1 Thai ame, ta, anda kă sam dineroata khă norosa kaditi dă baro dikhlitorengo, te das rigate or savi lopînz, thai e bezex kai del ame angali kaditi dă bipharăs, thai te prastas ando bešlimos koa prastaimos kai bešel amengă anglal.
2 Te dikhas orta koa Šerobaro thai koa Pherdimos amară pateamahko, kadeadar koa Isus, kai, andoa bukurimos kai sas Lehkă anglal, kăsnisardea o trušul, nakhlo le lajavestar, thai bešel ande čeačirig le skaminesti le raimahko le Devllehko.
3 Dikhăn limosa godi ka Kukoa kai kăsnisardea andai rig le bezexalendi khă bimeklimos kaditi dă baro anda Peste, anda ka na varesar te xasarăn tumaro illo, thai te perăn ašadimahkă andel duxuri tumară.
4 Tume či dean tume înkă ji koa rat, ando mardimos la bezexasa.
5 Thai bîstărdean o divano, kai del tumengă les sar iekhă šeavengă: „Šeava, na astarxoli po došalimos le Raiehko, thai na xasar teo illo kana san dioduma Lestar.
6 Kă o Rai došavel koles kai kameles, thai marăl la ŕaiasa orsave šaves kai lel les.”
7 Nikărăn e dukh: O Dell phirăl tumença sar varesar šavença. Kă sao sî o šeau kai či dukhaveles o dadd?
8 Ta kana či san mardine, saveatar saoŕăn sî le rig, san varesar tărnăxarea andoa kurvimos, ta na šeave.
9 Thai pale, kana tumară dadda le staturengă dukhadine ame, thai sa deam le e pativ kamblini, či trăbul but mai but te mekas ame le Daddehkă le duxurengo, thai te traisaras?
10 Kă on ande čeačimaste dukhavenas ame anda xançî des, sar pateanas on kă sî mišto; ta o Dell dukhavel ame anda amaro mišto, kaste kărăl ame jene Lehkă sfinçomahkă.
11 Sî čečio kă orsavi dukh, akana fal khă lopînz năkăjimasti, thai na bukurimasti; ta mai palal anel kolengă kai nakhline anda lati škoala, e roda dimasti la pačeati thai le bibezexalimasti.
12 Zureaon le vastendar ašade thai le čeangăndar šukă;
13 kroin droma orta le pînŕănça tumarănça, anda ta kukoa kai langal te na del pe rigate andoa drom, ta mai iekhatar te avel sasteardo.
14 Phirăn saoŕănça palai pačea thai o sfinçomos, bi savengo khonikh našti dikhăla le Raies.
15 Len sama mišto ta khonikh te na mukăl pe kata o xaro le Devllehko, anda ka na varesar te luludearăn raioŕa or vokh angluni kărtimasti, te nigrăl tume koa biujimos, thai but te aven astardine latar.
16 Dikhăn te na avel maškar tumende či khă kurvarii or lumeako sar o Esauo, kai anda khă xabe bitindea pehko čeačio dă anglal kărdo.
17 Jeanen kă mai palal, kana kamblea te lel o dinodumadămišto nas lino; anda kă, barem kă mangălas les iasfănça, nastisardea te paruveles.
18 Tume pašilean khă baŕbarăstar kai naašti asbalas pe thai sao sas astardo iagatar, na kalimastar, na tunerikostar, na bareabravalleatar,
19 či o bašlimos la šingako, či o mui, kai delas duma kadea kă kola kai ašunde les, mangline te na mai delengă duma,
20 (anda kă našti nikrănaso mothodimos kadoa: „orta kana khă juvindimos avela te asbal o baŕbaro, te avel mudardo baŕănça, or pusado la săjeatasa.”
21 Thai o dikhlimos kadoa sas kaditi dă darano ta o Moise phendea: Sîm darardo thai isdrau!”).
22 Ta pašilean le baŕbarăstar le Sionostar, la četateatar le Devllesti kolesti le juvindesti, o Ierusalimo čerikano, le deše le miiendar, le tidimastar ando desbaro le înjerengo,
23 la Khăngăreatar kolengo dă anglal kărdine, kai sî ramome andel čerurea, le Devllestar, o Krisînitorii saoŕăngo, le duxurendar kukolengă bibezexale, kărdine pherdimahkă,
24 le Isusostar, o Maškarditorii le phanglimahko kolehko le nevehko, thai le ratestar piteardo, kai del duma mai mišto dă sar o rat le Abelohko.
25 Len sama ka na varesar te na kamen te ašunen Kukoles kai del tumengă duma! Kă kana či skăpisarde kola kai či kambline te ašunen Koles kai delas duma pe phuw, kaditi mai but či skăpisaoas ame, kana amboldasame kata Kukoa kai del duma andal čeruri,
26 savehko mui isdraia atunčeara e phuw, thai sao akana kărdea o šinaimos kadoa: „Mai isdravaua înkă ăkhdata na numai e phuw, ta i o čerii.”
27 Le orbe kadala „pale ăkhdata” sîkaven kă o paruglimos le buteango isdraine, akadeadar le buteango kărdine, sî kărdo orta kaste ašen le butea kai či isdran.
28 Anda kă leam khă kadea thagarimos, kai našti te isdral, te sîkavas ame naismatangă, thai te anas kadea le Devllehkă khă rudimos čeailo, pateamasa thai darasa;
29 anda kă o Dell amaro sî „khă iag kai či atărdeol”
Dumnezeu Își disciplinează fiii
1 De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne stă înainte. 2 Să privim țintă la Isus, Inițiatorul credinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu-i rușinea, și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Gândiți-vă bine la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.
4 Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 și ați uitat îndemnul pe care vi-l dă ca unor fii:
„Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului,
nici nu te descuraja când ești mustrat de El,
6 căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește
și-l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește“ .
7 Să îndurați având în vedere disciplinarea. Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? 8 Dar dacă sunteți scutiți de disciplinare, la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii. 9 Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui. 11 Orice disciplinare nu pare în prezent un motiv de bucurie, ci mai degrabă un motiv de întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.
12 De aceea, întăriți-vă brațele obosite și genunchii slăbiți! 13 „Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“ , pentru ca șchiopul să nu-și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat.
14 Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul. 15 Aveți grijă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți, 16 ca nu cumva vreunul să fie imoral sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n-a mai găsit loc pentru pocăință, chiar dacă a căutat binecuvântarea cu lacrimi.
18 Căci nu v-ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună, 19 nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească – 20 pentru că n-au putut îndura ce s-a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“ ; 21 priveliștea aceea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat și tremur!“ – 22 ci v-ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare, 23 de Biserica întâilor născuți scriși în Ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți, 24 de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveți grijă să nu-L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci, dacă n-au scăpat aceia care L-au respins pe Cel Ce i-a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ne avertizează din Ceruri, 26 al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul“ . 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor „clătinate“, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână lucrurile care nu pot fi clătinate.
28 De aceea, fiindcă primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avem în inimile noastre o mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod plăcut, cu evlavie și reverență, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“ .