1 Bizumade ma la čivavatar!
Dau drom slobodo mîŕă roimahkă,
daua duma ando kărtimos mîîră diiehko.
2 Me phenau le Devllehkă: „Na došar ma!
Sîkau mangă anda soste xas Tu mança!
3 Čeaileol Tu te tinuis,
te na dabadikhăs e făptura Te vastendi,
ando čiro so kărăs te străfeal Teo
lašimos pa o divano kolengo le jungalengo?
4 Ta sî tu iakha masăhkă,
or dikhăs sar dikhăl khă manuši?
5 Le des Tiră sî sar le des le manušehkă,
thai le bărši Tiră sar lehkă bărši,
6 kaste rodes e bikris mîŕî
thai te rodes mîŕî bezex,
7 kana jeanes mišto kă či sîm došallo,
thai kă khonikh našti skăpil ma anda Teo vast?
8 Te vast kărdine ma thai vazdine ma,
on kărdine ma peste sa…
Thai Tu te xasarăs ma!
9 An Tukă godi kă Tu kărdean ma sar e phuwgalbăno;
thai akana pale te paruves ma ande poši?
10 Či muljisardean ma sar o thud?
Či tegosardean ma sar khă tiral?
11 Xureadean ma morčeasa thai masăsa,
astardean ma kokalença thai vînença;
12 dean ma Teo laxšimos thai e čivava,
garadean ma le phurdimasa andoa kandimos thai o arakhaimos Tiro.
13 Dikta varesar so garavesas ande Teo illo,
dikta, jeanau akana, so sas tu ande godi:
14 kă, te bezexaraua, te les ma sama,
thai te na iertis muŕo bikrisînimos.
15 Kana sîm došallo, au mandar!
Kana sîm bidošallo, či zumavau te vazdau muŕo šero,
čeailo lajavestar thai spidino ando pîngărimos muŕo.
16 Thai kana zumavau te vazdau les,
phirăs pala ma sar khă leo,
malaves ma buteança mirazohkă,
17 Thos mangă anglal dui dikhlitorea pa mande,
bareol Ti xolli pa mande,
thai pherăs ma khă butimasa bibahtalimança.
18 Anda soste ankaladean ma andoa păŕ mîŕa deiako?
O, te mullino, thai iakh te na dikhlino ma!
19 Sahkă avaua i sar nahkă avau,
thai andoa păŕ mîŕa dako sahkă
nakhau ando thanlemullimahko!
20 Nai mîŕî des dîstul dă xançî?
Te mekăl ma kadea, te jealtar
mandar, thai te phurdau xançî,
21 anglal te jeautar, kaste na mai amboldau ma,
22 ando čem le tunerikohko thai la
ušaleatar le mullimasti,
ando čem kalimahko andră,
kai rail e ušal le mullimasti thai o bilašarimos,
thai kai e lumina sî sar o tuneriko!”
1 Sunt dezgustat de viața mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă-mă să înțeleg de ce Te cerți cu mine!
3 Îți place să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?
4 Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu așa cum vede un om?
5 Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6 ca să-mi cauți nelegiuirea
și să-mi cercetezi păcatul,
7 deși Tu știi că sunt nevinovat
și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?
8 Mâinile Tale m-au modelat și m-au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9 Adu-Ți aminte, Te rog, că m-ai făcut ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou țărână?
10 N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
și închegat ca brânza?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și cu carne
și m-ai împletit cu oase și cu tendoane.
12 Mi-ai dat viață și mi-ai arătat îndurare,
iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit duhul.
13 Iată, totuși, ce ai ascuns în inima Ta
și ce știu că aveai de gând:
14 ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești
și să nu-mi ierți nelegiuirea.
15 Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu-mi pot înălța capul,
pentru că sunt plin de rușine și conștient de necazul meu.
16 Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.
17 Aduci mai mulți martori împotriva mea,
mânia Ta crește față de mine
și mă lovești cu o mulțime de necazuri.
18 De ce m-ai scos din pântec?
O, de-aș fi murit înainte să mă vadă cineva!
19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,
purtat din pântec drept în mormânt.
20 Oare nu-mi sunt puține zilele?
Oprește-te și lasă-mă singur, să am puțină mângâiere
21 înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în țara întunericului și a umbrei morții,
22 în țara nopții întunecate,
a umbrei morții și a dezordinii,
unde chiar și lumina este precum întunericul!»“.