E pilda le abeaosti le šeavesti le thagaresti.
1 O Isus lea o divano, thai dea lengă duma pale andel pilde. Thai phendea:
2 „O Thagarimos le čerurengo ameazăl khă thagaresa, kai kărdea abeau pehkă šeavehkă.
3 Tradea pehkă roben te akharăn le gosten koa abeau; ta on či kamble te aven.
4 Tradea pale pehkă roben, thai phendea lengă: „Phenen kodole gostengă: „Dikta kă lašardem muro abeau; guruv thai le juvindimata mîŕă le mai thule sas šinde; saoră sî gata, aven koa abeau.”
5 Ta on, bi te fale anda o akhardimos lehko, telearde: iekh ka pesti xolda, thai aver ka pehko bitindimos.
6 Le kolaver thodine o vast pel robea, dinele po lajau, thai mudardele.
7 Kana ašundea o thgar xoleai'lo; tradea pehkă kătanen, xasardeale mudarditoren kodolen, thai phabardea lendi četatea.
8 Atunčeara phendea pehkă robengă: „O abeau sî gata; ta kodola gosti nas vrenikuri lestar.
9 Jean ka le gora le dromengă, thai akharăn koa abeau sa kodolen kai arakhăna le.”
10 Le robea ankăste ka le gora le dromengă, tidine saorăn kai arakhlele, i laše i jungale, thai o than le abeaohko pherdilo gostendar.
11 O Thagar šuteape te dikhăl pehkă gosten; thai dikhlea oče khă manušes, kai nas xureado ande raxami le abeaosti.
12 „Amale”, phendea lehkă o, „sar šutean tu koče bi te avel tu e raxami le abeaosti?” O manuši kodoa muçîsai'lo.
13 Atunčeara o thagar phendea pehkă kanditorengă: „Phanden lehkă vast thai lehkă pînŕă, thai lenles thai šudenles ando tuneriko dă avreal; oče avela o roimos thai o danddalimos le dandengo.
14 Kă but sî akharde, ta xançî sî alosarde.”
O biro.
15 Atunčeara le Fariseia telearde thai dinepe duma sar te astarăn le Isusos la orbasa.
16 Tradine Leste pehkă jenen andekhthan le Irodianença, kai phende Lehkă: „Sîkaitorina, jeanas kă san čeačio, thai kă sîkaves le manušen o drom le Devllehko ando čeačimos, bi te fal Tu khanikastar, anda kă Tu či rodes koa mui le manušengo.
17 Ta phen amengă, so pateas? Perăl pe te potinas biro le Čezarohkă or na?”
18 O Isus kai prinjeanelas lengo čiorimos, dea anglal: „Anda soste zumaven Ma, Athaitorilor?
19 Sîkaven Mangă o lov le birohko.” Thai on andine Lehkă khă lov.
20 O pušlea le: „O tipo kadoa thai le slove ramome pe leste, kahko sî?”
21 „Le Čezarohko,” phendine Lehkă on. Atunčeara O phendea lengă: „Den le Čezarohkă so sî le Čezarohkă, thai le Devllehkă so sî le Devllehkă!”
22 Mirime anda le divanuri kadala, on mukle Les, thai telearde.
Poa juvindimos.
23 Sa ande kodoa des, avile koa Isus le Saducheia, kai phenen kă nai juvindimos. On thodine Lehkă koakoa pušlimos:
24 „Sîkaitorina, o Moise phendea: „Te merălla varekon bi te aven les šeave, lehko phral te lel la romnea pehkă phralesti, te vazdel lehkă avimos.”
25 Ta sas amende efta phral. O mai anglal însurisai'lo, thai mullo; thai, kă nas les šeave, muklea pehkă phralehkă pehka romnea.
26 Sa kadea i o duito, thai i o trito, ji ka o eftato.
27 Mai palalal, pala lende sa, mulli i e juwli.
28 Koa juvindimos, e romni savendi anda le efta avela oi? Anda kă saoŕă sasla dă romni.
29 Čeačio phendimos, o Isus phendea lengă: „Xasardeon! Anda kă či prinjeanen o Lill le Devllehko, či e zor le Devllesti.
30 Kă koa juvindimos, čina či însurina pe, čina či măritina pe, ta avena sar le injerea le Devllehkă andoa čerii.
31 So dikhălpe poa juvindimos le mullengo, barem na drabardean so phendeape tumengă le Devllestar, kana phenel:
32 „Me sîm o Dell le Avraamohko, le Isakohko, thai le Iakovohko?” O Dell nai khă Dell le mullengo ta le juvindengo.”
33 Le noroade, kai ašunenas, ašiline uimime andoa sîkaimos le Isusohko.
O mothodimos o mai baro.
34 Kana ašundine le Fariseia kă o Isus phandadea o mui le Sadušeiengo, tide pe ande khă than.
35 Thai iekh anda lende, khă sîkaitorii la Krisako, kaste zumavel Les, thodea Lehkă kakoa pušlimos:
36 „Sîkaitorina, sao sî o mai baro mothodimos anda e Kris?”
37 O Isus dea les anglal: „Te kames le Raies, le Devlles tirăs, sa le illesa tirăsa, sa te sufletosa, thai sa duxosa.”
38 Kadea sî e mai anglal, thai kadea sî o mai baro mothodimos.
39 Ta o duito, kai ameal lesa, sî: „Te kames te pašes, orta sar tute.”
40 Ande kadala dui mothodimata astarălpe sa e Kris thai le Prooročiimatăndi.”
Aici
Kahko šeau sî o Kristoso?
41 Sar sas on tidine andekh than le Fariseia, o Isus pušlea le:
42 So patean tume poa Kristoso? Kahko šeau sî?” „Le Davidohko,” phende Lehkă on.
43 Thai o Isus phendea lengă: „Sar atunčeara o David, av, kana pherdindoi pherdo Duxo, phenel Lehkă Rai, kana phenel:
44 „O rai phendea mîŕă Raiehkă: „Beši ande Mîŕî čeačirig, ji kana thoaua le dušmaien Tirăn Tala le pînŕă Tiră?
45 Kadea, kana o Davido phenel Lehkă Rai, sar O sî lehko šeau?”
46 Khonikh našti dea Les anglal či khă orba.Thai andoa des kodoa, či mai lea te thon Lehkă pušlimata.
Pilda nunții fiului de împărat
(Lc. 14:16-24)1 Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:
2 ‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“. 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.
7 Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea . 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“. 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11 Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
(Mc. 12:13-17Lc. 20:20-26)15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om. 17 Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar.
20 El le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?
21 Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
Atunci El le-a zis:
‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte . Și, astfel, L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27Lc. 20:27-40)23 În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, 24 zicând:
‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“ . 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție !
29 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri , mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Mc. 12:28-31Lc. 10:25-28)34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:
36 ‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a spus:
‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mc. 12:35-37Lc. 20:41-44)41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:
42 ‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
‒ Al lui David.
43 El le-a zis:
‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!»“?
45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic .