Deșertăciunea plăcerilor
1 Am zis atunci inimii mele:
„Voi încerca veselia,
să văd dacă este bună!“,
dar iată că și aceasta este deșertăciune.
2 Am zis despre râs: „Este o nebunie!“,
iar despre veselie am zis: „Ce folos are?“.
3 Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înțelepciune – și să îmbrățișez astfel nebunia, până voi înțelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puținele zile ale vieții lor.
4 Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case și mi-am plantat vii, 5 mi-am amenajat grădini și parcuri și am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. 6 Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulțimea de pomi care au răsărit. 7 Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut fii de sclavi în casă. Am avut și vite – cirezi și turme – mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns argint și aur, proprietăți împărătești și provincii. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și, delectarea fiilor omului, mai multe soții. 9 M-am îmbogățit și mi-am mărit averea mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim și mi-am păstrat și înțelepciunea.
10 Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii
și nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie,
căci inima mea s-a bucurat de toată munca mea cea grea
și aceasta mi-a fost partea din toate eforturile mele.
11 Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
și la tot efortul cu care le făcusem,
am înțeles că totul este deșertăciune și goană după vânt
și că nu există niciun câștig sub soare.
Deșertăciunea înțelepciunii și a prostiei
12 Am cântărit apoi înțelepciunea,
nebunia și prostia.
Ce poate să facă omul care vine după împărat,
dacă nu tocmai ceea ce s-a făcut și mai înainte?
13 Am înțeles că înțelepciunea
este mai folositoare decât nebunia,
tot așa cum lumina
este mai folositoare decât întunericul.
14 Cel înțelept are discernământ,
dar nesăbuitul umblă în întuneric.
Am înțeles însă
că pe amândoi îi așteaptă aceeași soartă.
15 Atunci am zis în inima mea:
„Dacă și pe mine mă așteaptă soarta nesăbuitului,
atunci pentru ce am fost eu foarte înțelept?“.
Și am zis în inima mea:
„Și aceasta este deșertăciune!“.
16 Căci o amintire veșnică nu va rămâne
nici în urma înțeleptului,
nici a nesăbuitului.
În zilele care vin totul este deja dat uitării.
La fel cum moare înțeleptul,
tot așa moare și nesăbuitul.
Deșertăciunea muncii
17 Am ajuns astfel să urăsc viața, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deșertăciune și goană după vânt. 18 Mi-am urât toată munca grea pe care am depus-o sub soare, al cărui rod îl las omului care vine după mine. 19 Cine știe dacă va fi înțelept? Poate că un prost va lua în stăpânire tot rodul muncii mele pe care am depus-o cu înțelepciune sub soare… Și aceasta este deșertăciune. 20 M-am gândit până când inima mea a ajuns la disperare, din cauza muncii grele pe care am depus-o sub soare, 21 căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, ca apoi să-și lase averea unui om care n-a muncit pentru ea. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău. 22 Căci ce folos are omul din toată munca lui și din tot efortul pe care sufletul lui l-a depus sub soare? 23 Într-adevăr, toate zilele vieții lui sunt pline de necazuri, iar munca sa este doar mâhnire. Nici chiar noaptea nu i se odihnește inima! Și aceasta este deșertăciune.
24 Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea și să-și sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înțeles că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Căci cine poate mânca și cine se poate bucura fără El? 26 Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă munca să adune și să strângă, ca să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!
1 Phendem mîŕă illehkă: „Avta! Kamau te zumavau vesălimasa, thai zumau o baxtalimos.” Ta dikta kă i kadea sî khă khančimos.
2 Phendem le asamahkă: „San khă čealadimos!” thai le vesălimahkă: „So athaves tu dă ivea?”
3 Thodem ande muŕo illo te vesîli muŕo stato molleasa, ando čiro so o illo tradela ma xaraimasa, thai te bešeau kadea ando čealadimos, ji kana dikhaua so sî mišto te kărăn le šeave le manušengă talal čeruri, ando soa čiro lenga čivavako.
4 Kărdem butea bară: vazde mangă khăra, thodem mangă răza;
5 kărdem mangă barea thai livezi kaštengă, thai thodem ande lende sako moda kaštendi roditorea.
6 Kărde mangă iazurea, kaste tindearu o văši kai bareon le kašt.
7 Tindem robea thai roabe, thai sas ma šave khărăhkă; sas ma čirezi guruwengă thai kîrduri bakreangă, mai but dă sar kola kai sas angla mande ando Ierusalimo.
8 Tidem mangă rup thai sumnakai, thai bravalimata sar le thagarengă thai le čemengă.Ande mangă dilabaitorea thai dilabaitoare, thai o čeailimos le šeavengo le manušengo; khă butimos juwleango.
9 Arăslem baro, mai baro dă sar sa kola kai sas angla mande ando Ierusalimo. Nikărdem orta muŕo xaraimos.
10 Sa so kambline mîŕă iakha, dem le; či atărdeardem muŕo illo kata či khă vesălimos, thai muklem les te bukuril pe anda sa mîŕî buti, thai kadea sas mîŕî rig anda sa muŕo čiimos.
11 Păurmă, kana dikhlem limasa sama ka sal butea kai kărdemas le mîŕă vastença, thai kai buti saveasa kărdemas le, dikhlem kă ande sa sî dăsar khančimos thai prastaimos palai bravall, thai kă nai khanči nikărdimahko tala o kham.
12 Atunčeara amboldem mîŕă dikhlimata karing o xaraimos, dillimos thai čealadimos. Kă so lela o manuši kai avela pala o thagar? Kutea so kărdili i mai anglal.
13 Thai mai dikhlem, kă o xaraimos sî kaditi mai valososa dă sar o čealadimos, sodesa sî mai valoso e lumina dă sar o tuneriko;
14 o xarano sî les le iakha ando šero, ta o čealado phirăl po tuneriko.Ta šutem sama kă i iekh i o kolaver sî le sa kodea bax.
15 Thai phendem ande muŕo illo: „Kana i man avela ma sa kodea bax sar le čealades, atunči anda soste sîmas mai xarano?” Thai mothodem ande muŕo illo: „I kadea sî khă khančimos.”
16 Kă o pomenimos le xaranehko nai mai vešniko dă sar le čealadehko: orta andel des kai aven sa sî bîstărdo.Thai pala kodea i o xarano thai i o čealado merăn!
17 Atunčeara či mai dabadikhlem e čivavakă či čeailosardea ma so kărdeol pe tala o kham: sa sî khă khančimos thai prastaimos palai bravall.
18 Čidabadiklem ji pune i sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham, buti kai mekau la le manušehkă kai avel pala mande, kaste bukuril pe latar.
19 Thai kon jeanel kana avela xarano or čealado? Thai orta o avela stăpîno pe sa mîŕî buti, kai tidem la pharimasa thai xaraimasa tala o kham.Thai i kadea sî khă khančimos.
20 Arăslem ji oče kă astardea ma khă baro ajukărimos anda sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham.
21 Kă sî po khă manuši kai kărdea buti xaraimasa, jeanglimasa thai izbîndimasa, thai mukăl o rodo pehka buteako khă manušehkă kai či ašadi'lo či ăkh leaka lasa. Thai i kadea sî khă khančimos thai khă baro nasul.
22 Kă, čeačes dindoiduma, so valoso sî le manušes anda lesti buti thai anda sa o sîkadimos lehkă illehko, savesa pharearăl pe tala o kham?
23 Sal des lehkă sî pherde dukh, thoa pharimos lehko nai dăsar năkazo: či barem reate nai les xodinimos lehko illo. Thai i kadea sî khă khančimos.
24 Nai aver baxtalimos andoa manuši dă sar te xal thai te pel, thai te vesălil pehko duxo sosa sî mai lašo anda lehko tidimos! Ta dikhlem kă i kadea avel andoa vast le Devllehko.
25 Kon, ande čeačimaste, dašti te xal thai te bukuril pe bi Lehko?
26 Kă O del le manušes čeailo Lehkă xaraimos, jeanglimos thai bukurimos; ta kolehkă le bezexalehkă del les e grija te tidel thai te tidel, kaste del kolehkă čeailo le Devllehkă! Thai i kadea sî Khă khančimos thai prastaimos palai bravall.