1 „Au tutar, pustiitorina, kai varesar či sanas pustiime; kai čiorăs, thai či sanas čiordino înkă! Kana isprăvisa pustiimastar, avesa pustiime i tu, pala so isprăvisa te čiorăs, avesa i tu čiordino.”
2 Raia, aveltu milla amendar! Ame ajukras ande Tute. Av amaro kanditorii ande sako droboitu thai o skăpimos amaro ando čiro le kamimahko!
3 Kana ašundeol o mui Tiro, le popoare našen; kana uštes Tu, le neamuri phaŕadeon.”
4 „Thai o limos tumaro avela tidino sar tiden le mušiçî: xuten pa la sar xuten legrastlačeareakă.”
5 O Rai sî vazdino, thai bešel ando učimos. O pherăl o Siono le binikărdimahko thai le čeačimahko.
6 „Le des tiră sî po than, o xaraimos thai o jeanglimossî khă isvoro skăpimahko”; e dar le Raiestar, dikta e mandin le Sionosti.
7 Dikta, le zuralle den mui avri; le solea la pačeakă roven kărtimasa.
8 Le droma sî pustii; khonikh či mai phirăl pel droma. O Asur šindea o phanglimos, čidabadikhăl le četăçi, či dikhăl pe khanikaste.
9 O čem rovel thai sî tristome; o Libano sî pherdo lajaw, rovel; o Sarono sî sar khă pustimos; o Basano thai o Karmelo činosarăn pesti patrin.
10 „Akana, ušteaoa, – phenel o Rai, – akana učearaua Ma, akana vazdaoa Ma.
11 Kărdean khas, thai kărăn sulluma kîmpohkă; o phurdimos tumaro la xolleako poa Ierusalimo sî khă iag, kai orta tumen phabarăla tume dă sa.
12 Le popoare avena sar varesar bouri varohkă, sar varesar kanŕă šinde kai phabon ande iag.”
13 „Tume, kola dă dural, ašunen so kărdem! Thai tume, kola dă pašal, dikhăn e zor mîŕî!”
14 Le bezexale sî darardine, ando Siono, khă isdraimos astardea kolen le bikrisînimenen, kai phenen: „Kon anda amende dašti bešela paša khă iag phbarimasti?” „Kon anda amende dašti bešela paša le pare le vešnikurea?”
15 Kukoa kai phirăl ando bibezexalimos, thai delduma bi čiorimahko, kukoa kai či dinel khă valoso ankalado ando strandimos, kukoa kai çîrdel parpale pehkă vast, kaste na lel pativa čioreal, kukoa kai phandavel o kan te na ašunel divanuri trušalimahkă ratehkă, thai phandavel pehkă iakha kaste na dikhăl o nasul,
16 kodoa bešela andel thana le učimahkă; kotorabaŕăhkă zurearde avena ando than lehko le skăpimahko; dela pe lehkă manŕo, thai o pai či atărdeola lehkă.”
17 Le iakha tiră dikhăna le Thagares ande Lehko străfeaimos, thai dikhăna o čem ande sa lehko tinzomos.
18 O illo tiro anela pehkă godi la daratar kai nahkli thai phenela: „Kai sî o logofăto? Kai sî o visterniko? Kai sî kukoa kai dikhălas pa le turnurea?”
19 Atunčeara či mai dikhăsa le poporos kodoles le šutimahko, le poporos le dumasa kîlčime ta našti atearăsas les, la šibasa gîngîime, ta našti atearăsas la.
20 Dikh o Siono, e četatea amară desăngolebarăngo! Le iakha tiră daština te dikhăn o Ierusalimo, sar than ujeardino, sar khă çăra, kai či avela mutime, saveakă tille či avena ankalade čiăkhdata, thai saveakă pogorniçî či avena pîtărdine.
21 E, oče čeačimasa o Rai sî šukardino anda amende: o nikrăl than le nanilašandar, le paiorăndar buflle, kai sa kadea či šon pe berurea lopeçnça, thai či nakhăl či khă bero zurallimahko.
22 Kă o Rai sî o Krisînitorii amaro, o Rai sî amaro Čeačimatoriikrisalo, o Rai sî amaro Thagar: O skăpil ame!
23 Le šele tiră saile, kadea ta našti mai tiden o punŕo le katargohko, thai našti mai tinzon le poxtana. Atunčeara xulavel pe o limos, kai sî kaditi dă baro, kă ji pune i le lang len rig leste.
24 Či khă bešlitorii či phenel: „Sîm nasfalo!” O poporo le Ierusalimohko lel iertimos lehkă bezexalimatăndar.”
Necaz și eliberare
1 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine , trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
și când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, arată-Ți bunăvoința față de noi!
Noi ne punem speranța în Tine.
Fii brațul lor în fiecare dimineață!
Fii ajutorul nostru în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău , popoarele fug;
când Te ridici Tu, națiunile se împrăștie.
4 Prada voastră, națiunilor , este adunată așa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste, așa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțimi.
El umple Sionul cu judecată și dreptate.
6 El va fi stabilitate pentru vremurile tale,
belșug de eliberări, înțelepciune și cunoaștere,
iar teama de Domnul,
aceasta va fi comoara lui.
7 Iată, vitejii lor strigă pe stradă,
iar solii păcii plâng amarnic.
8 Drumurile sunt părăsite,
niciun călător nu se mai află pe uliță.
Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți,
nimeni nu mai este respectat.
9 Țara se veștejește și se ofilește;
Libanul este făcut de rușine și se usucă;
Șaronul este ca deșertul,
iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.
10 „Acum Mă voi ridica“, zice Domnul,
„acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!
11 Voi dați naștere la iarbă uscată, nașteți paie;
suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
ca mărăcinii tăiați care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut!
Voi, cei de aproape, recunoașteți-Mi puterea!
14 Păcătoșilor le este frică în Sion;
cutremurul i-a cuprins pe cei lipsiți de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?».
15 Cel ce umblă în dreptate
și vorbește ce este drept,
cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire,
cel ce își ferește mâna de mită,
cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
și își închide ochii ca să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălțimi;
refugiul lui vor fi fortărețele din munți,
pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.
17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
vor vedea o țară care se întinde până departe.
18 Inima ta va cugeta la groaza de dinainte , zicând :
«Unde este scribul?
Unde este cel ce cântărește tributul ?
Unde este cel ce numără turnurile?».
19 Nu vei mai vedea poporul acela arogant,
poporul cu vorbirea necunoscută,
cu limba sa ciudată și de neînțeles“.
20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta.
Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată
și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Căci acolo Domnul va fi măreț pentru noi.
Va fi un loc cu râuri și canale largi,
unde nu vor veni corăbii cu vâsle
și prin care nu vor trece vase mărețe.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru,
Domnul este Legiuitorul nostru,
Domnul este Împăratul nostru;
El ne va salva.
23 Funiile tale slăbesc;
ele nu mai pot sprijini catargul
și nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă,
încât până și ologii vor duce din ea.
24 Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“.
Poporului care locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.