Absalom este ucis
1 David a mobilizat poporul care era cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2 Apoi, David a trimis poporul la luptă : o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai.
Regele a zis poporului:
‒ Trebuie să ies și eu cu voi.
3 Dar poporul a răspuns:
‒ Să nu ieși! Căci, dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și, dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.
4 Regele le-a zis:
‒ Voi face ceea ce este bine în ochii voștri.
Regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. 5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu, purtați-vă cu blândețe cu tânărul Absalom!“. Tot poporul a auzit porunca pe care a dat-o regele tuturor conducătorilor cu privire la Absalom.
6 Poporul a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. 7 Poporul lui Israel a fost învins acolo de slujitorii lui David. În ziua aceea a avut loc acolo un mare măcel – douăzeci de mii de oameni au fost uciși . 8 Lupta s-a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.
9 S-a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.
10 Cineva a văzut acest lucru și i-a spus lui Ioab:
‒ Iată, l-am văzut pe Absalom, atârnând de un terebint.
11 Atunci Ioab i-a zis bărbatului care-l înștiințase:
‒ Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? Ți-aș fi dat zece șecheli de argint și o curea.
12 Bărbatul i-a zis lui Ioab:
‒ Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, n-aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele, atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, zicând: „Aveți grijă să-l protejați pe tânărul Absalom“. 13 Dacă l-aș fi ucis mișelește, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege, iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.
14 Ioab i-a zis:
‒ N-am timp de pierdut cu tine.
Apoi a luat trei sulițe și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
16 Ioab a suflat apoi din trâmbiță și poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a chemat poporul să se retragă. 17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, și au ridicat peste el un morman foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare la casa lui.
18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că zicea: „N-am niciun fiu care să-mi poarte mai departe amintirea numelui“. A pus monumentului propriul său nume și, până în ziua de azi, se numește „Monumentul lui Absalom“ .
Vestea morții lui Absalom
19 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis lui Ioab:
‒ Lasă-mă, te rog, să alerg și să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a eliberat din mâna dușmanilor săi.
20 Ioab i-a răspuns:
‒ Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi, însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.
21 Apoi Ioab i-a zis unui cușit:
‒ Du-te și istorisește-i regelui ce ai văzut.
Cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a luat-o la fugă.
22 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis din nou lui Ioab:
‒ Orice s-ar întâmpla, lasă-mă și pe mine să alerg după cușit.
Ioab i-a zis:
‒ Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești care-ți vor fi de folos.
23 El i-a răspuns:
‒ Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg.
Ioab i-a zis:
‒ Bine, aleargă.
Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Araba și l-a întrecut pe cușit.
24 În timp ce David se afla între cele două porți, străjerul s-a urcat pe acoperișul porții, înspre zid, și-a ridicat ochii și a văzut un om care alerga singur. 25 Străjerul a strigat și l-a anunțat pe rege.
Regele a zis:
‒ Dacă este singur înseamnă că aduce vești bune .
Omul se apropia din ce în ce mai mult.
26 Străjerul a văzut un alt om care alerga, și a strigat către portar:
‒ Iată un alt om care aleargă singur.
Regele a zis:
‒ Și el aduce vești bune .
27 Străjerul a spus:
‒ Văd că felul de alergare al celui dintâi este ca al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok.
Regele a zis:
‒ Înseamnă că aduce vești bune, deoarece acesta este un om bun.
28 Ahimaaț a strigat și i-a zis regelui:
‒ Totul este bine!
Apoi s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui și a zis:
‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe oamenii care ridicaseră mâna împotriva stăpânului meu, regele.
29 Regele a zis:
‒ Tânărul Absalom este bine?
Ahimaaț a răspuns:
‒ Când Ioab l-a trimis pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău, am văzut o mare învălmășeală, dar nu știu despre ce era vorba.
30 Regele i-a zis:
‒ Așteaptă puțin deoparte.
Ahimaaț a stat deoparte.
31 Îndată a sosit și cușitul, care a zis:
‒ Am vești bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a eliberat astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32 Regele i-a zis cușitului:
‒ Tânărul Absalom este bine?
Cușitul i-a răspuns:
‒ Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă vreun rău.
David îl plânge pe Absalom
33 Atunci regele, cutremurându-se, a urcat în camera de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“.
O Absalomo mudardo le Ioababostar.
1 O Davido dindea o poporo kai sas lesa, thai thodea pa lende šerăbară pal mii thai šerăbară pal šella.
2 Thodea khă trito rig anda o poporo tala o mothodimos le Ioababohko thai khă trito tala o Abišai, o šeau la Çeuriako, o phral le Ioabohko, thai khă trito rig tala o Itai andoa Gat. Thai o thagar phendea le poporohkă: „Kamau te ankleau i me tumença.”
3 Ta o poporo phendea: „Te na ankles! Kă te lasa la te našas, o dindoi godi či avela karing amende; thai kana perăla dopaši anda amende, či lena sama amende; ta tu san sar deši mii anda amende. Thai akana sî mai mišto te aves amengă ando kandimos andai četatea.”
4 O thagar dea le anglal: „Kăraua sa so mothona kă sî mai mišto.” Thai o thagar bešlo paša o udar, ando čiro so sa o poporo ankăsto le šellença thai le miiença.
5 O thagar dea kakoa mothodimos le Ioabohkă, le Abišaiohkă thai le Itaiehkă: „Anda o kamblimos kai sî tume anda mande, phiraven tume kovles le tărne Absolomosa!” Thai soa poporo ašundea o mothoimos le thagarehko dino sa le šerăbarăngă dičimasa koa Absalomo.
6 O poporo ankăsto ando kîmpo angloa Israelo, thai o mardimos sas les than ando văši le Efraimohko.
7 Oče, o poporo le Israelohko sas mardo le kanditorendar le Davidohkă, thai sas khă baro phadimos ando des kodoa, sar biši mii manuši.
8 O mardimos tinzosai'lo pe sai phuw, thai o văši xalea mai but poporo ando des kodoa sar xalea e sabia.
9 O Absalomo dikhlea pe anglal manuši le Davidohkă. Sas ankăsto pe khă grast. O grast šutea pe tala le raia le înkîlčime khă bară stejearehkă, thai o šero le Asolomohko astardi'lo le stejearestar; ašilo kadea amblado maškar o čeri thai phuw, thai o grast kai sas tala leste nakhlo mai angle.
10 Khă manuši, dikhlindoi e buti kadea, avilo thai phendea le Ioababohkă: „Dikta, dikhlem le Absalamos amblado khă stejarestar.”
11 Thai o Ioabab phendea le manušehkă kai andea lehkă o ašundimos: „Dikhlean les! Sostar či šindean les po than? Sahkă dau tu deši siklea rupune thai khă bričiri.”
12 Ta o manuši kodoa phendea le Ioabohkă: „Orta te thol ande muŕo vast ăkh mia sikli rupune, nahkă thoau o vast po šeau le thagarehko; kă ame ašundeam o mothoimos kai dea tu o thagar tut, le Abišaios thai le Itaios: „Len sama sogodi koa tărno Absalomo!”
13 Thai te mudardino les čiorikanes, khanči nahkă ašel bigarado le thagarehkă, thai orta tu sahkă aves pa mande.”
14 O Ioab phendea: „Či bešeaua kaditi tusa!” Thai lea trin săjeçi ando vast, thai spidea le ando illo le Absalomohko, kai sas înkă pherdo čivava ando maškar le stejearohko.
15 Deši tărne, kai nigrănas le arme le Ioabohkă, dine roata le Absalomos, malade les thai mudarde les.
16 O Ioab bašadea andai šing, thai o poporo amboldi'lo, nemailindoi pe pala o Israelo, atărdeardo le Ioabostar.
17 Line le Absalomos, šude les ande khă groapa bari andoa maškar le văšehko, thai thodine pa leste khă gomila but bari baŕăndi. Soa Israelo našlo, sakogodi ande pesti çăra.
18 Ta kana trailas, o Absalomo vazdeasas pehkă khă tillo andimahko godi ande xar le thagarăsti. Kă phenelas: „Nai ma šeave, anda save te dašti nikrăl pe godi muŕo anau.” Thai thodea pehko anau le tillehkă, kai sî i ades thai bušol o tillo le Absolomohko.
E solia le Kušesti.
19 O Aximaaç, o šeau le Çadokohko, phendea: „Mekh ma, te našau, thai te nigrau le thagarehkă o ašundimos o lašo kă o Rai kărdea lehkă čečimos, skăpindoi les andal vast lehkă dušmaiengă.”
20 O Ioab phendea lehkă: „Na jea te nigrăs le ašundimata ades; nigrăsa le ande aver des, ta na ades; anda kă o šeau le thagarehko mullo.”
21 Thai o Ioab phendea le Kušehkă: „Jea ta de ašundimos le thagarehkă so dikhlean.” O Kuši bandi'lo angloa Ioab thai našlo.
22 O Aximaaç, o šeau le Çadokohko, phendea pale le Ioabohkă: „Or so avela, mekh ma te prastau pala o Kuši.” Thai o Ioab phendea: „Anda soste kames te prastes, šeaua? Nai khă solia kai avela tukă kandimasti.”
23 „Or so avela, kamau te prastau, phendea pale o Aximaaç.Thai o Ioabphendea lehkă: „De prastaimos!” O Aximaaç prastaia po drom kai nigrăl ando islazo, thai leala angloa o Kuši.
24 O Davido bešelas maškar le dui udara. O Karaula gălo opral o udar karing o zîdo; vazdea le iakha thai dikhlea. Thai dikta khă manuši prastelas korkoro korkoŕuço.
25 O Karaula çîpisardea, thai dea ašundimos le thagares. O thagar phendea: „Kana sî korkoŕo anel ašundimata. „Thai o manuši kodoa pašolas dînče sa mai but.
26 O Karaula dikhlea khă aver manuši prastaindoi; çîpisardea koa udar: „Dikta khă manuši prastelas korkoro korkoŕuço.” O thagar phendea: „I o anel ašundimata.”
27 O Karaula phendea: „O prastaimos kolehko anglal fal kă sî le Aximaaçohko, o šeau le Çadokohko.” Thai o thagar phendea: „Sî khă manuši lašimahko, thai anel ašundimata lašea.”
28 O Aximaaç dea mui thai phendea le thagarehkă: „Sî mišto dă sa!” Bandi'lo angloa thagar le mosa pe phuw, thai phendea: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell tiro, kai dea ande amară vast kolen kai vazdesas o vast poa rai amaro o thagar.”
29 O thagar phendea: „O tărno o Absalomo sî mišto, sastevesto?” O Aximaaç dea anglal: „Dikhlem khă baro tidimos, kana tradea o Ioab le kanditores le thagarehko thai i man, o kanditorii tiro ta či jeanau so sas.”
30 Thai o thagar phendea: „Beši koče, ande khă rig.” Thai o Aximaaç bešlo mai rigate.
31 Iekhatar arăslo i o Kuši. Thai phendea: „Te ašunel muŕo rai, o thagar, o ašundimos o lašo! Ades o Rai kărdea tukă čečimos, skăpisardea tu andoa vast saoŕăngo kolengo kai vazdenas pe pa tute.”
32 O thagar phendea le Kušehkă: „O tărno Absalomo sî mišto, sastevesto?” O Kuši dea anglal: „Sar o tărno kadoa te aven le dušmaia mîŕă raiehkă, le thagrehkă, thai sa kola kai vazden pe pa tute, kaste kărăn tukă nasul!”
33 Atunčeara o thagar, isdraindoi pe, ankăsto ande odaia opral le udarăsti, thai ruia. Ta kana jealas, phenelas: „Muŕo šeau o Absalom! Muŕo šeau, o šeau muŕo o Absalomo! Sar či mullem me ande teo than! Absalom, muŕo šeau, o šeau muŕo!”