A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt
1 Foametea era mare în țară.
2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis:
‒ Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare.
3 Dar Iuda i-a răspuns:
‒ Omul acela ne-a avertizat clar, zicând: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“. 4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, vom merge și-ți vom cumpăra mâncare. 5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu vom merge, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi“.
6 Atunci Israel a zis:
‒ De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate?
7 Ei au răspuns:
‒ Omul acela a întrebat direct despre noi și despre familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?“. Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va zice: „Aduceți-l pe fratele vostru“?
8 Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel:
‒ Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta pentru totdeauna. 10 Căci, dacă n-am fi întârziat atât, ne-am fi întors de două ori până acum.
11 Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis:
‒ Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 12 Luați cu voi de două ori mai mult argint și duceți înapoi, în mâinile voastre, argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală. 13 Luați-l și pe fratele vostru, ridicați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14 Dumnezeul cel Atotputernic să-Și arate mila față de voi înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.
15 Astfel, frații au luat darul acela și au luat cu ei de două ori mai mult argint, precum și pe Beniamin. Ei s-au ridicat, s-au dus în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Adu-i pe oamenii aceștia în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază“. 17 Bărbatul a făcut așa cum i-a spus Iosif și i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Dar oamenii aceștia s-au temut, pentru că fuseseră aduși în casa lui Iosif, și au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să se năpustească asupra noastră, să ne ia ca sclavi și să ne ia măgarii“. 19 Ei s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în casă.
20 Ei i-au zis:
‒ Stăpâne, noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare, 21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui. Așa că l-am adus înapoi. 22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci.
23 El le-a răspuns:
‒ Fiți pe pace, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci. Eu am primit argintul vostru.
Apoi l-a adus la ei și pe Simeon. 24 Administratorul i-a adus pe oameni în casa lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari. 25 Ei au pregătit darul pentru Iosif, care urma să vină la amiază, pentru că au auzit că vor mânca acolo. 26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în casă și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate și le-a zis:
‒ Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28 Ei i-au răspuns:
‒ Da , slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos. Mai trăiește.
Apoi s-au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 29 Când Iosif și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“. Apoi a zis: „Dumnezeu să-Și arate bunăvoința față de tine, fiule!“. 30 Fiind cuprins de milă la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo. 31 După ce și-a spălat fața, a ieșit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“. 32 Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că ei nu puteau mânca împreună cu evreii, aceasta fiind o urâciune pentru egipteni. 33 Frații săi s-au așezat în fața lui, aranjați de la întâiul născut, potrivit cu dreptul lui de întâi născut, până la cel mai tânăr, potrivit cu vârsta lui, și se uitau unii la alții cu mirare. 34 Iosif le-a oferit din porțiile care erau în fața lui, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au veselit împreună cu el.
O duito phirimos le šeavengo le Iakovohkă ando Ejpto.
1 O bokhalimos sas pa sa o čem.
2 Kana manas le xamahko div, kai andinesas les andoa Ejpto, o Iakov phendea pehkă šeavengă: „Jean pale, thai tinen amengă vareso xabenata.”
3 O Iuda phendea lehkă: „O manuši kodoa phendea mengă ujimaste: „Te na mai dikhăn muŕo mui, kana tumaro phral či avela tumença.”
4 Te kamesa te trades amară phrales amença, uleasa, thai tinasa tukă xabenata.
5 Kana či kames te trades les, či uleasa kă o manuši kodoa phendea: „Te na mai dikhăn muŕo mui, kana tumaŕo phral či avela tumença!”
6 O Israel phendea atunčeara: „Anda soste kărdean mangă khă kadea nasul, thai phendean kodole manušehkă kă mai sî tume khă phral?”
7 On phendine: „Koda manuši pušle ame pa amende thai amari familia, thai phendea: „Mai trail tumaro dadd? Mai sî tume vokh phral?” Thai ame phendeam lehkă so pušleas ame. Daštisas ame te jeanas so sas so sî te phenel: „Anen tumară phralles?”
8 O Iuda phendea pehkă daddehkă le Israelohkă: „Trade le šeaoŕăs mança, kaste ušteas thai te telearas, thai traisarasa thai či merasa, ame, tu thai amară šeave.
9 Dau pozia me anda leste; sî te mangăs les parpale anda muŕo vast. Te na anaua les parpale tute, thai te na thoaua les angla tute, došalo te avau angla tute orkana.
10 Kă te na mai bešlino kaditi, duvar sahkă amboldas ame ji akana.”
11 O Israel, lengo dadd, phendea lengă: „Kana nai karing, kărăn i kadea. Len tumengă andel gone vareso anda le mai laše roduri le čemehkă, kaste nigrăn khă pativ kodole manušeskă, sar: xançî leako kai potolil, thai xançî avdin, mirodenii, smirna, fistikurea thai migdale.
12 Len tumença rup pe duvarăs, thai nigrăn parpale o rup, kai thodine sas les koa mui le gonengo: daštila te avino khă athadimos.
13 Len i tumară phrales, ušten thai ambolden tume koa manuši kodoa.
14 O Dell Kukoa Seazurallo te kărăl tume te avel tume nakhlimos angloa manuši kodoa, thai te mekăl te amboldel tumença i o kolaver phrall thai i o Beniamin! Thai me, te trăbula te avau bi mîŕă šeavengo, bi lengo te avau!”
O avimos le phrallengo le Iosifohko ando Ejpto.
15 Line e pativ, line duvarăs rup, sar i le Beneaminos; uštile, thai uliste ando Ejpto, thai avile angloa Iosifo.
16 Sar dikhlea o Iosif le Beneaminos lença, phendea pehkă ekonomohkă: „Šu kadale manušen ando khăr, šin gurumnea thai tirav; kă kadala manuši sî te xan mança kai skafidi.”
17 O manuši kodoa kărdea sa so phendeasas lehkă o Iosif.
18 On darai le kana dikhline kă šon le ando khăr le Iosifohko, thai phende: „Šon ame andră anda o rup dănglal andal gone amaŕă; kamen te xuten pe amende, kaste len ame robea, thai te len amară čiušen.”
19 Dine pe paša o ekonomo le khărăhko le Iosifohko, thai dine duma lesa koa udar le khărăhko;
20 thai phende: „Raia, ame mai samas ăkh data koče, kaste tinas xabenata.
21 Kana, arăsleam koa than kai sas te ašeas te reatearas, pîtărdeam amară gone; thai dikta ka o rup orsavehko sas koa mui lehkă gonehko, amaro rup, pala o pharimos lehko: thai andeam les parpale amença.
22 Andeam i aver rup, te tinas xabenata. Či jeanas kon thodea parpale o rup ande amară gone.”
23 O ekonomo phendea lengă: „Avel tume pačea! Na avel tumengă dar khančestar. O Dell tumaro, o Dell tumară daddehko, thodea tumengă po garadimos khă kučimos andel gone. Tumaro rup nakhlo anda mîŕă vast.” Thai andea lengă i le Simionos.
24 O manuši kodoa šutea le ando khăr le Iosifohko; dea le pai ta xalade pehkă pînŕă; dea i čearea lengă čiušen.
25 On lašarde pesti pativ ji pune avilo o Iosifo, pala o dopašides; kă ašundesas kă sî te xan leste.
26 Kana arăslo o Iosif khără, dine les e pativ, kai adinesas lekhla, thai šudepe le mosa kai phuw angla leste.
27 O pušlea le sastimastar; thai phendea: „O phuro tumaŕo dadd, kai dean duma pa leste, sî sastevesto? Mai traill?”
28 On phendine lehkă: „O robo tiro, amaro dadd, sî sastevesto; trail dăsar.” Thai muklepe tele thai šude pe le mosa kai phuw.
29 O Iosif vazdea le iakha; thai, šudea khă dičimos karing pehko phral o Beneamin, o šeau lehka dako, thai phendea: „Koadoa sî tumaro phral o mai tărno, kai dean mangă duma pa leste?” Thai phendea: „O Dell te aveles milla tutar, šeaua!”
30 O Iosif iekhatar dea duma, kă šindeolas lehko illo anda pehko phral, thai atearălas kă trăbul te rovell: šutea pe ande khă odaia, thai ruia, oče.
31 Pala so xaladea pehko mui, ankăsto anda e odaia, thai, zumaindoi te atărdeol, phendea: „Anen xamahko!”
32 Andine xabe le Iosifohkă rigate, thai lehkă phralengă rigate; le Ejptenengă kai kărănas buti lesa andine lengă i lengă rigate; kă le Ejiptenea našti xanas le Evreiença, anda kă kadea buti anda lende sî khă jungalimos.
33 Le phral le Iosifohkă thode pe kai skafidi angla leste katar o mai angla kărdo, thai ji koa mai tărno, thodine pala lengă bărši; thai dikhănas iekh pe avrăste bipateamahko.
34 O Iosif thodea te den le xabenata kai sas angla leste; thai o Beniamin lea panjvar mai but sar le kolaver. Thai pille, thai lošaile lesa andekh than.