E dar le phrallendi le Iosifohkă.
1 O Iosif dea kakoa phendimos le ekonomohkă lehkă khărăhkă: „Pher xabenesa le gone le manušengă kadalengă, sode dašti te nigrăna, thai tho o rup sako iekhăhko ando mui lehko gonehko.
2 Thai te thos i muŕo taxtai, o taxtai o rupuno, koa mui le gonehko le mai tărnehko, thai i o rup anda potindimos lehkă divehko.” O ekonomo kărdea sar phendea leskă o Iosifo.
3 Kana avilo o des, sar phradilo o des, dea drom kodole manušengă thai lengă čiušengă.
4 Ta abia ankăstesas anda e četatea, thai či durilesas leako latar, kana o Iosifo phendea pehkă ekonomohkă: „Ušti, thai praste pala le manuši kodola, thai, kana arăsăsa le, te phenes lengă: „Sostar potindean o mištimos nasulimasa?
5 Sostar čiordean o taxtai anda sao pell muŕo rai, thai savestar kandel pe kana drabarăll? Nasul kărdean kă phiradean tume kadea.”
6 O ekonomo arăslea le, thai phendea lengă kadala divanuri.
7 On phende lehkă: „Raia, anda soste des duma kadea? Te arakhăl o Dell te roben te kărdino kadea vareso!
8 Dikta, ame andeam tukă anda o čem o Kanaano o rup, kai arakhleam les koa mui amară gonengo, sar daštisas te čioras rup thai sumnakai anda o khăr te rahko?
9 Te merăll kodoa anda te robea ka sao arakhadeola pe o taxtai, thai ame sa te avas robea amară rahkă!”
10 O phendea: „Te avel pala tumaŕă divanurea! Ka kodoa kai arakhadeola pe o taxtai, te avel muŕo robo; ta tume te aven bidošale.”
11 Andeiekh, dea tele pehko gono orsavo pe phuw. Orsao pîtărdea pehko gono.
12 O ekonomo budulisardea le, thai lea le mai phurăs thai isprăvisardea le mai tărnesa; thai o taxtai sas arakhlo ando gono le Beniaminohko.
13 On šindine pehkă çoale, thodine orsao po čiuši, thai ambolde ande četatea.
14 O Iuda thai pehkă phral arăsle koa khăr le Iosifohko, kana înkă mai sas oče thai šude pe le mosa kai phuw angla leste.
15 O Iosif phendea lengă: „So buti kărdean? Či jeanenas kă khă manuši sar mande sî les zor te drabarăll?”
16 O Iuda phendea: „So te mai phenas amară rahkă? Sar te mai das duma? Sar te mai bidošavas ame? O Dell dea pe faça o bezexalimos te robengo. Dikta ne robea amară rahkă: ame, thai kukoa kai arakhadi'lo leste o taxtai.”
17 Ta o Iosif phendea: „Te arakhăl ma o Dell te kărau kadea vareso! O manuši ka sao arakhadi'lo o taxtai, avela muŕo robo; ta tume, anklen parpale împače ka tumaro dadd.”
O Iuda rudil pe andoa Beniamino.
18 Atunčeara o Iuda paši'lo paša o Iosif, thai phendea: „Rudi tu, muŕo rai, mekh te robos te phenel tukă khă divano mîŕă rahkă, thai te na xoleaos pe teo robo! Kă tu san sar o Faraono.
19 Muŕo rai pušlea pehkă roben, phendindoi: „mai trail tumaŕo dadd, thai mai sî tume vokh phrall?
20 Ame phendeam amară rahkă: „Same khă dadd phuro, thai khă phrall tărno, šeau kărdo koa phurimos lehko; koada šeau sas les khă phral kai mullo, thai sao sas sa kata kodea dei; o aši'lo korkoŕo, thai lehko dadd kame les.
21 Tu phendean tiră robengă: „Anen les mande kaste dikhau les mîŕă iakhănça.”
22 Ame phendeam amară rahkă: „O šeau, naštil te mekăl pehkă daddes; te mekăla les, lehko dadd sî te merăll.”
23 Tu phendean te robengă: „Te na ulela i tumaro phral andekhthan tumença, te na mai dikhăn muro mui.”
24 Kana ankăsteam ka amaro dadd, teo robo, phendeam lehkă le divanuri mîŕă rahkă.
25 Amaro dadd phendea: „Telearăn pale te tinen amengă xabenata.”
26 Ame phendeam: „Naštisaras te jeas; ta kana amaro phral o mai tărno avel amença sî te jeas; kă našti dikhas o mui kodole manušehko, nma kana amaro phral o mai tărno avela amença.”
27 O robo tiro, amaro dadd, phendea amengă: „Tume jeanen kă mîŕî romni kărdea mangă dui šeave.
28 Iekh ankăsto mandar, thai pateau kă sas xalo le juvindimatăndar, kă či mai dikhlem les ji ades.
29 Te lena mangă i kadales, thai te kărdeola lehkă vokh nasullimos, dukhasa ulearăna muŕo phurimos ando than le mullengo.”
30 Akana, te ambolda ma ka teo robo, muŕo dadd, bi te avel ame le šeaves le diiehko savehko sî bimeklimahko lehko dii,
31 o sî te merăll, kana dikhăla kă lehko šeau manai; thai te robea ulearăna dukhasa ando than le mullimahko le phurimata te robohkă, amară daddehkă.
32 Kă teo robo thodea pe pozia andoa šeau, thai phendea mîŕă daddehkă: „Te na anaua les parpale tute, došalo te avau orkana angla muŕo dadd.”
33 Mekh, ta, rudi tu, te robohkă te ašel ando than le šeavehko, sar robo mîŕă raiehko; ta o šeau te anklel parpale pehkă phrallença.
34 Sar te ankleau me ka muŕo dadd, kana o šeau či avela mança? Uf! te na dikhau e dukh mîŕă daddesti!”
1 După aceea, Iosif i-a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2 Pune paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne“. El a făcut așa cum i-a zis Iosif.
3 Dimineață, când s-a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. 4 Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s-au depărtat bine că Iosif i-a spus administratorului casei sale: „Ridică-te, urmărește-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5 Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu și pe care îl folosește el pentru ghicire? Rău lucru ați făcut!»“. 6 Când i-a ajuns, le-a spus aceste cuvinte.
7 Ei i-au răspuns:
‒ De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru! 8 Iată, noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsit paharul, să moară, iar noi să devenim slujitorii stăpânului nostru.
10 El le-a zis:
‒ Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsit paharul va fi slujitorul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.
11 Fiecare și-a dat repede jos sacul și l-a deschis. 12 El a căutat paharul, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar acesta a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei și-au sfâșiat hainele. Fiecare și-a încărcat măgarul și s-au întors cu toții în cetate. 14 Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, în timp ce acesta era încă acolo, și s-au plecat la pământ înaintea lui.
15 Iosif le-a zis:
‒ Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut-o? Nu știți că un om ca mine poate ghici?
16 Iuda i-a răspuns:
‒ Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsit paharul.
17 Dar el a zis:
‒ Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu, iar voi duceți-vă în pace la tatăl vostru.
18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis:
‒ Ah, stăpâne, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu ești ca Faraon. 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“. 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i-a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește“. 21 Atunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi: „Aduceți-l la mine ca să-l văd cu ochii mei“. 22 Noi i-am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri“. 23 Dar tu le-ai zis slujitorilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va veni cu voi, nu-mi veți mai vedea fața“. 24 Când ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am spus cuvintele stăpânului nostru. 25 Când tatăl nostru ne-a zis: „Duceți-vă înapoi și cumpărați-ne puțină mâncare“, 26 noi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“. 27 Atunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. 28 Unul a plecat de la mine, astfel că am zis: «Sigur a fost sfâșiat de animalele sălbatice». Și nu l-am mai văzut până acum. 29 Dacă mi-l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî perii cărunți în Locuința Morților“. 30 De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, 31 el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar slujitorii tăi vor coborî cu durere perii cărunți ai slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. 32 Căci slujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna“. 33 Prin urmare, dă-i voie , te rog, slujitorului tău să rămână în locul băiatului, ca slujitor al stăpânului meu, și dă-i voie băiatului să plece împreună cu frații săi. 34 Cum să mă duc înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!