O Gosen. O Iakovo angla o Faraono.
1 O Iosif gălo te deldăštirea le Faraonos, thai phendea lehkă: „Mîŕă phral thai muŕo dadd arăsle andoa čem le Kanaanohko, le bakreança thai le guruvença, thai sa pehkă mandinatănça; thai sî ando than o Gosen.”
2 Lea panji phral anda lehkă, thai nigărdea le angloa Faraono.
3 O Faraono pušlea le phralen le Iosifohkă: „So buti kărăn tume?” On phendine le Faraonohkă: „Te robea sî bakrearea, sar sas i amară dadda.”
4 Thai mai phendine le Faraonohkă: „Ame avileam te bešas ăkh čiro koče ando čem, anda kă manai islazo anda le bakrea te robengă, thai sî khă baro bokhalimos ando čem le Kanaanohko; mekh te roben te ašen ando than o Gosen.”
5 O Faraono phendea le Iosifohkă: „Teo dadd thai te phrall avile tute.
6 O čem le Ejiptohko sî pîtărdo angla tute; tho te daddes thai te phralen ande o mai lašo than le čemehko. Te ašen ando than o Gosen; thai te arakhăsa anda lende manuši buteakă, thole te nikrăn mîŕă turme.”
7 O Iosif andea pehkă daddes le Iakovos, thai nigărdea les angloa Faraono. Thai o Iakov blagoslovisardea le Faraonos.
8 O Faraono pušlea le Iakovos: „Sao sî o dindimos le desăngo le băršengo tea čivavako?”
9 O Iakov dea anglal le Faraonos: „Le des le băršengo le phirimahko muŕo sî ăkh šell thai treanda bărši. Le bărši mîŕa čivavakă sas xançî koa dindimos thai jungale, thai na arăsle le bărši la čivavakă mîŕă daddengo, ando čiro lengă phiraimasko.”
10 O Iakov deadumadămišto pale le Faraonos, thai gălotar angla o Faraono.
11 O Iosif lašardea pehkă daddes thai pehkă phralen, thai dea le khă phuw ando čem le Ejiptohko, ande mai laši rig le čemesti, ando than le Ramsehko, sar phendeasas o Faraono.
12 O Iosif čeaileardea manŕăsa pehkă daddes thai pehkă phralen, thai sa la famelia pehkă daddesti, pala o dindimos le šaorăngo.
O kučimos andoa Ejipto.
13 Manas manŕo ande sa o čem, o bokhallimos sas but baro; o čem le Ejiptohko thai o čem le Kanaanohko rovenas, anda o bokhallimos.
14 O iosif tidea sa o rup, kai arakhadeolas pe ando čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, ando paruglimos le divehko, kai tinenas les le manuši, thai kadea kărdea ka sa kadoa rup te šol pe ando khăr le Faraonohko.
15 Kana isprăvisailo o rup andoa čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, sal Ejiptenea avile koa Iosifo, thai phende: „Dea me manŕo! Anda soste te meras angla tute? Kă rup manai ame.”
16 O Iosif phendea lengă: „Den tumară gurumnean, thai dava tume manŕo ando paruglimos le gurumngo tumară, kana manai tume rup.”
17 Andine pehkă gurumnea koa Iosif, thai o Iosif dea le manŕo ando paruglimos le grastengo, ando paruglimos le turmengo le bakreango thai le guruwengo, thai ando paruglimos le čiušengo. Dea le kadea manŕo ande kodoa bărši ando paruglimos sa lengă turmengo.
18 Palla so nakhlo kodoa bărši, avile koa Iosifo ando bărši o kolaver, thai phende lehkă: „Našti te garavas amară rahkă, kă o rup gălotar, le turme le gurumneangă nakhle ande stăpînirea amară rasti; či mai ašeas angla amaro rai numai le staturença thai amară phuweança.
19 Anda soste te maras tala te iakha, ame thai amară phuwea? Tiname andekh than amară phuweança ando paruglimos le manŕăhko, thai avasa amară rahkă, ame, thai amară phuwea. Dea me sămînça te thos ande phuw, kaste traisaras thai te na meras, thai te na ašen amară phuwea pusti.”
20 O Iosif tindea andoa Faraono sa le phuwea le Ejiptohkă; kă le Ejiptenea bitindine orsogodi pehko kotor, anda kă xalas le e bokh. Thai o čem arăslo ande stăpînirea le Faraonosti.
21 Sode poa poporo, xuladea les ande le četăçi, kata khă gor le Ejiptohko koa kolaver gor.
22 Numai le phuwea le rašeangă či tindea le, anda kă sas khă kris kataro Faraono, dinii anda le rašea, kai trainas anda so delas le o Faraono: anda kodea on či bitindine pehkă phuwea.
23 O Iosif phendea le poporohkă: „Tindem tume ades tumară phuweança, anda o Faraono; dikta dav tume sămînça, kaste daštin te thon ande phuw.
24 Koa čiro le tidimahko, dena e panji rig koa Faraono; ta le kolaver štar riga ašena tumengă, kaste thon ande phuw, thai te xrănin tume tumară šeavença thai kolença kai sî tume ande tumară khăra.”
25 On phendine: „Tu skăpisardean amari čivava! Te las nakhlimos angla amaro rai, thai avasa robea le Faraonohkă.”
26 O Iosif kărdea anda kadea khă kris, kai ašili ande pînŕănde ji ades, thai pala savi, panji riga anda avimos le phuweango le Ejiptohkă sî le Faraonohkă; numai le phuwea le rašeangă nai le Faraonohkă.
O gor le Iakovohko pašeol.
27 O Israel bešlo ando čem le Ejiptohko, ando than o Gosen. On bravaile, barile thai butile but dă sa.
28 O Iakov traisardea dešuefta bărši ando čem le Ejiptohko; thai le des la čivavakole Iakovohkă sas ăkhšell thai štarvardeši thai efta bărši.
29 Kana paši'lo o Israelo le mullimastar, akhardea pehkă šeaves le Iosifos, thai phendea lehkă: „Kana lem nakhlimos angla tute, tho, rudi tu, o vast tala muŕo prašau, thai phir lašimasa mança: te na prahosma ando Ejipto.
30 Thai kana sovaua pašea mîŕă dadda, te ankalaves ma avri andoa Ejipto, thai te prahos ma ando mormînto lengo.” O Iosifo phendea lehkă: „Kăraua pala tiro divano.”
31 O Iakovo phendea: „Solaxa mangă.” Thai o Iosif solaxadea lehkă. Pala kodea o Israelo meklea o mui po šerand le patohko.
1 Iosif s-a dus și l-a anunțat pe Faraon, zicând: „Tatăl meu și frații mei au venit din țara Canaanului cu turmele, cirezile și cu tot ce au. Iată, sunt în regiunea Goșen“. 2 Iosif i-a luat pe cinci dintre frații săi și i-a adus înaintea lui Faraon.
3 Faraon i-a întrebat pe frații acestuia:
‒ Ce ocupație aveți?
Ei i-au răspuns lui Faraon:
‒ Slujitorii tăi pasc turmele, așa cum făceau și părinții noștri.
4 Apoi i-au zis lui Faraon:
‒ Noi am venit să locuim ca străini în țară, pentru că foametea este mare în țara Canaanului și nu mai este pășune pentru turmele slujitorilor tăi. Acum, deci, te rugăm, dă-le voie slujitorilor tăi să locuiască în regiunea Goșen.
5 Atunci Faraon i-a vorbit lui Iosif, zicând:
‒ Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului este înaintea ta. Așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în regiunea Goșen. Iar dacă știi că între ei se află oameni capabili, pune-i responsabili peste turmele mele.
7 Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a înfățișat înaintea lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat pe Faraon.
8 Faraon l-a întrebat pe Iacov:
‒ Câți ani ai?
9 Iacov i-a răspuns lui Faraon:
‒ Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci. Zilele anilor vieții mele au fost puține și grele. Ele n-au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor.
10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le-a dat o moșie în cea mai bună parte a țării, în regiunea Ramses, așa cum poruncise Faraon. 12 Iosif a asigurat hrana tatălui său, a fraților săi și a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif și foametea din Egipt
13 În toată țara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte mare. Țara Egiptului și țara Canaanului sufereau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l-a adus în palatul lui Faraon.
15 Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif, zicând:
‒ Dă-ne hrană! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns:
‒ Dați-mi vitele voastre, iar eu vă voi da hrană în schimbul vitelor voastre, dacă vi s-a terminat argintul. 17 Ei și-au adus vitele la Iosif, iar Iosif le-a dat hrană în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an s-a îngrijit de hrana lor în schimbul tuturor vitelor lor.
18 După ce s-a terminat acel an, au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem ascunde stăpânului nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 De ce să pierim înaintea ochilor tăi, atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi, cu tot cu pământurile noastre, vom deveni sclavi ai lui Faraon. Dă-ne sămânță, ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie“.
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea mare pentru ei. Și țara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat poporul în cetăți, de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuși, el n-a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon. De aceea ei nu și-au vândut pământurile.
23 Apoi Iosif a zis poporului:
‒ Iată, v-am cumpărat astăzi împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, iar acum vă dau sămânță să semănați pământul. 24 La vremea roadelor îi veți da lui Faraon a cincea parte. Celelalte patru părți vor fi ale voastre ca sămânță pentru terenuri și ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre și pentru copiii voștri.
25 Ei au răspuns:
‒ Tu ne-ai ținut în viață. Să găsim bunăvoință înaintea stăpânului nostru și vom fi sclavi ai lui Faraon.
26 Astfel, Iosif a făcut din aceasta o hotărâre cu privire la pământul Egiptului, care a rămas până în ziua de azi: a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământul preoților n-a devenit a lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israel a locuit în țara Egiptului, în regiunea Goșen. Ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; anii vieții sale au fost o sută patruzeci și șapte.
29 Cu puțin înainte să moară, Iacov l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis:
‒ Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rog, pune-ți mâna sub coapsa mea și poartă-te cu mine cu îndurare și credincioșie. Te rog să nu mă înmormântezi în Egipt, 30 ci, atunci când mă voi culca alături de părinții mei, să mă iei din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul lor.
El a răspuns:
‒ Voi face așa cum ai spus.
31 Iacov i-a zis:
‒ Jură-mi!
Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a închinat sprijinindu-se de capătul patului.