O kărdimos o kristianihko.
1 Primin mišto koles šuko ando pateaimos, thai na astardeon koa divano pal butea le biatearimahkă.
2 Iekh pateal kă dašti te xal anda sa; ta kana aver, kai sî mai šuko, či xal numai zălenimata.
3 Kon xal te na dabadikhăl koles kai či xal; thai kon či xal, te na krisînil kas xal, anda kă o Dell primisardea les.
4 Kon san tu, kai krisînis le robos avrăhkărăs? Kana bešel ande pînŕănde or perăl, sî e buti lehkă stăpînosti; orsar, bešela ande pînŕănde, kă o Rai sî les e zor te zurearăl les kaste bešel.
5 Iekh dinel kă ăkh des sî mai opră dă sar aver; anda aver, sa le des sî sa kadea. Orsao te avel pateamno ande pesti godi.
6 Kon kărăl alosarimos maškar le des, anda o Rai kărăl. Kon či kărăl alosarimos maškar le des, anda o Rai kărăl. Kon xal, anda o Rai xal; anda kă anel naismata le Devllehkă. Kon či xal, anda o Rai či xal; thai anel i o naismata le Devllehkă.
7 Ande čeačimaste, či iekh anda amende či trail anda peste, thai či iekh anda amende či merăll anda peste.
8 Kă te traisaras, anda o Rai traisaras; thai kana meras, anda o Rai meras. Kadea, avela kă traisaras, avela kă meras, ame sam le Raiehkă.
9 Kă o Kristoso anda kadea mullo thai juvindisardea kaste aveles stăpînimos i pa le mulle i pa le juvinde.
10 Ta anda soste krisînis tu te phrales? Or anda soste či dabadikhăs tu te phrales? Kă ame saoŕă avasa angloa skamin la krisako le Kristosohko.
11 Anda kă sî ramome: „Pe Mîŕî čivava solaxa Ma, phenel o Rai, kă orsavi čeang bandeola angla Mande, thai orsavi šib dela barimos le Devllehkă.”
12 Kadea kă orsao anda tumende dela dindimos pa peste le Devllehkă.
Te na randasxolleasa amară phrales.
13 Te na mai krisînisaras ame iehk avrăn. Ta mai mišto krisînime te na kărăn khanči, kai te avel anda teo phral vokh baŕ ambladimahko or khă than bezexalimahko.
14 Me jeanau thai sîm pateamno ando Rai o Isus, kă khanči nai biujo ande peste, thai kă ăkh buti nai biuji dă sar ande kukoa kai pateal kă sî biuji.
15 Ta kana kărăs te phrales te xoleaolandai čiungar khă xabenesti, či mai phirăs ando kamblimos! Na xasar, anda o xabe tiro, kukoles anda sao mullo o Kristoso!
16 Na kărăn ta o mištimos tumaro te avel dino duma dă nasul.
17 Kă o Thagarimos le Devllehko nai xabe thai pimos, ta bibezexalimos, pačea thai bukurimos ando Sfînto Duxo.
18 Kon kandel le Kristosohkă ande kadoa felo, sî čeailo le Devllehkă pativalo le manušendar.
19 Kadeadar, te phiras palal butea, kai nigrăn kai pačea thai amaro vazdimos.
20 Te na rimos, anda khă xabe, e buti le Devllesti. Čeačes dindoiduma, sa le butea sî uje. Varesar, te xas anda lende, kana e buti kadea arăsăl anda aver khă perimos, sî nasul.
21 Mišto sî te na xas mas, te na pes moll thai te arakhăstu or savea buteatar, kai dašti avel anda teo phral khă perimos, bezăhălimahko or šutimahko.
22 O Pateaimos kai sî tu, garavles anda tute, angloa Dell. Baxtalo sî kukoa kai či došarăl pe korkoŕo ande so arakhăl mišto.
23 Ta kon gîndil kă nai mišto thai xal, sî došalo, anda kă či xal andoa pateaimos. Sa so či avel andoa pateaimos, sî bezex.
Atitudinea corectă față de cel slab în credință
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu-l implicați în dispute referitoare la chestiuni discutabile. 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab în credință mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.
5 Unul prețuiește o zi mai mult decât pe alta, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6 Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.
10 Așadar, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:
„Viu sunt Eu, zice Domnul,
că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
și orice limbă Îl va recunoaște pe Dumnezeu!“ .
12 Deci, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.
13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru ceva care să-l facă să cadă, sau ceva care să-l facă să păcătuiască. 14 Știu și sunt convins, în Domnul Isus, că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci, pentru acea persoană, el este întinat. 15 Căci, dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai trăiești potrivit dragostei. Nu-l distruge, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsați, deci, ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.
19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și consolidarea reciprocă. 20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce ceva care l-ar face pe altul să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l-ar face pe fratele tău să cadă, să păcătuiască sau să slăbească în credință.
22 Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o între tine și Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce consideră că este bine! 23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.