David și Țiba
1 Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să-l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2 Regele l-a întrebat pe Țiba:
‒ De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
‒ Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în deșert.
3 Regele a întrebat:
‒ Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i-a răspuns regelui:
‒ Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu“.
4 Atunci regele i-a zis lui Țiba:
‒ Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
‒ Mă aplec înaintea ta . Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6 Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7 Blestemându-l pe David, Șimei striga:
‒ Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8 Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l-ai vărsat în familia lui Saul, căruia i-ai luat domnia. Și Domnul i-a dat domnia fiului tău Absalom. Iată-te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9 Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui:
‒ Cum îndrăznește acest câine mort să-l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă-mi voie, te rog, să mă duc și să-i retez capul!
10 Însă regele a zis:
‒ Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: „Blestemă-l pe David!“. Cine-i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“.
11 Apoi David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
‒ Iată că propriul meu fiu, carne din carnea mea, încearcă să-mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14 Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile deșertului și s-au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15 Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16 Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s-a înfățișat înaintea lui Absalom și i-a zis:
‒ Trăiască regele! Trăiască regele!
17 Absalom i-a zis:
‒ Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te-ai dus împreună cu prietenul tău?
18 Hușai i-a răspuns:
‒ Pentru că voi fi de partea celui pe care l-a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19 De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20 Atunci Absalom i-a poruncit lui Ahitofel:
‒ Sfătuiți-vă împreună! Ce avem de făcut?
21 Ahitofel i-a zis:
‒ Intră la țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te-ai făcut urât regelui și, astfel, toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22 Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său sub privirea întregului Israel.
23 În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care-l dădea Ahitofel, atât lui David, cât și lui Absalom.
O Çiba kandel le Mefibošetos.
1 Kana nakhlosas o Davido xançî le gorăstar, dikta kă o Çiba, o knanditorii le Mefibošehko, avilo angla leste do katîrănça kai sas pe lende, dui šella manŕă, ăkh šell melea stafidengă, ăkh šell roade milahkă, thai khă burdufo molleasa.
2 O thagr phendea le Çibahkă: „So kames te kărăs kadalença?” Thai o Çiba dea les anglal: „Le katîrea sî andoa khăr le thagarehko, andoa ankăstimos, le manŕă thai le roade le milahkă sî andoa xabe le tărnengo, thai e moll andoa atărdimos la trušako kolengo kai avena ašade ande pustia.
3 O thagar phendea: „Kai sî o šeau te stăpînohko?” Thai o Çiba dea anglal le thagares: „Dikta, ašilo ando Ierusalimo, kă phendeas: „Ades o khăr le Israelohko dela ma parpale o thgarimos mîŕă daddehko.”
4 O thagar phendeas le Çibahkă: „Sa so sî le Mefibošetohkă sî tiro.” Thai o Çiba phendea: „Bandiua meklimasa! Te lau nakhlimos angla tute, thagarina, muŕo rai!”
O Šimei del armaia.
5 O Davido arăslosas ji ando Baxurimo. Thai oçal ankăsto khă manuši andai familia thai andoa khăr le Saulohko, dinoanau Šimei, o šeau le Gherahko. O jealas angle dindoiarmaia,
6 thai šudea baŕănça pala o Davido thai pala sa le kanditorea le thagarehkă le Davidohkă, ando čiro kai soa poporo thai sa le zurale bešenas ande čeači thai ande bičeči le thagaresti.
7 O Šimei delas duma kadea kana delas armaia: „Jeatar, jeatar, manuši le ratehko, manuši jungalea!
8 O Rai kărăl te perăl pa tute o došalimos andoa soa rat le khărăhko le Saulohko, savehko skamin le raimahko lean les, thai o Rai dea o thagarimos andel vast te šeavehkă le Absalomohkă; thai dikta tu prikăjime, kă san khă manuši le ratehko!”
9 Atunčeara o Abišai, o šeau la Çeuriako, phendea le thagarehkă: „Anda soste delarmaia koadoa jukăl mullo le raies mîŕăs le thagares? Mekh ma, rudi tu, te jeau te šinau lehko šero.”
10 Ta o thgar phendea: „So sî tume tumen mança, šeave la Çeuriakă? Kana delarmaia, ameal kă o Rai phendea lehkă. „Dearman le Davidos!” Ta kon phenela lehkă: „Anda soste kărăs kadea?”
11 Thai o Davido phendea le Abišaiehkă thai sa pehkă kanditorengă: „Dikta kă muŕo šeau, kai ankăsto anda muŕo stato, kamel te lel mîŕî čivava; sodesa mai but o Beneamito kadoa! mekăn les te del ma armaia, kă o Rai phendea lehkă.
12 Daštil pe kă o Rai dikhăl ka muŕo tino, thai kărăla mangă mišto ando than le armaiango dă ades.”
13 O Davido thai lehkă manuši dikhline pehkă dromestar. O Šimei jealas po prašau le baŕbarăhko, ando čeačio le Davidohko, thai jeandoi, delas armaia, thai bravarălas poši.
14 O thagar thai soa poporo kai sas lesa arăsline ando Afimo, thai oče xodinisai le.
O Xušai koa Absalomo.
15 O Absalomo thai soa poporo, le rom le Israelohkă, šutine pe ando Ierusalimo. O Axitofelo sas i o le Absalomosa.
16 Kana arăslo o Xušai, o Archito, o amal le Davidohko, koa Absalomo, phendea lehkă: „Trail o thagar! Trail o thagar!”
17 Thai o Absalom phendea le Xušaiohkă: „Dikta sode dă but nikrăs tu ka teo amal!” Anda soste či gălean te amalosa?”
18 O Xušai dea anglal le Absalamos: „Anda kă kamau te avau kolehko kai alosardea les o Rai thai soa poporo kadoa thai sa le rom andoa Israelo, thai lesa kamau te ašeau.
19 Kadeadar, kas kandaua? Na lehkă šeavehkă? Sar kandem te daddehkă, kadea kandaua i tut.”
O Absalom ašunel le Axitofelostar.
20 O Absalomo phendea le Axitofelohkă: „Den tume duma andekhthan; so same kărimahko?”
21 Thai o Axitofelo phendea le Absalomohkă: „Šu tu ka le phiramnitoare kai muklea le teo dadd anda o arakhaimos le khărăhko; kadea, soa Israelo jeanela kă kărdilean bidikhlino te daddehkă, thai le vast sa kolengo kai sî tusa zureaona.”
22 Anzarde khă çăra andoa Absalomo opră po khăr, thai o Absalomo šutea pe kal phiramnitoare lehkă daddehkă, angla soa Israelo.
23 O divano dino po čiro kodoa le Axitofelostar sas les sa kaditi zor i sar kana pušlino le Devlles. Sa kadea sas i le divanurença le Axitofeloohkă, avine andoa Davido, or avine andoa Absalomo.