-o bună zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să-i răspunzi: «Domnul ne-a scos din Egipt, din casa sclavilor, cu mână puternică. 15 Când Faraon s-a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfesc Domnului primul mascul al fiecărui animal și-l răscumpăr pe fiecare întâi născut dintre fiii mei. 16 Aceasta să-ți fie ca un semn pe mână și ca niște bentițe pe frunte, căci Domnul ne-a scos din Egipt cu mână puternic㻓.
Trecerea Mării Roșii
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Nu cumva, văzând războiul, poporului să-i pară rău și să se întoarcă în Egipt“. 18 Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându-l să ocolească pe drumul spre deșert, către Marea Roșie. Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru război.
19 Moise a luat cu el osemintele lui Iosif, care-i pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci osemintele mele de aici“ .
20 Ei au plecat din Sucot și apoi și-au așezat tabăra la Etam, la marginea deșertului. 21 Ca să-i conducă pe drum, Domnul a mers înaintea lor într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât și noaptea. 22 Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopții nu se depărta dinaintea poporului.