Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
1 Am auzit un glas puternic zicându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“.
2 Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.
3 Al doilea și-a vărsat vasul în mare și ea s-a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.
4 Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.
5 L-am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
le-ai dat și Tu să bea sânge!
Merită aceasta !“.
7 Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“.
8 Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat voie să-i ardă pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost arși de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Ei nu s-au pocăit și nu L-au glorificat.
10 Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere 11 și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor care vin din est.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.
15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și oamenii să nu-i vadă rușinea“.
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“ .
17 Al șaptelea și-a vărsat vasul în aer. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S-a terminat!“. 18 Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Orice insulă a fugit, iar munții n-au mai fost găsiți. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Cele şapte cupe
1 Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.
3 Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.
4 Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:
Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,
Cel sfânt,
fiindcă astfel i-ai judecat:
6 pentru că ei au vărsat
sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat tot sânge să bea.
Vrednici sunt!
7 Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”
8 Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9 Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11 şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13 Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16 Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.
17 Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20 Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21 Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.