O xulaimos le čemehko katar perălokham le Iordanostar.
1 Dikta le thana kai line le šeave le Israelohkă sar mandimos ando čem le Kanaanohko, kai xuladea le maškar lende o rašai o Eleazar, o Iosua, o šeau le Nunohko, thai le šerălebară le familiengă le semeçiengă le šeavengo le Israelohkă.
2 O xlaimos kărdi'lo andoa çîrdimos, sar mothodeasas o Rai le Moisahkă, anda kukola înia senençii thai dopaši.
3 Kă o Moise deasas khă mandimos kolengo dui semençii thai dopaši ande kolaver rig le Iordanosti; ta le Leviçăn či deasas le mandimos maškar lende.
4 Le šeave le Iosifohkă, kărănas dui semençii: le Manasosti thai le Efraimosti; thai le Leviçăn či deasas pe lengă rig ando čem, avri anda le četăçi kai bešenas, le thanença nangă dă paša lende anda lengă turme thai lengă bravalimata.
5 Le šeave le Israelohkă kărdine orta kadea pala le mothodimata kai deasas le Moisas o Rai, thai xulade o čem.
O Kaleb lel o Xebrono.
6 Le šeave le Iudahkă aviline paša o Iosua, ando Ghilgalo; thai o Kaleb, o šeau le Iefunehko, o Chinezito, phendea lehkă: „Jeanes so phendea o Rai le Moisahkă, o manuši le Devllehko, dikhlimasa mande thai dikhlimasa tute, ando Kades-Barnea.
7 Sas ma štarvardeši bărši kana tradea ma o Moise, o robo le Raiehko, andoa Kades-Barnea, kaste dikhaučioreal o čem, thai andem lehkă vešti kadea sar phenelas mangă muŕo illo o ujo.
8 Mîŕă phral kai ankăstesas andekh than mança šindine o illo le poporohko, ta me phirdem ande sa o drom le Raiehko, Le Devllehko mîŕăhko.
9 Thai ando des kodoa o Moise solaxadea, thai phendea: „O čem ande sao ušteadea teo punŕo, avela o mandimos tiro ando veako, anda tute thai anda te šeave, anda kă phirdean ande sa pala o kamblimos le Raiehko, mîŕă Devllehko.”
10 Akana dikta kă o Rai nikărdea ma ande čivava, sar phendea. Sî štarvardeši thai panji bărši dă kana delas duma kadea o Rai le Moisasa, kana phirălas o Israelo anda e pustia; thai akana dikta kă ades sî ma oxtovardeši thai panji barši.
11 Thai dikta, sîm sa kadea dă zuralo dă sar tradea ma o Moise; sî ma sa kaditi zor sode sas ma atunčeara, avela ando mardimos, avela te jeau ando čikat tumaro.
12 Dema kadea o baŕobaro kadoa pa sao deaduma o Rai po čiro kodoa; kă ašundean atunčeara kă oče sî Anachimea, thai kă sî četăçi barea thai zureardea. O Rai dašti, avela mança, thai našavaua le, sar phendea o Rai.”
13 O Iosua, deadumadămišto le Kalebos, o šeau le Iefunehko, thai dea les mandimos o Xebrono.
14 Kadea o Kaleb, o šeau le Iefunohko, o Chenezito, sas les mandimos ji ando des dă adesara o Xebrono, anda kă phirdea andea sa o drom le Raiehko, le Devllehko le Israelohko.
15 O Xebrono bušolas mai anglal Chirat-Araba: o Araba sas o manuši kukoa o mai baro anda le Anachimea. Thai o čem xodinisai'lo mardimastar.
Teritoriul repartizat în Cisiordania
1 Acestea sunt teritoriile primite ca moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaanului, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2 Moștenirea a fost dată prin tragere la sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, celor nouă seminții și jumătate. 3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4 Căci urmașii lui Iosif erau două seminții – Manase și Efraim – iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5 Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise și au împărțit țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, când eram la Kadeș-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Kadeș-Barnea să cercetez țara, iar eu i-am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8 Frații mei, care merseseră împreună cu mine, au descurajat inima poporului, însă eu L-am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9 În acea zi, Moise mi-a jurat, zicând: «Teritoriul pe unde ai mers va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău» .
10 Acum, iată că Domnul m-a ținut în viață, așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când Domnul i-a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea deșertul, și iată-mă astăzi în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca în ziua în care m-a trimis Moise și am tot atâta vigoare cât aveam atunci, pentru a merge la luptă și pentru a vă conduce. 12 Dă-mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul“.
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. 14 De aceea Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L-a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea, țara s-a odihnit de război.