O bipateamos thai o došimos le Israelohko.
1 E prooročia le Isaiesti, o šeau le Amoçohko, poa Iuda thai o Ierusalimo, po čiro le Oziahko, le Iotamohko, le Axazohkă thai le Ezechiahkă, le thagar le Iudahkă.
2 Ašunen, čeruŕa, thai le godi, phuwîna, kă o Rai delduma: „Dem ta xale thai bareardem varesar šave, ta on vazdine pe pa Mande.
3 O guruw prnjeanel pehkă stăpînos, o čiuši prinjeanel e ieslea pehkă stăpînosti: ta o Israelo či prinjeanel Ma, o poporo Muŕo či lel sama Mande.”
4 Au, neamo bezexalo, poporo pherdino bezexalimatăndar, sămînça bikrisako, šave rimome! Mekline le Raies, čidabadikhline le Sfîntos le Israelohkărăs. Ambolde Lehkă le zăia…
5 So došimata neve te mai del tume, kana tume vazden tume anda soste ande soste mai nasul? Soa šero sî nasfalo, thai soa illo dukhal le merimastar!
6 Andal šulbiçî ji ando krešteto, khanči nai sastevesto: ta dăsar šindimata, vînăçîmata thai mas juwindo, bi strandime, bi phangle, thai bi makhle zetinosa:
7 o čem sî tume pustiime, le četăçî sî tume phabarde iagasa, le străinea xan tumară phuwea tala tumară iakha, pustiin thai xasarăn, sar varesar văšune.
8 Thai e šei le Sionosti ašili sar khă koliba ande răz, sar khă koverka ande khă kîmpo kăstrăveçănça, sar khă četatea diniroata.
9 Te na muklino amengă o Rai le oštirengo khă çînoŕo kotoriç, arăsleamas sar e Sodoma, thai sahkă ameazuas la Gomorasa.
Na jertfe thai desabară.
10 Ašunen o divano le Raiehko, šerăbară la Sodomakă! Le godi kai Kris amră Devllesti, poporona la Gomorako!
11 „So trăbul Ma Man o butimos le jertfengo tumarăngo, phenel o Rai. Sîm čeailo le phabarimatăndar tumară dă sa le bakrišengo, thai le thulimastar le guruwiçngo; či čeaileol Ma o rat le guruwengo, le bakreango thai le busnengo.
12 Kana aven te aven angla Mande, kon mangăl tumengă kadalendar butea, kaste marin Mîŕă barea?
13 Na mai anen pativa xabenehkă bivalosohko, kă Mangă skîrba la tămîiatar! Či mai kamau šon neve, Savaturi thai tidimata desăngăbarăngă, našti te dikhau e bikris tidii le desăsalbarăsa!
14 Čidabadikhau le šon tumară le neve thai le praznikurea tumară, arăsle Mangă khă pharimos, našti mai suferi le.
15 Kana tinzon tumară vast, amboladau mîŕă iakha tumendar; thai or sode dă but rudina tume, či ašunau: kă le vast sî tume pherde rat.”
Akharimos koa kăimos.
16 „Xalaven tume kadea thai ujearăn tume! Len angla Mîŕă iakha le kărdimata nasulimahkă kai kărdean le! Atărdeon te mai kărăn nasul!
17 Sîteon te kărăn o lašimos, roden o čeačimos, len sama koa meklinotelal, kărăn čeačimos le bidaddehko, len e rig la phiwleati!”
18 „Aven sa kadea te krisînisauas, phenel o Rai. Te avena tumară bezexa sar o kîrmîzo, kărdeona pe parne sar o iw; te avena lolle sar e purpura, kărdeona pe sar e pošom.
19 Te kamena thai te ašunena, xana le mai laše roade le čemehkă;
20 ta te na kamena thai či ašunena, la sabiatar avena nakhade, kă o mui le Devllehko deaduma.”
21 Au, e četatea kutea e pateamni, sar arăsli khă kurva! Sas pherdi kris, o čeačimos bešelas ande late, thai akana sî pherdi mudarditorea!
22 O rup tiro parugli'lo ande zgura, thai moll tiri e alosardi sas xamime paiesa.
23 Le mai bară tiră sî vazdime thai dinedumo le čiorănça, saoŕă kamen o limosčioreal thai či prasten pala o potindimos; le bidaddehă či kărăn lehkă čeačimos, thai o čeačimos la phiwleako či arăsăl ji lende.
24 Anda kodea, dikta so phenel o Rai, o Dell le oštirengo, o Zurallo le Israelohko: „Of! Mangaua dindimos Mîŕă dušmaiengă, thai amboldaua Ma pa Mîŕă dušmaia.
25 Tinzoua Muŕo vast pa tute, bilavaua tukă e zgura, sar bilavela e lăšia, sa le kotoriça le mollivehkă durearaua le anda tute.
26 Kăraua pale te krisînitoren sar averdata, thai te phenditoren sar mai anglal. Pala kodea, avesa dinianau e četatea e bibezexali, e četatea e pateamni.”
27 O Siono avela skăpime ande kris, thai kola kai amboldena pe koa Dell ande leste, avena skăpime ando čeačimos.
28 Ta o xasarimos arăsăla sa kolen vazdinime thai bezexale, thai kola kai mekăn le Devlles xasona.
29 Avela tumengă lajau le terebinçăndar ande save arakhănas čeailimos, thai lolleona anda e doši le bareandi ande save bezeharănas tume;
30 Kă avena sar ăkh kašt terebintohko le patreança pălime, sar khă bar kai nai la pai.
31 O manuši o zurallo avela sar khă šukarni thai e buti lesti avela sar khă para; lidui phabona andekhthan, thai khonikh či mudarăla le.
1 Vedenia pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.
O națiune răzvrătită
2 Ascultați, ceruri! Ascultă cu atenție, pământule,
căci Domnul a vorbit:
„Am îngrijit copii și i-am crescut,
dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
3 Boul își cunoaște stăpânul,
iar măgarul știe ieslea stăpânului său,
însă Israel nu Mă cunoaște,
poporul Meu nu înțelege!“.
4 Vai, națiune păcătoasă,
popor încărcat cu nelegiuire,
sămânță de răufăcători,
copii pervertiți!
Ei L-au părăsit pe Domnul,
L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel
și I-au întors spatele.
5 Ce folos să mai fiți loviți,
de vreme ce stăruiți în apostazie?
Tot capul este bolnav
și toată inima suferă!
6 Din tălpi și până-n creștet,
nimic nu este sănătos,
doar răni și vânătăi,
tăieturi sângerânde,
care nu s-au uscat și care n-au fost legate
sau alinate cu ulei.
7 Țara voastră este o pustietate;
cetățile voastre sunt arse de foc.
Străinii vă devorează pământul,
chiar sub privirea voastră;
a ajuns o pustietate,
deoarece a fost distrus de străini.
8 Fiica Sionului este părăsită,
ca o colibă în vie,
ca un adăpost pe un teren cu castraveți,
ca o cetate asediată.
9 Dacă Domnul Oștirilor
nu ne-ar fi lăsat o mică rămășiță,
am fi ajuns ca Sodoma
și ne-am fi asemănat cu Gomora.
10 Ascultați Cuvântul Domnului,
voi, conducători ai Sodomei!
Fiți atenți la Legea Dumnezeului nostru,
voi, popor al Gomorei!
11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?“,
zice Domnul.
„Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor
și de grăsimea vițeilor îngrășați!
Nu-Mi place deloc
sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.
12 Cine v-a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,
pângărindu-Mi curțile?
13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!
Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!
Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:
lunile noi, Sabaturile și adunările voastre.
14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi
și sărbătorile voastre.
Ele au devenit o povară pentru Mine;
am obosit să le mai port.
15 Când vă veți întinde mâinile,
Îmi voi ascunde ochii de voi.
Chiar dacă veți face multe rugăciuni,
nu le voi asculta.
Mâinile vă sunt pline de sânge;
16 spălați-vă și curățiți-vă!
Îndepărtați faptele voastre rele
dinaintea ochilor Mei!
Încetați să faceți ce este rău
17 și învățați să faceți ce este bine!
Căutați dreptatea,
scăpați pe cel asuprit!
Faceți dreptate orfanului
și vorbiți în apărarea văduvei!
18 Veniți acum să ne judecăm!“,
zice Domnul.
„Deși păcatele voastre sunt precum haina stacojie,
ele se vor face albe ca zăpada;
deși sunt roșii ca purpura,
ele se vor face ca lâna.
19 Dacă veți vrea și veți asculta,
veți mânca roadele bune ale țării,
20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,
veți fi devorați de sabie“,
căci gura Domnului a vorbit.
O cetate necredincioasă
21 Vezi cum orașul credincios
a devenit o prostituată!
Era plin de judecată;
dreptatea locuia în el,
dar acum este plin de ucigași!
22 Argintul vostru s-a făcut zgură,
și băutura voastră este amestecată cu apă.
23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți
și sunt prieteni cu tâlharii.
Toți iubesc mita
și aleargă după daruri!
Nu-l apără pe cel orfan,
iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.
24 De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,
Puternicul lui Israel, zice:
„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!
25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,
voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia
și voi îndepărta toate impuritățile tale.
26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,
iar pe sfetnicii tăi ca la început.
După aceea, ți se va zice:
«Cetate a dreptății»,
«Orașul credincios!»“.
27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată,
și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.
28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună
și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.
29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri
în care vă găseați plăcerea;
veți roși din cauza grădinilor,
pe care le-ați ales.
30 Căci veți fi ca un terebint
ale cărui frunze se veștejesc,
ca o grădină fără apă.
31 Cel puternic va fi ca un câlț,
iar lucrarea sa ca o scânteie.
El și lucrarea lui vor arde împreună,
și nimeni nu-i va stinge“.