O roimos le Iovohko.
1 Pala kodea, o Iov pîtărdea o mui thai dea armaia o des ande sao kărdi'lo.
2 Lea o divano thai phendea:
3 „Dinoarman te avel o des ande sao kărdilem,
thai e reat kai phendeas: „Kărdi'lo khă šaoŕo dă rig muršani!”
4 Parugleol pe ando tuneriko o des kodoa,
te na mai kandel pe o Dell lestar andoa čerii,
thai te na mai străfeal e lumina pa leste!
5 Te astarăla o tuneriko thai e ušal le merimasti,
norea thulle te aven pa leste,
thal negurea poa des te daraven les!
6 E reat kodea! Te garavela o tuneriko,
te xasaol abndoa bărši,
te na mai avel dindi maškar le šon!
7 E, sterpo te avel e reat kodea,
jealatar o veselimos anda late!
8 Diniarman te avel kolendar kai den armaia le des,
kolendar kai jeanen te xollearăn le Krokodilos;
9 te kaleon le čeraia andoa peraimos lengo,
dă ivea te ajukrăn e lumina,
thai te na mai dikhăl e iakh le zorendi o des!
10 Kă či phandadea o păŕ sao kărdea ma,
čina či garadea o dukhaimos angla mîŕă iakha.
11 Sostar či mullem ando păŕ mîŕa dako?
Sostar či dem muŕo duxo koa ankăstimos anda lako păŕ?
12 Sostar arakhlem čeanga kaste len ma?
Thai čiučea kai te den ma thud?
13 Akana sahkă avau suto, sahkă avau
Ujeardothai sahkă xodini ma,
Sahko sovau thai sahkă čiiosarau ma
14 le thagarnença kolença le barănça pai phuw,
kai vazde pehkă barimahkă thanamullimahkă,
15 le raiença kai sas le sumnakai,
thai pherdine pehkă khăra rupesa.
16 Or nahkă mai avau ande čivava,
sahkă avau khă nakota praxome,
sar varesar šaoŕă kai či dikhline e lumina!
17 Oče či mai dukhaven tu kola le nasul,
oče xodinin pe kola strandine zorandar.
18 Oče kola thodine andel lançuri sî mekline îmapače,
či mai ašunen o mui le meklitorehko;
19 kukoa o çînoro thai kukoa o mai baro sî sa iekh oče,
thai o robo skăpil pehkă stăpînostar.
20 Anda soste del o Dell lumina kolehkă kai dukhadeol,
thai čivava kolengă kărkă koa dii,
21 kai ajukrăn o mullimos thai či mai avel;
barem kă kamen les mai but dă sar khă bravallimos,
22 save našti mai daštin bukurimastar thai vesălimastar,
te arakhlino o than le merimahko?
23 Andasoste, phenau, kă O del lumina le manušes kai či jeanel karing te jeal,
Saves tideles o Dell anda sal riga?
24 Le roimata sî muŕo xabe dă sako des,
thai o jelimos šordeol mangă sar o pai.
25 Sostar darau, kodea kărdeol pe mangă;
sostar sî mangă dar, anda kodea sî ma rig!
26 Nai ma či ujimos, či pačea, či xodinimos,
thai o năkazo del pa mande.”
Plângerea lui Iov
1 După toate acestea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a zis: «S-a zămislit un băiat!».
4 Să fie schimbată în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din Ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 S-o învăluie negura și umbra morții;
s-o acopere un nor;
s-o înspăimânte umbrele din timpul zilei!
6 Noaptea aceea! S-o cuprindă bezna!
Să nu fie inclusă în zilele anului;
să nu fie numărată între luni!
7 Iată! Noaptea aceea să fie stearpă;
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce sunt pregătiți să întărâte leviatanul!
9 Să se întunece stelele din amurgul ei;
să aștepte lumina, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10 pentru că n-a închis ușile pântecului mamei mele
și n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naștere
și n-am pierit când am ieșit din pântec?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m-aș fi odihnit
14 cu împărații și sfetnicii pământului,
care și-au construit morminte impresionante,
15 cu prinții care au avut aur
și care și-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca un avorton,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură,
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18 Acolo, prizonierii se bucură
și nu mai aud glasul asupritorului.
19 Cel mic și cel mare sunt acolo,
iar sclavul este liber de stăpânii lui.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea,
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici liniște și nici odihnă,
iar tulburarea a venit peste mine“.