Israel, alesul Domnului
1 Dar acum ascultă, Iacov, slujitorul Meu,
Israel, pe care te-am ales!
2 Așa vorbește Domnul –
Cel Care te-a făcut,
te-a creat în pântec și te va ajuta:
nu te teme, slujitorul Meu Iacov,
Ieșurun, pe care te-am ales!
3 Căci Eu voi turna ape peste pământul însetat
și râuri peste pământul uscat.
Voi turna Duhul Meu peste urmașii tăi
și binecuvântarea Mea peste odraslele tale.
4 Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști
și ca sălciile lângă pârâurile de apă.
5 Unul va zice: «Eu sunt al Domnului!»,
un altul se va numi cu numele lui Iacov,
iar un altul își va scrie pe mână: «Al Domnului!»
și va adopta numele de Israel“.
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6 Așa vorbește Domnul,
Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său,
Domnul Oștirilor:
„Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă,
iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.
7 Cine este ca Mine? Să proclame,
să vestească și să înfățișeze înaintea Mea
ce s-a petrecut în vechime,
de când Mi-am întemeiat poporul?
Ce urmează să se mai întâmple?
Să ne prezică ce se va întâmpla!
8 Nu vă fie frică, nu vă înfiorați!
Oare nu v-am vestit și prezis aceste lucruri în trecut?
Voi sunteți martorii Mei!
Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine?
Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna“.
9 Toți cei ce fac chipuri cioplite sunt nimic,
iar lucrurile în care-și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos.
Martorii lor nu văd
și nu cunosc, ca să fie făcuți astfel de rușine.
10 Cine a făcut vreun dumnezeu sau vreun idol turnat,
de la care să nu aibă niciun folos?
11 Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine;
meșterii nu sunt altceva decât oameni.
Să se adune cu toții!
Să stea în picioare!
Vor fi îngroziți
și făcuți de rușine împreună.
12 Fierarul ia o matriță
cu care lucrează în cărbunii aprinși.
O modelează cu lovituri de ciocan
și o prelucrează cu puterea mâinii lui.
Apoi i se face foame și rămâne fără putere,
iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.
13 Tâmplarul măsoară cu o sfoară
și însemnează măsura cu un stilet.
Apoi finisează lemnul cu o rindea
și îl măsoară cu ajutorul compasului.
Îl face după asemănarea omului,
om în toată splendoarea lui,
și apoi îl pune într-o casă.
14 Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar
pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii,
sau taie un dafin pe care-l plantase,
iar ploaia îl făcuse să crească.
15 Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc.
Ia o parte din el și se încălzește.
Aprinde un foc și coace pâine.
Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui;
face un chip cioplit și se închină înaintea lui.
16 Jumătate din el îl pune pe foc;
cu acea jumătate își prăjește carne,
mănâncă și se satură.
De asemenea, se încălzește și zice:
„Ha! M-am încălzit privind la foc!“.
17 Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit.
Se închină și se pleacă înaintea lui;
se roagă la el și zice:
„Scapă-mă, căci tu ești dumnezeul meu!“.
18 Ei nu cunosc și nu înțeleg,
căci ochii lor sunt acoperiți, ca să nu vadă,
iar inimile lor sunt întunecate ,
ca să nu înțeleagă.
19 Niciunul nu stă să cugete în inima lui
și nu are cunoaștere sau pricepere ca să-și zică:
„Jumătate l-am pus pe foc;
pe cărbunii lui mi-am copt pâine,
mi-am fript carne și am mâncat.
Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune?
Să mă închin eu la o bucată de lemn?“.
20 El se hrănește cu cenușă
și o inimă înșelătoare îl conduce greșit.
Nu se poate elibera singur, nu poate spune:
„Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“.
21 „Ține minte aceste lucruri, Iacov,
căci tu ești slujitorul Meu, Israel!
Eu te-am creat; ești slujitorul Meu.
O, Israel, nu te voi uita!
22 Ți-am șters fărădelegile cum s-ar duce un nor,
și păcatele cum dispare ceața.
Întoarce-te la Mine,
căci Eu te-am răscumpărat!“.
23 Strigați de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat!
Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului!
Izbucniți în strigăte de bucurie, munților!
Și tu, pădure, cu orice copac al tău!
Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov,
Și-a arătat gloria prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău,
Cel Care te-a creat în pântec:
„Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile,
Cel Care, singur, a desfășurat cerurile,
Cel Care, singur, a întins pământul;
25 Cel Care dovedește ca fiind false semnele celor ce vorbesc flecării,
îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația,
îi face pe înțelepți să dea înapoi
și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;
26 Cel Care confirmă cuvântul slujitorului Său
și împlinește anunțul mesagerilor Săi;
Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!»
și despre cetățile din Iuda: «Vor fi reconstruite!
Eu le voi reclădi din ruine!»;
27 Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat!
Îți voi usca izvoarele!»;
28 Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu;
el va împlini tot ce doresc Eu.
El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie reconstruit!’,
și despre Templu: ‘Să-i fie pusă temelia!’».
1 „Ašunta Iakove, Muŕo robo, Israelona, saves alosardem tu!
2 Kadea delduma o Rai, kai kărdea tu thai alosardea tu, thai sao dă kata teo kărdimos sî o nikărditorii tiro: „Na dara khančestar, Iakove Muŕo robo, Israelona Muŕo kai alosardem tu.
3 Kă šoraua paia pe sai phuw e trušali thai nanilašurea pe phuw e šuti; šoraua o Duxo Muŕo pa tiri sămînça, thoa dimosduma Muŕo pal gloate tiră,
4 thai lulludearăna sar le fire la čeareakă maškar le paia, sar le sălčii paša le paioŕal le paiehkă.
5 Iekh phenela: „Me sîm le Raiehko!” Aver bušola le anavesa le Iakovohkărăsa; ta aver ramola pehkă vastesa: „Le Raiehko sîm!” Thai avela pativalo le anavesa le Israelohkărăsa.”
6 „Kadea delduma o Rai, o Thagar le Israelohko thai o Potinditorii lehko, o Rai le oštirengo: „Me sîm Kukoa dăanglal thai Kukoa dăpalal, thai avri anda Mande, nai aver Dell.
7 Kon kărdea prooročimata sar Mande (te phenel thai te čeačearăl Mangă!), dă kana kărdem le manušen anda le čirurea le purane? Te vestisarăl o aviimos thai so sî te kărdeol pe!
8 Na daran, thai na isdran; kă či vestisardem tukă thai či phendem tukă Me dămult e buti kadea? Tume san Mîŕă dikhlitorea! Ta sî aver Dell avri Mandar? Nai aver Kotorbaŕăhko, či prinjeanau aver!
9 Kola kai kărăn idolea, saoŕă sî khančimos, thai le mai šukar butea lengă či kanden khanxčeste. On orta phenen e buti kadea: nai le či dikhlimos, či prinjeandimos, orta kaste ašen lajavehkă.
10 Kon sî kodoa kai te kărdino khă del, or te šordino khă idolo, thai te na çîrdino či khă valoso anda leste?
11 Dikta, sal rudimatorea lengă ašena lajavehkă, kă orta lengă butearea nai dă sar manuši; te tiden pe saoŕănça, te avenanglal, thai saoŕă isdrana thai avena pherdine lajav.
12 O sastrearii kărăl khă tover, butearăl angarănça, thai malaveles thai deles khă tipo andoa čiokano, thai kărăl buti la zorasa le vastesti; ta kana sî lehkă bokh sî bi zorako; kana či pel pai sî strandino zorăndar.
13 O kaštearii tinzol e dori, kărăl khă sămnomos le krionosa, fălçuil o kašt kha rîndeauasa, thai sămnol lehko barimos khă kompasosa; kărăl khă tipo manušehko, khă tipo mundro manušehko, kaste bešel ando khăr.
14 Šinel pehkă čedrea, gorunea thai stejearea, kai alosarăl pehkă le andal kašt andoa văši. Tholandephuw braduri, thai o brîšind kărăle te bareon.
15 Le kašt kadala kanden le manušehkă andoa phabarimos, o lel le thai tateol lença. Thole pe iag, kaste pekăl manŕo, thai sa anda lende kărăl i khă del savehkă rudil pe, kărăl pehkă anda lende khă idolo, thai delčeanga angla leste!
16 Ăkh rig andoa kašt kadoa phabarăles, kha rigasa părisarăl mas, lašarăl khă petimos, thai čeaileol; i tateol, thai phenel: „Xa, xa!” tatilem, atearau e iag!”
17 Ta sosa mai ašel, kărăl pehkă khă del, lehko idolo. Delčeanga angla leste, rudil pe, akharăles, thai çîpil: „Skăpisar ma kă tu san o del muŕo!”
18 On či prinjeanen thai či atearăn, kă astardi'le lengă iakha, kaste na dikhăn, thai o illo, kaste na atearăn.
19 Či iekh či šol pe ande peste orta, thai nai les godi, či prinjeandimos, te phenel: „Phabardem khă rig anda leste ande iag, pekhlem manŕo pel angar, peklem mas thai xalem les: thai te kărau andai kolaver rig khă skîrba? Te rudi ma angla khă kotor kaštehko?”
20 O čeaileol le ušarăsa, lehko illo o xoxadino nigră les ando xasardimos, kaste na skăpil pehko duxo, thai te na phenel: „Ta nai ma ando vast khă xoxaimos?”
21 Nikăr godi kadala butea Iakove, thai tu, Israelona, kă san o robo Muŕo. Me kărdem tu, tu san o robo Muŕo, Israelona, na bîstăr Ma!
22 Me khosau te bikrisa sar khă noro, thai le bezexa sar khă buŕ: ambolde tu Mande, kă Me potindem tu.”
23 Bukurin tume čerurina! Kă o Rai kărdea buti; bašen vesălimastar, andraimata la phuweakă! Xuten andel çîpimata bukurimahkă, baŕbară! Thai i tume văšealelor, sal kaštença tumarănça! Kă o Rai potindea le Iakovos, sîkadea Pesti slava ando Israelo.
24 Kadea delduma o Rai, o Potinditorii tiro, Kukoa kai kărdea tu ando păŕ tea deiako: „Me, o Rai, kărdem sa kadala butea, Me korkoŕo pîtărdem le čerurii, Me tinzosardem e phuw. Kon sas Mança?
25 Me lopînzî le sămnuri le prooročengă le xoxamne, thai sîkavau sar athaditmahkă le drabarnen; kărau kolen le xaranen te den parpale, thai paruvau lengo jeanglimos ando dilimos.
26 Ta zurearau o divano le robohko Mîŕăhko, thai pherau so prooročin Mîŕă traditorea; Me phenau poa Ierusalimo: „Avela bešlino,” thai pal četăçi le Iudahkă: „Avena vazdine pale, thai vazdau lengă peradimata!”
27 Me phenau le andraimahkă: „Šuteo ta, thai šutearaua te nanilašurea.”
28 Me phenau poa Čiro: „O sî Muŕo bakreari, thai o pherăla soa kamimos Muŕo; thai o phenela poa Ierusalimo: „Te avel vazdino pale!” Thai poa Templo: „Te thon pe lehkă temelii!”