Le Fariseia thai e datina le phurăndi.
1 Le Fariseia thai varesar zakonarea, avindoi andoa Ierusalimo, tidinepe koa Isus.
2 On dikhline kă iekh anda le jene Lehkă xan le vastença biuje, kadea bixalade.
3 Le Fariseia, kadea, thai sa le Jidaia či xan bi te xalaven mišto pehkă vast, pala e datina e phurikani.
4 Thai kana ambolden pe andai piaça, či xan numai pala so naion. Sî but aver phurikanimata kai on astardine te nikrănle, sar: o xalaimos le taxtaiengo, le kakaveango thai le paturengo.
5 Le Fariseia thai le zakonarea pušle Les: „Anda soste či nikrărdeon Te jene la datinatar le phurăndi, ta xan le vastença bixalade?”
6 O Isus dea le anglal: „Athaitorilor, mišto prooročisardea o Isaia pa tumende, pala sar sî ramome: „O norodo kadoa del Ma pativ numai le uštença, ta o illo lehko sî dur Mandar.
7 Dă ivea den Ma pativ on, dindoi sîkaimata kai nai varesar mothodimata manušengă.”
8 Tume mekăn o mothodimos le Devllehko, thai nikrăn osîkaimos thodino le manušendar, sar: o xalaimos le khorăngo thai le taxtaiengo, thai kărăn aver but butea kadalendar.”
9 O mai phendea: „Deanrigate šukar o mothodimos le Devllehko, kaste nikrăn e datina tumari.
10 Kă o Moise phendea: „Te des pativ te daddes thai tea deia;” thai: „Kon dela duma dă nasul pehkă daddes or pehka deia, te avel došaldo le mullimasa.”
11 Tume, alminterlea phenen: „Kana khă manuši phenela pehkă daddehkă or pehka deiakă: „Or sosa dašti kandau tu, sî „Korban”, kai sî dino le Devllehkă, kărăl mišto;
12 thai či mai mekăn les te kărăl khanči anda pehko dadd or anda pesti dei.
13 Thai kadea, dean rigate o Divano le Devllehko, anda tumari datina. Thai kărăn but aver butea kadalendar!”
So maril le manušes.
14 Mai palal, akhardea pale le noroaden Peste, thai phendea lengă: „Ašunen Ma saoŕă thai atearăn.
15 Avri andoa manuši nai khanči sao, šutindoi ande leste, te dašti te mariles; ta so anklel andoa manuši, kodoa mariles.
16 Kana sî varekas kan ašundimahkă, te ašunel.”
17 Pala so šutea pe ando khăr, kana sas dur le norodostar, le jene Lehkă pušle Les pai pilda kadea.
18 O phendea lengă: „I tume san kadea biaterimahkă? Či atearăn kă khanči so šolpe ando manuši dă avreal, našti te mariles?
19 Anda kă na so šolpe ando lehko illo, ta ando păŕ, thai pala kodea sî dino avri thai jeal ande le thana le garade?” Phendea kadea, kărindoi sa le xabenata uje.
20 O mai phendea: „So anklel andoa manuši, kodoa maril le manušes.
21 Kă dăandral, anda o illo le manušengo, anklel le gîndurea le jungale, preakurvii, le kurvii, le mudarimata,
22 le čiorimata, le xarvalimata, le bandimata, le athadimata, le lajaimahkă butea, e jungali iakh, le prasaimata, le barimata, o dilimos.
23 Sa kadala butea le jungalea anklen dăandral, thai marin le manušes.”
E juwli e Kananeanka.
24 O Isus telerdea oçal, thai gălo pel phuwea le Tirohkă thai le Sidonohkă. Šuteape ande khă khăr, kamblindoi te na jeanel khonikh kă sî oče; ta našti bešlo garado.
25 Kă andakhdata, khă juwli, saveati šeioŕî sas stăpînime khă duxostar jungalestar, ašundea dindoipe duma pa Leste, thai avili thai šudea pe ka Lehkă pînŕă.
26 E juwli kadea sas grekoaika, andai vîna Siro-feničiano. Oi rudilas Les te ankalavel le bengăs anda lati šeioŕî.
27 O Isus phendea lakă: „Mekh te čeileon mai anglal le šaoŕă; kă nai mišto te les o manŕo le šaoŕăngo, thai te šudes les kal jukăliça.”
28 „E, Raia”, dea Les anglal oi: „ta i le jukăliça talai skafidi xan anda le prušuka le šaorăngă.”
29 Atunčeara o Isus phendea lakă: „Anda e vorba kadea, jeatar; ankăsto o beng anda ti šei.”
30 Thai kana šutea pe e juwli ande pehko khăr, arakhlea la šouŕa suti ando pato; thai ankăstosas o beng anda late.
O sastearimos khă kašukăhko-muto.
31 O Isus gălotar pai phuw le Tirosti, thai avilo pale andoa Sidono, kai marea la Galeliati, nakhlindoi andai phuw katar o Dekapole.
32 Andine Lehkă khă kašuko, kai delas duma pharăs, thai rudisarde Les te thol Pehkă vast pa leste.
33 O lea les ande khă rig andoa norodo, thodea lehkă le naia andel kan, thai makhlea lesti šib Pehkă čiungarăsa.
34 Pă kadea, vazdea Pehkă iakha karing o čerii, çîrdeas pehkă dii, thai phendea „Efata”, kai avel: „Pîtărdeo!”
35 Andakhdata, pîtărdile lehkă kan, thai pîtărdili lesti šib, thai dea duma sar trăbul.
36 O Isus phendea lengă te na phenen khanikahkă ta sode motholas lengă mai but, kaditi vestinas Les mai but.
37 On sas mirime pai măsura dă but, thai phenenas: „Sar kărăle minunime; orta i le kašukăn kărăle te ašunen, thai le muçăn te den duma.”
Isus și tradiția bătrânilor
(Mt. 15:1-20)1 Fariseii și unii dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2 și i-au văzut pe câțiva dintre ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile întinate, adică nespălate. 3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală cu atenție mâinile, ținând astfel tradiția bătrânilor. 4 Iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu s-au spălat. Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-au primit ei să le țină, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz și a paturilor.)
5 Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat pe Isus:
‒ De ce ucenicii Tăi nu umblă potrivit cu tradiția bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?
6 El le-a răspuns:
‒ Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, așa cum este scris:
„Poporul acesta Mă onorează cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7 Degeaba însă Mi se închină ei,
dând ca învățături
niște porunci de-ale oamenilor!“.
8 Voi, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți strâns tradiția oamenilor: spălarea ulcioarelor și a cănilor și multe alte lucruri de felul acesta pe care le faceți.
9 Apoi le-a zis:
‒ Și ați respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să păstrați tradiția voastră! 10 Căci Moise a zis: „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Cel ce-și vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“ . 11 Însă voi ziceți: „Un om nu este vinovat dacă îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este korban»“ (adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu ). 12 Astfel, voi nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama lui 13 și desființați Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră pe care o răspândiți. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.
Lucrurile care îl întinează pe om
14 Isus a chemat din nou mulțimea și a zis: „Ascultați-Mă cu toții și înțelegeți! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată întina, ci lucrurile care ies din om, acelea îl întinează!“. 16 Dacă are cineva urechi de auzit să audă!
17 După ce a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră în om din exterior nu-l poate întina, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, apoi iese în latrină, el dând afară astfel toată mâncarea?“ .
20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21 Căci din interior, din inima omului, ies gândurile rele, preacurviile, furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomiile, răutățile, viclenia, depravarea, ochiul rău, blasfemia, mândria și nesăbuința. 23 Toate aceste rele ies din interior și îl întinează pe om“.
Credința femeii siro-feniciene
(Mt. 15:21-28)24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în regiunile Tyrului și Sidonului. Dorind să nu știe nimeni că Se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 ci imediat, o femeie care auzise despre El și a cărei fetiță avea un duh necurat, a venit la El și I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică, originară din Siro-Fenicia.
Ea L-a rugat să alunge demonul din fata ei, 27 dar Isus i-a zis:
‒ Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.
28 Însă ea a răspuns și i-a zis:
‒ Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.
29 Atunci El i-a zis:
‒ Pentru răspunsul acesta, du-te. Demonul a ieșit din fata ta.
30 Ea a plecat acasă și a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieșise.
Isus vindecă un surdo-mut
(Mt. 15:29-31)31 Atunci Isus a ieșit iarăși din teritoriul Tyrului și S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileei, în mijlocul teritoriului Decapolisului. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el.
33 Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat și a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“. 35 Și imediat i s-au deschis urechile, i s-a descleștat limba și a început să vorbească bine. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei proclamau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură și ziceau: „El pe toate le face bine. Chiar și pe surzi îi face să audă, iar pe muți să vorbească!“.