1 Anda kodea, te mekas le čeačimata anglal le Kristosohkă, thai te jeas karing kola le mištokărdine, bi te mai thoas pale e temelia le kăimasti le buteandar le mullimahkă, thai le pateaimahkă ando Dell,
2 o sîkaimos pal boldimata, poa thodimos le vastengo, poa juvindimos le mullengo thai pai kris e vešniko.
3 Thai kărasa e buti kadea, kana kamela o Dell.
4 Kă kola kai sas luminime ăkhdata, kai zumade e pativ e čerihko, thai kărdile jene le Sfîntone Duxosa,
5 thai zumade o Divano o lašo le Devllehko thai le zora le veakohko kai avela
6 thai save varesar peline, sî bidaštimahko te mai aven nevearde pale, thai andine koa kăimos, anda kă on karfon pale anda lende, le Šaves le Devllehko, thai den Les te avel prasaindo.
7 Kana khă phuw sî tindi le brîšindestar kai perăl butivar pe late, thai bareol khă čear kandimasti kolengă kai butearde, lel o dimosdumadămišto kata o Dell.
8 Ta kana anel kanŕă thai boz, sî šudini thai paše te avel diniarman, thai isprăvil ta thol pe lakă iag.
9 Barem kă das duma kadea, but kamimena, varesar tumendar ajukăras butea mai lašea thai save kai pašaven o skăpimos.
10 Kă o Dell nai bičeačio te bîstrăl o ašadimos tumaro thai o kamblimos, kai sîkadean les Lehkă Anavehkă, tume, kai kandean thai kandean le sfinçăn.
11 Kamas ta sakogodi anda tumende te sîkavel sa kodea zor, kaste nikrăl ji koa gor khă baro ajukărimos,
12 kadea ta te na mekăn tume, ta te ušteaven pe le urme kolengă kai, ando pateaimos thai ajukărimos, len le šinaimata.
13 O Dell, kana dea le Avraamos o šinaimos, anda kă našti solahalas pe iekh mai baro sar Leste, solaxai'lo orta pe Peste,
14 thai phendea: „Čeačimasa dauadumadămišto pa tute, thai butearaua but dă sa ti samînça.”
15 Thai kadea, anda kă ajukărdea ajukărimasa, lea o šinadimos.
16 Le manuši, soi orta, len te solaxan pe varekaste mai baro, e solax sî khă pateaimos, kai thol gor orsaveakă čiungar maškar lende.
17 Anda kodea i o Dell, anda kă kamelas te čeačearăl mai bute zuralimasa le manditorengă le xšinaimahkă o biparuglimos Lehkă mothodimahko, avilo khă solaxaimasa;
18 anda kaste, anda dui butea kai našti te parugleon, thai ande save sî bidaštimasa ka o Dell te xoxavel, te arakhas khă zuralo zuralimos ame, savengo skăpimos sas ame te astaras o ajukărimos kai sas amengă thodino anglal,
19 sao same sar khă nikărditoarea le diiesti; khă ajukărimos zuralo thai bimištimahko, kai šol pe ji înteal le poxtanestar dăandral o Templo,
20 kai o Isus šutea pe anda amendesar anglal phiritorii, kana sas kărdo „Baro Rašai ando veako, pala o lašarimos le Melxisedehko.”
1 De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 a învățăturii despre ritualurile de spălare, a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice. 3 Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.
4 Căci este imposibil pentru cei ce au fost luminați o dată pentru totdeauna, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt 5 și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului care vine, 6 dar care apoi au căzut, să fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7 Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și dă o recoltă folositoare celor pentru care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu. 8 Dacă însă dă spini și ciulini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat. Sfârșitul lui este în foc.
9 Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinși că sunteți în stare de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, prin faptul că i-ați slujit și continuați să-i slujiți pe sfinți. 11 Însă ne dorim mult ca fiecare dintre voi să arate același devotament, ca să păstreze până la sfârșit o speranță deplină, 12 astfel încât să nu deveniți leneși, ci să urmați exemplul celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.
Garanția promisiunii lui Dumnezeu
13 Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși, 14 zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii “ . 15 Și, astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a obținut promisiunea.
16 Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei. 17 În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem parte de o puternică încurajare, noi, cei a căror scăpare a fost să ne ținem strâns de speranța care ne-a fost pusă înainte. 19 Și avem această speranță ca pe o ancoră a sufletului, sigură și fermă, care pătrunde dincolo de draperia din interiorul Templului , 20 acolo unde predecesorul nostru, Isus, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek.