O Moise thai o Arono angla o Faraono.
1 O Moise thai o Arono găline pala kodea koa Faraono, thai phendine lehkă: „Kadea del duma o Rai, o Dell le Israelohko: „Mekh Mîŕă poporos te jealtar, te prăznuil, te thol khă prazniko pativako ande pustia anda Mande.”
2 O Faraono phendea: „Kon sî o Rai, kaste ašunau Lehkă mostar, thai te mekau te jealtar o Israelo?” Me či prinjeanau le Ras, thai či mekaua le Israelos te jealtar.”
3 On phendine: „Sîkadi'lo amengă o Dell le Evreiengo. Mekh ame te kăras khă drom trine desăngo ande pustia, kaste anas jertfe le Raiehkă, kaste na marăl ame čiumasa or la sabiasa.”
4 Thai o thagar le Ejiptohko phendea lengă: „Moise thai Aarone, sostar atărdearăn o poporo kata lesti buti? Telearăn ka tumară butea.”
O barimos la buteati.
5 O Faraono phendea: „Dikta kă o poporo kadoa buti'lo akana ando čem, thai tume mai kamen te kărăn les te atărdearăl pesti buti?”
6 Thai orta ande kodoa des, o Faraono dea mothodimos le isprăvničen le norodohkă thai le logofăçen:
7 „Te na mai den le poporos suluma sar mai anglal anda o kărimos le cărămizăngo; thai te jean korkoro te tiden pehkă suluma.
8 Ta te mangăn lengă sa kodoa dindimos kărămizăngo, kai kărănas le mai anglal; te na ankalaven khanči anda lende, kă sî khandine; anda kodea den mui orkana: „Aven te anas jertfe amară Devllehkă.”
9 Te del pe but buti kadale manušengă, te avel le buteako, thai te na mai phirăn pala le čioxane.”
10 Le isprăvničea le poporohkă thai le logofeçea avile thai phendine le poporoskă: „Kadea del duma o Faraono: „Či mai dav tume sulluma;
11 jean korkoro thai len tumengă sulluma katar arakhăna; ta či xançolatumengă khanči anda tumari buti.”
12 O poporo phaŕadi'lo ando sa o čem le Ejiptohko, te tidell boz ando than le sullumengo.
13 Le isprăvničei zorarănasle, phenindoi: „Den tumari buti, des pala desăste, sar kana sas tume sulluma!”
14 Mardine le logofeçăn le šeave le Israelohkă, kai sas thodine pa lende katal isprăvničeia le Faraonohkă. „Anda soste”, phenelaspe lengă, „kă isprăvisardean arati thai ades, sar mai anglal, o dindimos le kărămizăngo, kai sas tume šinado?”
15 Le logofeçea le šeavengă le Israelohkă găline te roven pehkă koa Faraono, thai phendine lehkă: „Anda soste phiravestu kadea te robença?
16 Te robengă či mai denpe lengă sulluma sar mai anglal, thai sa phendeolpe amengă: „Kărăn kărămizi!” Ba sa, te robea sî mardine, sar kana teo poporo avela došallo.”
17 O Faraono deales anglal: „San varesar khandine thai varesar bibutearne! Anda kodea phenen: „Aven te anas phabardimata le Raiehkă!”
18 Akana, jean iekhatar ta kărăn buti; či dena tume sulluma, ta te kărăn sa kodoa dindimos le kărămizengo.”
O bandimosnakhăstar le Israeliçengo.
19 Le logofeçea le šeavengă le Israelohkă dikhline ando čiorîmos kai arăsle sas kana phenelaspe lengă: „Či delpe rigate o dindimos le cărămizăngo; ande sako des te kărăn e buti kărdimasti khă desăsti.”
20 Kana ankăste kata o Faraono, maladile le Moisasa thai le Aaronosa, kai ajukrănas le.
21 Thai phende lengă: „Te dikhăl o Rai, thai te krisînil! Tume kărdean ame jungale le Faraonohkă thai lehkă kanditorengă; ba dean le e sabia ando vast kaste mudarăna me.”
22 O Moise ambodilo koa Rai, thai phendea: „Raia, anda soste kărdean kă kadea nasul le ppoporoskă kadalehkă? Anda soste tradean ma?
23 Dă kana gălem koa Faraono kaste dau duma lesa ande Tiro Anau, o kărăl i mai nasul kadale poporohkă; thai či izbăvisardean Te poporos.”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis:
‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece, ca să țină o sărbătoare pentru Mine în deșert“.
2 Dar Faraon a răspuns:
‒ Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.
3 Atunci ei au zis:
‒ Dumnezeul evreilor S-a întâlnit cu noi. Lasă-ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4 Dar regele Egiptului le-a zis:
‒ Moise și Aaron, de ce distrageți poporul de la muncă? Întoarceți-vă la treburile voastre!
5 Apoi Faraon a zis:
‒ Iată cât de numeros este acum poporul țării, și voi vreți să-l opriți de la lucru!
6 În aceeași zi, Faraon le-a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând: 7 „Să nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte! Să se ducă ei înșiși să-și adune paie. 8 Totuși, veți cere de la ei același număr de cărămizi pe care îl făceau înainte. Nu veți scădea nimic din el, căci sunt leneși. De aceea strigă, zicând: «Lasă-ne să plecăm, ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!». 9 Să li se îngreuneze lucrul acestor oameni, ca să se ocupe de el și să nu mai fie distras de cuvinte mincinoase“.
10 Asupritorii poporului și supraveghetorii lui au ieșit și au anunțat poporul, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. 11 Mergeți voi înșivă și adunați-vă paie de oriunde găsiți, însă să știți că norma voastră nu va fi micșorat㻓. 12 Poporul s-a răspândit prin toată țara Egiptului ca să adune miriște în loc de paie. 13 Asupritorii îi grăbeau, zicând: „Terminați-vă lucrările, norma zilnică, la fel ca atunci când erau paie!“. 14 Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n-ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care-o făceați înainte?“.
15 Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s-au plâns lui Faraon, zicând:
‒ De ce te porți așa cu slujitorii tăi? 16 Nu li se mai dau paie slujitorilor tăi și totuși ni se spune: „Faceți cărămizi!“. Iată că slujitorii tăi sunt bătuți, dar vina este a poporului tău.
17 Faraon a răspuns:
‒ Leneșilor! Asta sunteți, niște leneși! De aceea ziceți: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului“. 18 Și acum, plecați și munciți! Nu vi se vor mai da paie, dar va trebui să faceți același număr de cărămizi.
19 Supraveghetorii fiilor lui Israel și-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“. 20 Când au ieșit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise și cu Aaron, care stăteau acolo ca să-i întâmpine. 21 Ei le-au zis: „Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“.
22 Atunci Moise s-a întors la Domnul și L-a întrebat:
‒ Stăpâne, de ce ai adus rău peste acest popor? De ce m-ai trimis? 23 De când am venit și i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu nu Ți-ai eliberat nicidecum poporul.