E Rebeka manglini romni anda o Isako.
1 O Avraamo sas phuro, andel bărši; thai o Rai deasasdumadămišto le Avraamos ande orsavi buti.
2 O Avraamo phendea le mai phurăhkă robo anda lehko khăr, kai arakhălas sa lehkă mandina: „Tho rudi tu, teo vast tala muro prašav;
3 thai thoava tu te solaxas, po Rai, o Dell le čerehko thai o Dell la phuweako, kă či lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda le šeai le Kanaaniçăngă, anda o maškar savengo bešašau,
4 ta jeasa ando čem thai ka mîŕă neamurea te les romni mîŕă šeavehkă le Isakohkă.”
5 O robo phendea. „Daštil pe kă romni či kamela te avel pala mande ando čem kadoa, sî te nigrau kadea te šeaves ando čem katar ankăstean tu?”
6 O Avraamo phendea: „Te na varesar te nigrăs mîŕî šeaves oče!”
7 O Rai, o Dell le čerehko, kai ankaladeama andoa khăr mîŕă daddehko thai anda muro čem, kai dea mangă duma, thai solaxadea mangă phendindoi: „Tea seminçiakă daua o čem kadoa”, trade la o Injero Pehko angla tute; thai oçal lesa romni mîŕă šeavehkă.
8 Kana e juvli kodea na kamela te avel pala tute, san pîtărdo andoa solaxaimos kadoa, kai thoava tu te kărăs les. Či khă tiposa te na nigrăs mîŕă šeaves oče.”
9 O robo thodea o vast tala o prašav pehkă stăpînohko le Avraamohko, thai solaxadea kă sî te arakhăl kadala butea.
10 O robo lea deši kămile anda le kămile pehkă stăpinohkă, thai gălotar, lindoi pesa sa le kučimata pehkă stăpînohkă. Ušti'lo, thai teleardea ande Mesopotamia, ande cetatea le Naxorosti.
11 Meklea le kămile te xodinin, andel čeanga, avri andai čcetatea, paša khă xaing. Sas dăkusară, po čiro kana jeanas le romnea te ankalaven pai.
12 Thai phendea: „Raia, o Devlla mîŕă stăpînohko le Avraamohko! Rudi tu, de ma izbîndimos ades, thai avel tu mila mîŕă stăpînostar le Avraamostar.
13 Dikta, bešeau paša e xaing le paiesti, thai le šeia le manušengă andi četatea kadea aven te ankalaven pai.
14 Kăr kă e šei saveakă phenaua lakă: „Bandear e kanta, rudi tu, kaste peau,” thai savi phenela: „Pi, thai sî te dau te pen i te kămilengă, te avel kodea, kai Tu alosardeanla anda teo robo o Isako! Thai anda kadea prinjeanaua kă Tu san paša muro stăpîno.”
15 Čina na isprăvisardeasas te del duma, thai ankăsti, la kantasa po dumo, e Rebeka, e šei le Betuelosti, o šeav la Milkako, e romni le Naxarosti, o phrall le Avraamohko.
16 E šei sas but šukhar; sas šeibari, thai či khă murši nasla phanglimata lasa. Oi deape tele kai xaing, pherdea pesti kanta, thai găli pale.
17 O robo prastaia angla late, thai phendea: „De ma, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta.”
18 „Pi, muro rai”, phendea oi.Thai sigo muklea e kanta poa vast thai deales te pel.
19 Pala so deales ta pilea ta čeaili'lo, phendea: „Sî te ankalavau pai i anda te kămile, ji pune pena thai čeaileona.”
20 Šordea iekhatar e kanta ando vălo, thai prastaia pale kai xaing te ankalavel pai; thai ankaladea anda sa lehkă kămile.
21 O manuši dikhălas pe late mirazosa thai bi te phenel khanči, kaste dikhăl kana o Dell kărdeasas te izbîndil lehko phirimos.
22 Kana pile ta čeailile le kămile, o manuši lea khă veriga sumnakui, kam phari dopaše siklosti thai dui brăçarea, phară sar deše siklengă sumnakune.
23 Thai phendea: „Kasti šei san? Phen mangă, rudi tu.Sî than anda amende ando khăr te daddehko, kaste ašeas pai reat?”
24 Oi phendea: „Me sîm e šei le Betuelosti, o šeau la Milkako thai le Naxorohko.”
25 Thai phendea lehkă mai angle: „Same sulluma thai čearea pe butimaste, thai sî i than te soven pai reat.”
26 Atunčeara o manuši muklea pehko šero thai šudea pe le mosa kai phuw angla Rai,
27 phendindoi: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kai na muklea Pesko lašimos thai o pateaimos Lehko angla muŕo stăpîno! O nigărdea ma ando khăr le pralengo mîŕă stăpînohko.”
28 E šei prastaia thai phendea pehka deiakă sa so kărdea sas.
29 E Rebeka sasla khă phral, kai bušolas Laban. Thai o Laban prastaia ka kodoa manuši kai xaing.
30 Dikhleasas e veriga thai le brăçarea andel vast pehka pheakă, thai ašundesas pehka phea la Rebeka phendindoi: „Kadea dea mangă duma o manuši kodoa.” Avilo, ka kodoa manuši, kai bešelas pašai xaing le kămilença,
31 thai phendea: „Avta, dinodumadămišto le Raiehko! Anda soste bešes avri? Lašardeam o khăr thai lašardeam ăkh than anda le kămile.”
32 O manuši avilo ando khăr.O Labano thodea ta dea tele pal kămile thai andea sulluma thai čearea le kămilengă thai thodea pai kaste xalavel le pînŕă kodole manušeskă thai le manušengă kai sas lesa.
33 Pala kodea, deales te xall. Ta o phendea: „Či xaua ji kana či phenaua so sîma te phenau.” „De duma!” phendea o Laban.
34 Atunčeara o phendea: „Me sîm o robo le Avraamohko.
35 O Rai pherdea blagoslovimata mîŕă stăpînos, ta arăslo but bravalo. Dea les bakrea thai gurumnea, rup thai sumnakai, robi thai roabe, kămile thai čiuši.
36 E Sara, e romni mîŕă stăpînosti, kărdea lehkă khă šeau po phurimos, thai les dea les o sa so sî les.
37 Muro stăpîno thodea ma te solaxau, thai phendea: „Te na les mîŕă šeavehkă romni anda le šeia le Kanaaniçăngă, andoa čem kai bešeau;
38 ta te jeas ando khăr mîŕă daddehko, ka mîŕă neamurea thai oçal te les romni mîŕă šeavehkă.”
39 Me phendem mîŕă stăpînohkă: „Daštil pe kă e juvli na kamel te avel pala mande.”
40 Thai o phendea mangă: „O Rai angla savo phirau, tradela Pehko Injero tusa, thai dela tu izbîndimos ando phirimos, thai lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda mîŕă neamurea thai andoa khăr mîŕă dadehko.
41 Avesa pîtărdo andoa solax kai kărăs mangă, kana jeasa ka mîŕă neamurea, thai te na dena tukă la, san pîtărdo anda o solax kai kărdean mangă.”
42 Me arăslem ades kai xaing, thai phendem: „Raia, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, te kamesa te desma izbîndimos ando phirimos kai kărau,
43 dikta, me bešeau koa pai la xaingako, thai e šei kai avela te ankalavel pai, thai saveakă phenaua lakă: „Dema, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta,
44 thai savi phenela mangă: „Pi orta tu, thai sî te dau te pen i te kămilen,” kodea šei te avel e romni kai o Dell alosardea la anda o šeau mîŕă stăpînohko!”
45 Angla te isprăvi o divano ande muro illo, dikta kă i avili e Rebeka, la kantasa po dumo, ulisti kai xaing thai ankaladea pai. Me phendem: „Dema te peau, rudi tu.”
46 Oi avili iekhatar, thai lea e kanta opral poa dumo, thai phendea: „Pi, thai dau te pen i te kămilen.” Pilem, thai dea i mîŕă kămilen.
47 Me pušlem la, thai phendem: „Kasti šei san?” Oi phendea: „Sîm e šei le Betuelosti, o šeav le Naxorohko thai la Milkako.” Thodem lakă e veriga ando nakh thai le brăçarea pel vast.
48 Pala kodea muklem o šero tele, šudema le mosa pe phuw angla o Rai thai blaglovisardem le Raies, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kă phiradea ma po drom o orta, kaste lau la šea lehkă phrallesti mîŕă stăpînosti pala lehko šeau.
49 Akana, tume te kamena te sîkaven lašimos thai pateamos angla muŕo stăpîno, phenen mangă; te na, pale phenen mangă, kaste laula or ande čeačirig or ande bičeači.”
50 O Laban thai o Betuel, čeačeo phendimos, phende lehkă: kana kata o Rai avel kadea buti; ame našti mai phenas tukă či nasul či mišto.
51 Dikta, e Rebeka sî angla tute; lela thai jeatar, kaste avel romni le šeavehkă te stăpînohkă, sar phendeas o Rai.”
52 Kana ašundea o robo le Avraamohkă lengă divanuri, šudeape le mosa kai phuw angla o Rai.
53 Thai o robo ankaladea butea rupune, butea sumnakune, çoale, kai dea le kai Rebeka; dea i le kolavrăn butea kuči lakă phrallehkă thai lakă dakă.
54 Pala kodea, xale thai pille, o thai le manuši kai sas lesa, thai sute. Dădroboitu kana uštile, o robo phendea: „Mekăn ma te amboldau ka muro stăpîno.”
55 O phrall thai e dei la šeati phendine: „E šei te mai ašel varesar čiro amença, kam deši des: pala kodea, daštil te jealtar.”
56 O phendea: „Na atărdearăn ma, kana o Dell dea ma izbîndimos ande muro phirimos; mekăn ma te telearau, thai te jeautar ka muro stăpîno.”
57 Atunčeara on phendine: „Te akharas la šeia, thai te pušas la.”
58 Akhardine la Rebeka, thai pušlela: „Kames te telearăs le manušesa kadalesa?” „E, kamau”, phendea oi.
59 Thai mukline pehka phea la Rebeka te jealtar la doikasa pesti, le robosa thai le manušença le Avraamohkă.
60 Dinedumadămišto la Rebeka, thai phende: „O, amari phei, te arăsăs e dei a miiendi thai deše miiendi, thai tiri sămînça te stăpînil pal četăçi te dušmaiengă!”
61 E Rebeka uštili, pehkă kanditoreança, thai ankăste pe le kămile, thai găline pala o manuši kodoa. O robo lea la Rebeka thai teleardea.
62 O Isak amboldelas pe katai xaing „Laxai-Roi,” kă bešelas ando čem kataravelodes.
63 Andek reat, kana o Isak ankăstosas te phirăl pehkă po kîmpo, vazdea le iakha, thai dikhlea; thai dikta kă avenas varesar kămile.
64 E Rebeka vazdea i oi le iakha, dikhlea le Isakos, thai dea pe tele pai kămila.
65 Thai phendea le robohkă: „Kon sî o manuši kadoa kai avel angla amende poa kîmpo?” O robo phendea: „Sî o stăpîno muŕo!” Atunčeara oi lea pehko dikhlo thai thodea pe peste.
66 O robo phendea le Isakohkă sa le divanuri kai kărdeasas le.
67 O Isak nigărdea la Rebeka, ande çăra pehka dati la Sarati; lea la Rebeka, thai oi sas lesti romni, thai o kambleala. Kadea o sas lošalo o Isak anda o xasardimos pehka dako.
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca
1 Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.
2 El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său:
‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea 3 și jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac.
5 Slujitorul i-a răspuns:
‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit?
6 Avraam i-a zis:
‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! 7 Domnul, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. 8 Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo!
9 Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. 10 Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. 11 În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. 12 Apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. 13 Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14 Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“.
15 Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit, cu ulciorul ei pe umăr, Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și apoi s-a suit înapoi .
17 Slujitorul a alergat s-o întâlnească și i-a zis:
‒ Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău!
18 Ea a răspuns:
‒ Bea, stăpâne.
Și-a coborât repede ulciorul pe mână și i-a dat să bea.
19 După ce a terminat să-i dea de băut, ea a zis:
‒ Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.
20 A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. 21 Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.
22 După ce cămilele au terminat de băut apă, bărbatul a luat un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli, 23 și a zis:
‒ A cui fată ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo ?
24 Ea i-a răspuns:
‒ Sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor.
25 Apoi ea i-a zis:
‒ Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat.
26 Atunci bărbatul s-a aplecat, s-a închinat Domnului 27 și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale până la casa fraților stăpânului meu“.
28 Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. 29 Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30 Imediat ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit-o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, s-a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. 31 El i-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“.
32 Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat lucrurile de pe cămile. Apoi le-a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33 I s-a dat să mănânce, dar el a zis:
‒ Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.
Laban i-a zis:
‒ Spune!
34 El a zis:
‒ Eu sunt slujitorul lui Avraam. 35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I-a dat oi și vite, aur și argint, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. 36 Sara, soția stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fetele canaaniților, în a căror țară locuiesc, 38 ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“. 39 Eu i-am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma“. 40 Dar el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și-ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41 Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu“. 42 Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, 43 iată, stau lângă acest izvor. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puțină apă din ulciorul tău» 44 și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care Domnul a hotărât-o pentru fiul stăpânului meu“. 45 Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu ulciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“. 46 Ea și-a coborât repede ulciorul de pe umăr și mi-a răspuns: „Bea și-ți voi adăpa și cămilele“. Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. 47 După aceea am întrebat-o: „A cui fată ești?“. Ea mi-a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia“. Eu i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini. 48 Apoi m-am plecat, m-am închinat Domnului și L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi. Dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.
50 Atunci Laban și Betuel i-au răspuns, zicând:
‒ Acest lucru vine de la Domnul. Nu-ți putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.
52 Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea Domnului. 53 Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi. De asemenea, le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. 54 După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo .
Când s-au trezit dimineața, el a zis:
‒ Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.
55 Fratele și mama fetei i-au răspuns:
‒ Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea, va putea pleca.
56 Dar el le-a zis:
‒ Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria. Lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57 Ei au răspuns:
‒ Să chemăm fata și s-o întrebăm.
58 Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o:
‒ Vrei să mergi cu acest bărbat?
Ea a răspuns:
‒ Da! Voi merge.
59 Și, astfel, au lăsat-o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii săi. 60 Ei au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis:
„Sora noastră, fie ca tu să ajungi
mama a mii de zeci de mii
și fie ca urmașii tăi să stăpânească
poarta dușmanilor lor“.
61 Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, slujitorul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
62 Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev. 63 La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze. El și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că veneau niște cămile.
64 Rebeca și-a ridicat și ea ochii, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă.
65 Ea l-a întrebat pe slujitor și l-a întrebat:
‒ Cine este bărbatul acesta care vine pe câmp să ne întâlnească?
Slujitorul a răspuns:
‒ Este stăpânul meu.
Ea și-a luat vălul și s-a acoperit. 66 Slujitorul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Apoi Isaac a adus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea. Ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.