Amnon și Tamar
1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David. 2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar. Căci ea era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.
4 El l-a întrebat pe Amnon :
‒ De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să-mi spui?
Amnon i-a răspuns:
‒ Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom.
5 Atunci Ionadab i-a zis:
‒ Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea, și să-mi dea să mănânc ceva. Să-mi prepare mâncarea înaintea ochilor mei, ca s-o pot vedea și să pot mânca din mâna ei“.
6 Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav.
Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis:
‒ Să vină, te rog, Tamar, sora mea, să-mi coacă două turte înaintea ochilor mei și să mănânc din mâna ei.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește-i ceva de mâncare“. 8 Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turtele înaintea ochilor lui și apoi le-a copt. 9 După aceea, a luat tigaia și l-a servit, însă el n-a vrut să mănânce.
Amnon a zis:
‒ Scoateți afară toți oamenii!
Și toți oamenii au ieșit din prezența lui.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar:
‒ Adu mâncarea în dormitor ca să pot mânca din mâna ta.
Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui său Amnon în dormitor.
11 Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, a apucat-o strâns și i-a zis:
‒ Soro, vino și culcă-te cu mine!
12 Tamar i-a răspuns:
‒ Nu, frate, nu mă dezonora! Să nu faci o asemenea nebunie, căci nu se face așa ceva în Israel. 13 Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat drept un nebun în Israel. Vorbește, te rog, cu regele, și el nu mă va opri să fiu a ta.
14 El însă n-a vrut s-o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a dezonorat-o culcându-se cu ea. 15 După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea.
Amnon i-a zis:
‒ Ridică-te și pleacă!
16 Ea i-a zis:
‒ Nu, căci răul acesta de a mă alunga ar fi mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut deja.
Amnon însă n-a vrut s-o asculte 17 și, chemându-l pe tânărul care-l slujea, a zis:
‒ Scoateți-o pe aceasta afară și închideți ușa după ea!
18 Ea purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fetele regelui care erau fecioare. Slujitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și-a sfâșiat tunica decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând.
20 Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta“. Și Tamar, devastată, a rămas în casa fratelui său Absalom.
21 Când a auzit regele David ce s-a întâmplat, s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom nu i-a spus nimic lui Amnon, nici rău, nici bine, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora sa Tamar.
Absalom se răzbună pe Amnon
23 Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă Efraim. Și Absalom i-a invitat la el pe toți fiii regelui.
24 El s-a dus la rege și a zis:
‒ Iată, cei ce tund oile se află la slujitorul tău. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!
25 Dar regele i-a zis lui Absalom:
‒ Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine.
Deși Absalom a insistat, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom i-a zis:
‒ Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.
Regele i-a zis:
‒ De ce să vină Amnon cu tine?
27 Absalom însă a insistat, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el. 28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi, zicând: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin, iar când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l omorâți. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“. 29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe niciunul dintre ei“. 31 Auzind acestea, regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ. Toți slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate. 32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost omorâți; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora acestuia, pe Tamar. 33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit“.
34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și-a ridicat ochii și a văzut venind pe drumul din spatele lui, coborând muntele, o ceată mare de oameni. 35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău“. 36 Nici n-a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei și-au ridicat glasul și au plâns, iar regele, împreună cu toți slujitorii săi, au plâns foarte tare.
37 Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David bocea pentru fiul său în fiecare zi. 38 După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. 39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.
O Amon kurvăril pehka pheasa.
1 Pala kodea, dikta so kărdilea. O Absalom, o šeau le Davidohko, sas les khă phei mundro, kai bušolas Tamar; thai o Amon, o šeau le Davidohko, kamblea la.
2 O Amon sas kaditi dă but kăznime anda kadea buti, ta pelo nasfalo pala pesti phei e Tamar; kă sas šeibari, thai avelas lehkă pharo le Amonohkă te kărăl lakă vareso.
3 O Amon sas les khă amal, kai bušolas Ionadab, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko. Thai o Ionadab sas khă manuši but čiordano.
4 O phendea: „Anda soste šuteos des pala desăste, tu, o šeau le thagrehko? Či kames te phenes mangă?” O Amono dea les anglal: „Kamau la Tamara, e phei mîŕă phralesti le Absalomosti.”
5 O Ionadab phendea lehkă: „Sou ando pato, thai kărdeo nasfalo. Kana avela teo dadd te dikhăl tu, te phenes lehkă: „Mekh mîŕa phea la Tamara, te avel te del ma te xau; te tiravel mangă tala mîŕă iakha khă xabe, kaste dikau la thai te lau les anda lako vast.”
6 O Amono suto thai kărdi'lo nasfalo. O thagar avilo te dikhăl les, thai o Amono phendea le thagarehkă: „Rudi tu, te avel mîŕâ phei e Tamar te kărăl dui melea tala mîŕă iakha thai te xau le anda lako vast.”
7 O David tradea te phenen la Tamarakă andră ande lakă odăi: „Jea ando khăr te phralehko le Amonohko, thai tirav lehkă khă xabe.”
8 E Tamar găli ando khăr pehkă phralehko le Amonohko, kai sas suto. Lea xumer, frămîntisardea les, thai kărdea melea angla leste, thai peklea le;
9 lea pala kodea e tigaia, thai dea le muial angla leste.” Ta o Amono či kamblea te xal. O phendea: „Ankalaven sa la lumea avri.” Thai sai lumea ankăsti avri lestar.
10 Atunči o Amon phendea la Tamarakă: „An mangă o xabe ande odaia, te xau les anda teo vast.” E Tamar lea le melea kai kărdeasas le, thai nigărdea le pehkă phralehkă le Amonohkă, ande odaia.
11 Ta kana oi delas lekă te xal le, o azbadea la thai phendea lakă: „Avta, phene, thai sou mança.”
12 Oi dea les anglal: „Na, phrala, na dema po lajau, kă či kărdeol pe kadea ando Israelo; na kăr o prikăjimos kadoa.
13 Kai jeaua me le lajavesa mîŕăsa? Thai tu avesa orta khă prikăjime ando Israelo. Akana, de duma, le thagarehkă, thai či dela pe rigate te avau tiri.”
14 Ta o či kamblea te ašunela; asaiapehkă latar, dea la po lajau thai suto lasa.
15 Pala kodea o Amon či mai dabadikhlea la andel iakha, mai but dă sar kambleasa la. Thai phendea lakă: „Ušti, thai jeatar!”
16 Oi dea les anglal: „Na mai barear o nasul kai kărdean les, našaindoi ma.”
17 Ta o či kamblea te ašune'la thai, akharindoi le rakles kai kandelas les, phendea: „Našau mandar kadala juwlea, ankalau la avri, thai phandau o udar pala late!”
18 La sas la khă rotea porumbato; kă kadea sas e raxami kai phiravenas ăl šeia le thagarehkă sode čiro sas šeiabarea. O kanditorii le Amonohko ankaladea la avri, thai phandadea o udar pala late.
19 E Tamar thodea pehkă ušar ando šero, thai šindea pesti raxami e porumbato; thodea o vast ando šero, thai teleardea çîpindoi.
20 Lako phral o Absalom, phendea lakă: „Bešlo teo phral o Amono tusa? Akana, phene, aši kă sî teo phral; na nakhadeo la godeasa anda kadea buti.” Thai e Tamar, biateardi, bešli ando khăr pehkă phralehko le Absalomohko.
21 O thagar o Davido ašundea sa kadala butea, thai xolea'lo but zurales.
22 O Absalom či dea duma či dă mišto či dă nasul le Amonohkă, anda kă asiasas pehkă lehka pheatar la Tamaratar.
O Amon mudardo.
23 Pala dui bărši, ta kana o Absalomo sas les o mîŕaimos le bakreango ando Ball-Xaçoro, paša o Efraimo, akhardea sa le šeaven le thagarehkărăn.
24 O Absalomo gălo koa thagar, thai phendea: „Dikta, o robo tiro sî les o mîŕaimos le bakreango; te avel o thagar thai le kanditorea lehkă ka teo robo.”
25 Thai o thagar phendea le Absolomohkă: „Na, šeaua, či avasa saoŕă, kaste na avel tukă pharo.” O Absalomo rudisai'lo lestar; ta o thagar či kamblea te jeal, thai dealesdumadămišto.
26 O Absalom phendea: „Mekh barem mîŕă phrales le Amonos te avel amença.” O thagar dea les anglal: „Anda soste te avel tumença?”
27 Pala but rudimata le Absalomohkă o thagar meklea te jeal lesa le Amonos thai sa lehkă šeaven.
28 O Absalom dea kakoa mothodimos pehkă kanditorengă: „Len sama kana vesălila pe o illo le Amonohko molleatar, thai kana phenaua tumengă: „Malaven le Amonos!” atunčeara te mudarăn les; te na daran khančestar: ta či mothoau tumengă me? Aven zurale, thai sîkaven tume manuši illehkă!”
29 Le kanditorea le Absalamohkă kărdine le Amonohkă sar mothodeasas lengă o Absalomo.Thai sal šeave le thagarehkă ušti'le, ankăste sakogodi pe pehko grast, thai našle.
30 Ta kana sas on po drom, arăslo o ašundimos koa Davido kă o Absalomo mudardea sa le šeaven le thagarehkărăn, thai kă či mai ašilea či iekh anda lende.
31 O thagar ušti'lo, thai šindea pehkă çoale, thai tinzosai'lo pe phuw, thai sal kanditorea lehkă bešenas oče le çoalença šindine.
32 O Ionadabo, o šeau le Šimeahko, o phral le Davidohko, lea o divano thai phendea: „Te na pateal muŕo rai kă sa le tărne, le šeave le thagarehkă, sas mudarde, kă dăsar o Amono mullo; kadea sî khă phirimos le Absalomohko kai asaiapehkă lehka pheatar la Tamaratar.
33 Te na mai mudardeoll o thagar, muŕo rai, le gîndosa kă sa le šeave le thagarehkă mulle, kă dăsar o Amono mullo.
34 O Absalomo našlo. Thai o tărno thodino kai straja vazdea le iakha thai dikhlea. Thai dikta khă baro kîrdo avelas poa drom parpale lestar, katar o baŕobaro.
35 O Ionadab phendea le thagarehkă: „Dikta kă aven le šeave le thagarehkă! Kadea pe čečimaste sî so phenelas teo robo.”
36 Ta kana isprăvilas o e orba, dikta kă le šeave le thagarehkă avile. Vazdine o mui, thai ruine; thai o thagar thai sa le kanditorea lehkă ruine but.
37 O Absalom našlosas, thai gălo koa Talmai, o šeau le Amixurohko, o thagar le Ghešurohko. Thai o Davido jălilas ande sako des pehkă šeaves.
38 O Absalomo bešlo trin bărši ando Ghešuro, kai gălosas, pala so našlo sas.
39 O thagar o Davido atărdi'lo te mai phirăl pala o Absalom, kă sîtilosas le mullimasa le Amonohkărăsa.