O prahomos le Iakovohko.
1 O Iosif šudeape po mui pehkă daddehko, ruiales, thai čiumidea les.
2 Phendea le felčerengă, kai sas ande lehko kandimos, te îmbălsămin lehkă daddes; thai le felčerea îmbălsămisarde le Israelos.
3 Štarvardeši des nakhle kadea thai sas thodine kaste îmbălsăminles. Thai le Ejiptenea ruie les eftavardeši des.
4 Pala so nakhle le des la roimahkă, o Iosifo dea duma le manušengă andoa khăr le Faraonohko, thai phendea lengă: „Kana lem nakhlimos angla tumende, phenen, rudi tume, le Faraonohkă, so phenau tumengă me.
5 Muŕo dadd thodea ma te solaxau, phendindoi: „Dikta, sigo me sî merau! Te praxosma ando than le mullimahko, kai xunadem les ando čem le Kanaanohko.” Kamau te jeau te ankleau oče, kaste praxo mîŕă dades; thai pala kodea amboldaua ma.”
6 O Faraono dea anglal: „Anklli, thai praxosar te daddes, pala o solaxaimos kai thodea tu te kărăs les.”
7 O Iosif ankăsto, kaste praxol pehkă daddes. Lesa andekhthan ankăste sa le kanditorea le khărăhkă le Faraonohkă, le phură lehkă khărăhkă, thai sa le phură le čemehkă le Ejiptohkă,
8 sa o khăr le Iosifohko, lehkă phral, thai o khăr lehkă daddehko; či mukle ando than o Gosen numai le šeaoŕăn, le bakrea thai le guruwen.
9 Andekhthan le Iosifosa mai sas urdona thai manuši pel grast, kadea kă o alaio sas but baro.
10 Kana arăsline koa than le Atadosti, kai să înteal o Iordano, kărdine khă ruimos baro thai jalniko; thai o Iosif nikărdea ande pativ lehkă daddesti khă roimos efta desăngo.
11 Le manuši le čemehkă, le Kanaaniçea, sas dă façă koa roimos kadoa anda o than le Atadohko, thai phende: „Dikta khă baro roimos maškar le Ejiptenea!” Anda kadea dea pe anau kadala phuweakă Abel-Miçarim (O roimos le Ejiptengo), oi sî înteal le Iordanostar.
12 Kadea pherdine le šeave le Iakovohkă le divanuri pehkă daddehkă.
13 Nigărde les ando čem o Kanaano thai praxosarde les ando thanšdro anda e phuw Makapela, kai tindeasas la o Avraamo kata o Xetito Efron, sar phuw praxomasti, thai savi sî mui muieste le Mamre.
14 O Iosif, pala so praxosardea pehkă daddes, amboldi'lo ando Ejipto, andekhtan pehkă phralença thai sa kukolença kai ankăstesas lesa kaste praxol pehkă daddes.
O lašimos le Iosifohko.
15 Kana dikhle le phral le Iosifohkă kă lengo dadd mullo, phendine: „Te astarăla o Iosif xolli pe amende, thai amoldela amengo sa o nasul, kai kărdeam leskă?”
16 Thai tradine te phenen le Iosifohkă: „Teo dadd dea kadoa phendimos angla te merăll:
17 „Kadea te den duma le Iosifohkă: „Au! iertisar o nasulimos thai o bezex te phralengo, kai kărdine tukă nasul!” Iertisar akana e bezex le robendi le Devllehă te daddehkă!” O Iosif ruia kana ašundea kadala divanurea.
18 Lehkă phral avile thai šudepe on korkoŕo le mosa kai phuw angla leste, thai phendine: „Sam te robea.”
19 O Iosif phendea lengă: „Aven bi darako; kă sîm me ando than le Devllehko?
20 Tume, bidošeako, dean tume godi te kărăn mangă nasul: ta o Dell paruglea o nasul ando mištimos, kate pherăl so dičiol pe ades, thai kadea, te skăpil e čivava khă poporosti ande kadea baro dindimos.
21 Aven sar bi darako, kă me daua tume te xan, tumen thai tumară šeaven.” Thai potolisardea le thai zureardea lengă ille.
O mullimos le Iosifohko.
22 O Iosif bešlo ando Ejipto, o thai o khăr lehkă daddehko; thai traisardea ăkhšell thai deši bărši.
23 O Iosif dikhlea le šeaven le Efraimohkă ji koa trito neamo; thai le šeave le Machirohkă, o šeau le Manasehko, kărdile pe lehkă čeanga.
24 O Iosif phendea pehkă phralengă: „Me sîm te merau! Ta o Dell dikhăla tumendar, thai kărăla tume te anklen andoa čem kadoa ando čem, kai solaxadea kă dela les le Avraamos, le Isakos thai le Iakovos.
25 O Iosif thodea le šeaven le Israelohkă te solaxan, phendindoi: „Kana rodela tume o Dell, te len i mîŕă kokala koçal.”
26 O Iosif mullo, kakh šell thai deši bărši. Imbălsămisarde les, thai txode les ande khă trono ando Ejipto.
1 Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi doctori să-l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l-au îmbălsămat pe Israel. 3 După ce s-au împlinit patruzeci de zile – căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare – egiptenii l-au jelit șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a vorbit celor de la curtea lui Faraon, zicând: „Dacă am găsit bunăvoință înaintea voastră, vă rog să-i vorbiți lui Faraon astfel: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‘Iată, eu sunt pe moarte. Să mă înmormântezi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat în țara Canaanului’. De aceea, dă-mi voie, te rog, să mă duc acolo ca să-l înmormântez pe tatăl meu, apoi mă voi întoarce»“. 6 Faraon a zis: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri“.
7 Iosif s-a dus să-și înmormânteze tatăl, și împreună cu el au mers toți slujitorii lui Faraon, bătrânii palatului lui și toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Au lăsat în regiunea Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor. 9 Împreună cu el au mers care și călăreți, astfel încât convoiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au jelit acolo mult și amarnic. Iosif a ținut o perioadă de bocet de șapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii țării, canaaniții, au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet pentru Egipt“. De aceea acelui loc i s-a pus numele Abel-Mițraim. El se află dincolo de Iordan.
12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el așa cum le-a poruncit acesta. 13 Fiii săi l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Mahpela, la est de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o cu tot cu teren de la hititul Efron, ca loc de înmormântare. 14 După ce l-a înmormântat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce merseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl.
Bunătatea lui Iosif față de frații săi
15 Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, au zis: „Dacă cumva Iosif ne va dușmăni și ne va întoarce pe deplin tot răul pe care i l-am făcut?“. 16 De aceea au trimis să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte de moarte, zicând: 17 «Așa să-i spuneți lui Iosif: ‘O, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!’». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!“. Iosif a plâns când i-au spus aceste cuvinte.
18 Frații lui au venit, s-au plecat înaintea lui și au zis:
‒ Iată, suntem slujitorii tăi.
19 Iosif le-a răspuns:
‒ Nu vă temeți, căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi ați plănuit împotriva mea ce este rău, dar Dumnezeu a plănuit aceasta spre bine, ca să țină în viață un popor numeros, așa cum face astăzi. 21 Așadar, să nu vă temeți! Eu însumi vă voi asigura hrana, vouă și copiilor voștri.
Apoi i-a mângâiat și le-a vorbit pe placul inimii lor.
Moartea lui Iosif
22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său. El a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii săi.
24 Apoi Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va veni sigur la voi și vă va duce din această țară în țara pe care le-a jurat-o lui Avraam, Isaac și Iacov“. 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci osemintele mele de aici“. 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.