Vedenia și chemarea lui Isaia
1 În anul morții regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul Domn șezând pe un tron măreț și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul. 2 Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul către altul și ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!
Întreg pământul este plin de gloria Lui!“.
4 Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum.
5 Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“.
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit“.
8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
‒ Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
Eu am zis:
‒ Iată-mă! Trimite-mă!
9 El a zis:
‒ Du-te și spune-i acestui popor:
„Să auziți cu urechile, dar să nu înțelegeți
și să priviți cu ochii, dar să nu pricepeți!“.
10 Împietrește inima acestui popor!
Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează-le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să fie vindecați!
11 Atunci am întrebat:
‒ Până când, Stăpâne?
El mi-a răspuns:
‒ Până când cetățile vor fi transformate în ruină
și lăsate fără locuitori,
până când casele vor rămâne fără oameni,
iar pământurile vor fi transformate într-o pustietate,
12 până când Domnul îi va trimite pe oameni departe,
iar locurile părăsite vor fi multe în mijlocul țării.
13 Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar, așa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot așa descendenții sfinți vor fi ca o buturugă în țară.
O Isaia ando kandimos.
1 Ando bărši le mullimahko le thagarehko Ozia, dikhlem le Raies bešlindoi pe khă skamin raimahko but učio, thai le podea Lehka raxameakă pherănas o Templo.
2 Le serafimea bešenas opral pa Leste, thai sas le sogoden po šou phaka: duiença garavenas pehko mui, duiença garavenas pehkă pînŕă, thai duiença xureanas.
3 Çîpinas iekh avrăste, thai phenenas: „Sfînto, sfînto, sfînto sî o Rai le oštirengo! Sai phuw sî pherdi Lehkă barimastar!”
4 Thai izdranas le pragurea le udarăhkă andoa mui kai ašundeolas pe thai o khăr pherdi'lo thuw.
5 Atunčeara phendem: „Au mandar! Sîm xasardo, kă sîm khă manuši uštença biujearde, bešeau ando maškar khă poporohko sa le uštença biujearde, thai dikhlem mîŕă iakhănça le Thagares, o Rai le oštirengo!”
6 Ta iekh andal serafimea xureai'lo karing mande khă angarăsa astardo ando vast, kai leasas les le kleašteosa poa altarii.
7 Azbadea muŕo mui lesa, thai phendea: „Dikta, azbadindoi pe o angar kadoa te uštendar, e bikris tiri sî dureardi thai e bezex tiri sî iertime!”
8 Ašundem o mui le Raiehko, pušlindoi: „Kas te tradau, thai kon jeala anda Amende?” Me demanglal: „Dikta ma, trade ma!”
9 O phendea atunčeara: „Jea thai phen le poporohkă kadalehkă: „Andeiekh sa ašunena thai či atearăna; andeiekh sa dikhăna, thai či prinjeanena!”
10 Baŕar o illo kadale poporohko, kărles zurallo kanendar, thai garav lehkă iakha kaste na dikhăl le iakhănça, te na ašunel le kanença, te na atearăl le illesa, te na amboldel pe Mande, thai te avel sasteardo.”
11 Thai me pušlem: „Ji kana, Raia?” O deanglal: „Ji kana ašena le četăçi pustii thai bi manušengo; ji kana či mai avela khonikh andel khăra, thai o čem ašela pusto dă sa;
12 Ji kana durearăla o Rai le manušen, thai o čem ašela khă marea pusto.
13 Thai orta o dešto rig te mai ašela anda le bešlitorea, avena xasardine i on ka pehko širo. Ta, pala sar o terebinrto thai o stejarii nikrăl pesti bučiuma anda o angluminos, kana sî šindine, sa kadea, khă sămînça sfînto kărdeola pe pale andoa poporo kadoa.”