O PSALMO 17.
Khă dilabaimos le Davidohko.
1 Raia, ašun muŕo phendimos bidošalo, le godi ka mîŕă çîpimata,
bandear o kan koa rudimos muŕo,
kărdino le uštença bičeahle!
2 Te dičiol pe muŕo čeačimos angla Tute,
thai te dikhăn Te iakha muŕo bibezexalimos!
3 Kana zumavesa muŕo illo, kana zumavesales reate,
Te zumavesa ma, či arakhăsa khanči:
kă so anklel mangă andoa mui, kodea i dau godi.
4 Sode dikhăl le phanglimata le manušença,
me, pala o divano Te ušetengo,
arakhau ma poa drom le bičeačengo;
5 mîŕă pînŕă bešen biatărdimahko pe Tiră droma,
thai či perăn mîŕă pînŕă.
6 Çîpi karing Tute, kă ašunes ma, Devlla!
Bandear Teo kan karing mande, ašun o divano muŕo!
7 Sîkau o lašimos Tiro kukoa šukar,
Tu, kai skăpis kolen kai roden garadimos,
thai skăpis le anda lengă dušmaia, andai čeači Tiri!
8 Arakh ma sar e lumina la iakhati,
nikăr ma, kai ušal Te phakăndi,
9 kolendar le jungalendar, kai našaven ma,
le dušmaiendar mîŕăndar le mullimahkă, kai tiden ma.
10 On phandaven pehko illo,
sî le divanuri bară ando mui.
11 Nikrăn pe mîŕă urmendar, den ma angali orta,
pîndin ma kaste peraven ma kai phuw.
12 Fal kă sî khă leo bokhalo pala o xamos,
Khă puio leohko, kai bešel koa pîndimos ande pehko than.
13 Ušti Ta, Raia, ankli angla dušmano, de lesa tele!
Skăpisar ma le jungalestar Tea sabiasa!
14 Skăpisar ma le manušendar, Te vastesa,
Raia, le manušendar la lumeakă kadala,
Kai thon pesti rig ande čivava kadea,
thai savengă pherăs lengă păŕa Te lašimatănça.
Lengă šeave sî čeaile thai lendi mandin mekăn la pehkă gloatengă.
15 Ta me, ande muŕo bidošalimos,
dikhaua o Mui Tiro:
Sar ušteaua, čeailiuaua Te tipostar.
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă;
ascultă cu atenție strigătul meu!
Pleacă-Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2 Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea,
când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic.
Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.
4 Cu privire la faptele omului,
m-am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s-au clătinat picioarele.
6 Eu Te chem pentru că Tu îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine! Ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11 Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l și trântește-l!
Scapă-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte de moștenire este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comorile Tale.
Copiii acestora sunt sătui și lasă urmașilor lor belșugul lor.
15 Însă eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi bucura pe deplin de prezența Ta.