O Iov biajukărdimahko.
1 E bax le manušesti pe phuw sî sar kha kătanati,
thai le des lehkă sî sar khă butearăsti koa des.
2 Sar rovel o robo palai ušal,
sar ajukrăl o buteari pehko potindimos,
3 kadea sî ma i man rig šonendar dukhaimahkă,
thai rig mîŕî sî reatea dukhadimahkă.
4 Sovau, thai phenau:
„Kana ušteaua?
Kana avela o gor la reateako?”
Thai čeailiuau kovleardimatăndar ji kana phaŕadeol o des.
5 O stato pherdeol mangă terme
thai kha koajasa phuwikani,
e morči phaŕol mangă thai pîtărdeol.
6 Ledes mîŕă xurean mai iekhatar sar
e suveika le astarimtoresti,
jeantar thai manai ma či khă ajukărimos!
7 An Tukă godi, Devlla,
kă e čivava mîŕî sî dăsar khă phurdimos!
Le iakha mîŕă či mai dikhăna o baxtalimos.
8 E iakh, kai dikhăl ma, či mai dikhăla ma;
ti iakh rodela ma, thai či mai avaua.
9 Sar phaŕadeol o noro thai nakhăl,
kadea či mai uštela kukoa kai del pe
tele ando Than le mullengo!
10 Či mai amboldela pe ande pehko khăr,
či mai prinjeanela o than ande sao bešelas.
11 Anda kodea nikraua muŕo mui,
thai daua duma ando biujimos mîŕă illehko,
rovaua ando kărtimos mîŕă duxohko.
12 Ta khă marea sîm me, or khă xala mareati,
ta thodean straja angla mande?
13 Kana phenau: „O pato lesnila ma,
o than potolila le dukha,”
14 atunči daraves ma andel sune,
daraves ma andal vedenii.
15 Au! Sahkă kamau mai mišto tidimoskoŕatar,
mai mišto o mullimos dă sar kadala kokala!
16 Či dabadikhau le! … či traiua andel veakuri…
Mekh ma, kă dăsar khă phurdimos sî mîŕî čivava!
17 So sî o manuši, kaste fal Tu kaditi dă but lestar,
kaste les sama lestar,
18 te rodes les ande sako droboimata,
thai te zumaves les ande sako le leakuri?
19 Kana atărdeosa ăkdata te dikhăs ma?
kana desa mekăsa ma te nakhavau muŕo čiungar?
20 Kana bezexardem, so dašti te kărau
Tukă, Arakhaitorii le manušengo?
Anda soste thodean ma çînta le săjeçăngă Tirăngă,
ta arăslem khă pharimos anda mande orta?
21 Anda soste či iertis muŕo bezex,
Thai anda soste či bîstrăs mîŕî bikris?
Kă sovaua ande phuw,
thai kana rodesa ma, či mai avaua!”
1 Oare nu muncește omul din greu pe pământ?
Oare nu sunt zilele lui ca ale unui zilier?
2 Ca un sclav care tânjește după umbră,
sau ca un zilier care își așteaptă plata,
3 așa am moștenit și eu luni de deșertăciune
și mi s-au dat nopți de necaz.
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?».
Dar noaptea e așa de lungă și sunt sătul de frământări până în zori.
5 Carnea îmi este acoperită de viermi și de coji pământii;
pielea îmi crapă și supurează.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului
și se sfârșesc fără speranță.
7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule , că viața mi-e doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea binele.
8 Ochiul care mă privește nu mă va mai vedea;
ochii Tăi vor fi asupra mea, dar eu nu voi mai fi.
9 Ca norul care se risipește și trece,
tot așa cel ce coboară în Locuința Morților nu se va mai ridica.
10 Nu se va mai întoarce la casa lui
și nu-și va mai cunoaște locul.
11 De aceea eu nu voi tăcea,
ci, în necazul duhului meu, voi vorbi,
în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!
12 Sunt eu Marea sau un monstru al mării,
de ai pus o strajă în jurul meu?
13 Când zic: «Patul meu mă va mângâia
și așternutul îmi va alina plângerea!»,
14 atunci Tu mă înspăimânți cu vise
și mă îngrozești cu vedenii.
15 Așa că aș alege mai bine sugrumarea,
mai bine moartea, decât aceste oase.
16 Le disprețuiesc…! Nu voi trăi în veci!
Lasă-mă, căci doar o suflare îmi sunt zilele!
17 Ce este omul, ca să-l apreciezi
și să-ți îndrepți inima spre el,
18 să-l cercetezi în fiecare dimineață
și să-l încerci în orice clipă?
19 Nu vei înceta oare să te mai uiți la mine
și să mă lași astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?
20 Dacă am păcătuit, ce Ți-am făcut Ție,
Veghetor al oamenilor?
De ce m-ai luat drept țintă?
Am devenit o povară pentru Tine?
21 De ce nu-mi ierți fărădelegea
și nu-mi dai la o parte nelegiuirea?
Căci acum mă voi culca în țărână,
mă vei căuta, dar nu voi mai fi“.