Judecata Domnului cu privire la Sion
1 Cum s-a înnegrit aurul
și cum s-a schimbat aurul cel curat!
Pietrele sfinte stau risipite
pe la fiecare colț de stradă.
2 Cum fiii prețioși ai Sionului,
altădată prețuiți ca aurul pur,
sunt considerați acum ca ulcioarele de lut,
lucrate de mâinile olarului.
3 Până și șacalii își scot sânul
ca să-și alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă,
ca struții deșertului.
4 Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii,
fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
însă nimeni nu le-o dă.
5 Cei ce se hrăneau cu delicatese
zac acum părăsiți pe străzi.
Cei crescuți în purpură
se lipesc acum de un morman de cenușă.
6 Nelegiuirea fiicei poporului meu
a devenit mai mare
decât păcatul Sodomei,
care a fost distrusă într-o clipă,
fără a pune mâna cineva pe ea.
7 Prinții ei erau mai curați decât zăpada
și mai albi decât laptele.
Trupurile lor erau mai roșii decât rubinele,
iar fețele lor erau ca safirul.
8 Acum, însă, sunt mai negri la înfățișare decât funinginea,
astfel că nu-i mai recunoști pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
și a devenit uscată ca lemnul.
9 Cei uciși de sabie sunt mai fericiți
decât cei uciși de foamete.
Ei se scurg, cad străpunși
din lipsa roadelor câmpului.
10 Femeile, care erau pline de milă,
și-au fiert copiii cu mâinile lor.
Ei le-au slujit drept hrană
când fiica poporului meu era zdrobită.
11 Domnul Și-a dezlănțuit toată furia,
Și-a revărsat mânia.
A aprins un foc în Sion,
care i-a distrus temeliile.
12 Regii pământului n-ar fi crezut,
sau vreunul dintre locuitorii lumii,
că asupritorul și dușmanul
vor intra pe porțile Ierusalimului.
13 S-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui
și a nelegiuirilor preoților lui
care au vărsat în mijlocul lui
sângele celor drepți.
14 Ei rătăcesc orbi pe străzi,
atât de mânjiți de sânge,
încât nimeni nu îndrăznește
să se atingă de veșmintele lor.
15 „Plecați, necuraților!“, se strigă la ei.
„Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“
Fugind și rătăcind printre națiuni, acestea spun:
„Nu vor mai locui aici!“.
16 Domnul Însuși i-a împrăștiat;
El nu mai veghează asupra lor.
Preoții nu mai sunt respectați,
iar bătrânilor nu li se mai arată bunăvoință.
17 Ochii noștri obosiseră,
așteptând zadarnic ajutorul.
Ne uitam, din turnurile noastre,
după o națiune, dar ea nu ne-a salvat.
18 Dușmanii ne luau urma,
și nu puteam să ieșim în piețe.
Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră,
căci ne venise sfârșitul.
19 Cei ce ne-au urmărit au fost mai iuți
decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munți
și ne-au pândit în deșert.
20 Unsul Domnului, suflarea nărilor noastre,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre națiuni!“.
21 Bucură-te și saltă de veselie, fiică a Edomului,
tu, care locuiești în țara Uț!
Să știi însă că potirul va trece și pe la tine;
te vei îmbăta și te vei dezbrăca.
22 Fiică a Sionului, pedeapsa pentru nelegiuirea ta
a luat sfârșit.
El nu-ți va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
și îți va scoate la iveală păcatele.
Roimos pai bax le poporosti.
1 Au! sar kali'lo o sumnakai, thai sar parugli'lo o sumnakai o ujo!
Sar phaŕadile ăl baŕ le sfîntone Thanehkă kata sal kolçuri le dromengă!
2 Sar sî dikhline akana le šave le Sionohkă, kola le alosarde thai kučearde sar o sumnakai o ujo averdata, sar sî dikhline akana, au!
Sar varesar vasuri phuweakă, thai sar khă buti kărdi le vastendar le phuwearăhko!
3 Orta i le šakalea bandearăn pesti čiuči, thai den te pen lengă puien;
ta e šei mîŕă poporosti arăsli bi millako, sar le struçuri andoa pustio.
4 E šib le çîrditorestilačiučeako astardeol lehkă le taloiestar, šuti trušatar;
le šaoŕă mangăn manŕo, ta khonikh či del lengă les.
5 Kola kai pravardeonas xabenença laše, zalin pel droma.
Kola kai sas barearde ando phanŕuimos bukurin pe akana kha gomilatar gunoiehkăreatar!
6 Kă e doši la šeati mîŕă poporosti sî mai bari dă sar e bezex la Sodomati,
kai sas xasardi andekh leaka, bi te thodino varekon o vast pe late.
7 Lakă voievodurea sas mai străfeaimahkă sar o iw, mai parne sar o thud;
lengo stato sas mai lollo sar e merjeala; o mui sas lengă sar o safiro.
8 Ta akana lengo ameazaimos sî mai kallo sar o thuweardimos;
kadea kă či mai sî prinjeande pel droma,
lendi morčii sî astardi pel kokala, šuti sar o kašt.
9 Kola kai merăn sabiatar sî mai baxtale sar kola kai merăn bokhatar,
kai perăn strandime zorăndar, andai e lipsa le roadendi le kîmposti!
10 Le juwlea, sa lenga milasa, părisarăn pehkă šaven,
kai kanden le sar xamos, ando maškar le mudardimahko la šeako mîŕă poporohko.
11 O Rai thavdeardea pesti arman, šordea Pesti xolli e astardi;
astardea ando Siono khă iag, kai phabarăl lehkă temelii.
12 Le thagar la phuweakă nahkă patean, thai či iekh andal bešlitorea la lumeakă nahkă pateaino kă o dušmano,
kai delalesroata, sî te šol pe pel udara le Ierusalimohkă.
13 Dikta e roada le bezexăndi lehkă prooročitorengă, le bikrisango lehkă rašango,
kai šordine ande lehko maškar o rat kolengo bibezexalengo!
14 Xasardeonas sar le koŕă pel droma, makhle ratestar,
kadea kă khonikh naštilas te azbadeol lengă çoalendar.
15 „Dureon ta, marimenena!” delas pe lengă mui, „rigate, rigate, na azbadeon amendar!”
Kana našenas karing orde thai karing întea, maškar le neamurea, phenelas pe: „Te na mai bešen koče!”
16 Ande xolli Lesti o Rai phaŕadea le thai či mai ortol Pehkă dikhlimata karing lende!
O dušmano či mai rodea koa mui le rašango, čina či sas les mila kolendar le phurăndar.
17 Thai oče atărdeonas amară iakha thai ajukrasas dă iweantaină kandimos!
Le dikhlimata ortonas pe amengă ajukărimasa karing khă neamo, kai varesar či skăpisardeame.
18 Arakhănas amară pašea, kaste lopînzîn ame te jeas pe amară droma;
pašolas amaro gor, pherdilesas amară des…E, avileasas amaro gor!
19 Le našaitorea amară sas mai iekhatar sar le vulturea le čerehkă.
Našadeame pel baŕlebară, thai pîndisarde me ando pustio.
20 O phurdimos amara čivavako, o makhlo le Raiehko, sas astardo ande lengă groape, o,
pa sao phenasa: „Traisarasa tala lesti ušal maškar le neamurea.”
21 „Bukurisao thai xuti bukurimastar, šei le Edomosti, kai bešes ando čem o Uç!
Ta i tute nakhăla o tahtai, i tu mateosa, thai nandearăsa tu!
22 Šei le Sionosti, e bikris sî tukă isprăvime:
O či mai tradela tu ando robimos.
Ta tukă, šei le Edomosti, došarăla ti bikris;
Thai dela tukă po mui le bezexa.”