O Iakov leldăsuflet le šeaven le Iosifohkă.
1 Pala kodea, avile thai phendine le Iosifoskă: „Teo dadd sî nasfallo.” Thai o Iosif lea pesa pehkă duie šeaven, o Manase thai o Efraim.
2 Tradine divano koa Iakov, thai phende lehkă: „Dikh kă teo šeau o Iosif avel tute.” Thai o Israelo tidea sa pehkă zora, thai bešlo po pato.
3 O Iakov phendea le Iosifohkă: „O Dell Kukoa o Seazurallo sîkadi'lo mangă aando Luz, ando čem o Kanaano, thai deamadumadămišto.
4 O phendea mangă: „Kăraua tu te bareos, butearaua tu, thai kăraua anda tute khă čeata popoarăndi; daua kadoa čem tea semençiakă pala tute, kaste stăpînil pa leste orkana.
5 Akana, kola dui šeave, kai kărdile tukă ando čem le Ejiptohko, anglal te avau me tute ando Ejipto, sî te aven mîŕă; o Efraim thai o Manase, sî mîŕă šeave sar o Ruben thai o Simeon.
6 Ta le šeave, kai kărdean le pala lende, sî te aven tiră; on phiravena o anau pehkă phralengo ande e rig le tidimasti.
7 Koa amboldimos muŕo andoa Pandan, e Raxela mulli po drom pašea mande, ando čem o Kanaano, ka khă durimos lašoro anda e Efrata; thai praxosardemla oče, po drom kai jeal pe kai Efrata, or Betleemo.”
O dimosdumadămišto le do šeavengo le Iosifohkă.
8 O Israel dikhlea kal šeave le Iosifohkă, thai phendea: „Kon sî kadala?”
9 O Iosif phendea pehkă daddehkă: „Sî mîŕă šeave, kai dea mangă le o Dell koče.” O Israel phendea: „Pašearle, rudi tu, mandar, kaste dauledumadămišto.”
10 Le iakha le Israelohkă sas phară phurimastar, kadea kă našti te mai dikhălas. O Iosif thodea le paša leste; thai o Israel čiumidea le thai lea le ande angali.
11 O Israel phendea le Iosifohkă: „Či pateauas te mai dikhau teo mui, thai dikta kă o Dell kărdea ma te dikhau i ti sămînça.
12 O Iosif dea le rigate pašal čeanga pehkă daddehkă, thai šudea pe le mosa kai phuw angla leste.
13 Apo o Iosif lea lidon, le Efraimos le vastesa le čeačesa, kai bičeači rig le Israelosti, thai le Manases le vastesa le bičeačesa, kai čeači rig le Israelosti, thai andea le pašea leste.
14 O Israel tinzosardea o vast o čeačeo thai thodea les po šero le Efraimohko, kai sas o mai tărno, ta o vast o bičeačeo thodea les po šero le Manasesko, o thodeal vast amboldine, kă o Manase sas o mai baro šeau kărdo.
15 Deadumadămišto le Iosifos, thai phendea: „O Dell, angla sao phirde mîŕă dadda, o Avraamo thai o Isako, o Dell, kai phiradea ma dă kana kărdilem, ji ando des dă adesara,
16 o Injero, kai ferisar dea ma orsave nasulimastar, te deldumadămišto mîŕă šeaven kadalen! On te phiraven muŕo anau thai o anau mîŕă daddengo, o Avraamo thai o Isako, thai te buteon but dă sa ando maškar le čemehko!”
17 Le Iosifohkă či avilea lehkă mišto kana dikhlea kă lehko dadd thol o vast o čeačeo po šero le Efraimohko; anda kodea astardea o vast pehkă daddehko, kaste leles poa šero le Efraimohko, thai te ortol les po šero le Manasehko.
18 Thai o Iosif phendea pehkă daddehkă: „Na kadea, dadna, kă kadoa sî o šeau o mai baro, tho teo vast o čeačeo pe lehko šero.”
19 Lehko dadd či kamblea, thai phendea: „Jeanau, šeaua, jeanau; i o arăsăla khă poporo, i o avela baro; ta lehko phrall o mai çînoŕo sî te avel mai baro sar leste; thai i lesti sămînça avela ăkh čeata neamurendi.”
20 O dealedumadămišto ande kodoa des, thai phendea: „Teo anau thona les le Israeliçea kana denadumadămišto, phenindoi: „O Dell te phiradeol tusa sar phiradea pe le Efraimosa thai le Manasesa!” Thai thodea kadea le Efraimos angla le Manasestar.
21 O Israel phendea le Iosifohkă: „Dikta kă iekhatar sî te merau! Ta o Dell sî te avel tumença, thai nigrăla tume parpale ando čem tumaŕă daddengo.
22 Dau tu, mai but sar te phralendar, ăkh rig, kai lem la andoa vast le Amoriçengo mîŕa sabiasa thai mîŕă arkosa.”
Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif
1 După toate acestea, i s-a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav“. Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim. 2 Când i s-a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și-a adunat puterile și s-a ridicat în șezut, pe pat.
3 Iacov i-a zis lui Iosif:
‒ Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaanului, m-a binecuvântat 4 și mi-a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta urmașilor tăi, ca proprietate veșnică“.
5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, așa cum sunt Ruben și Simeon. 6 Dar urmașii care ți s-au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor purta numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor. 7 După ce m-am întors din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaanului, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.
8 Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:
‒ Cine sunt aceștia?
9 Iosif i-a zis tatălui său:
‒ Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.
Israel a zis:
‒ Adu-i, te rog, la mine ca să-i binecuvântez.
10 Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine . Iosif i-a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i-a sărutat și i-a îmbrățișat.
11 Apoi Israel i-a zis lui Iosif:
‒ Nu mi-am închipuit că o să-ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m-a ajutat să-ți văd și urmașii.
12 Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața la pământ. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i-a apropiat de el. 14 Dar Israel, încrucișându-și mâinile, și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15 El l-a binecuvântat pe Iosif și a zis:
‒ Dumnezeul înaintea Căruia
au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,
Dumnezeul Care a fost Păstorul
vieții mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a răscumpărat din orice rău,
să-i binecuvânteze pe acești băieți.
Ei să fie numiți după numele meu
și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,
și să se înmulțească foarte mult pe pământ.
17 Lui Iosif nu i-a plăcut când a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18 Iosif i-a zis tatălui său:
‒ Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune-ți mâna dreaptă.
19 Dar tatăl său a refuzat și a zis:
‒ Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de națiuni.
20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:
‒ În numele tău va binecuvânta Israel și va zice:
„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase“.
Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.
21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif:
‒ Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 22 Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l-am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.