Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim
1 În luna nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes, după ce vinul fusese adus înaintea lui, am luat vin și l-am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.
2 Împăratul mi-a zis:
‒ De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii!
Atunci m-am temut foarte tare 3 și i-am răspuns împăratului:
‒ Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele strămoșilor mei este în ruine, iar porțile ei au fost distruse de foc?
4 Împăratul mi-a zis:
‒ Ce anume ceri?
M-am rugat Dumnezeului cerurilor, 5 apoi i-am zis împăratului:
‒ Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă slujitorul tău are trecere înaintea ta, dă-mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele strămoșilor mei, ca s-o reconstruiesc.
6 Atunci împăratul, lângă care era așezată și împărăteasa, m-a întrebat:
‒ Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?
Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi-a dat voie să plec. I-am mai zis împăratului:
7 ‒ Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste Râu, ca să-mi dea voie să trec până când voi ajunge în Iuda, 8 și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.
Împăratul mi-a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste Râu și le-am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de armată și niște călăreți. 10 Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s-au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia cercetează zidurile Ierusalimului
11 Când am ajuns la Ierusalim, am rămas acolo timp de trei zile. 12 Apoi m-am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi-a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. 13 Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat înspre Izvorul Dragonului și înspre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră distruse de foc. 14 Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Lacul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. 15 M-am dus noaptea prin vale și m-am uitat cu atenție la zid, după care am intrat prin Poarta Văii și m-am întors. 16 Dregătorii nu știau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici leviților, nici dregătorilor și nici celorlalți slujbași.
17 Atunci le-am zis:
‒ Vedeți starea jalnică în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt arse de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!
18 Și le-am istorisit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu față de mine și cuvintele pe care mi le-a spus împăratul.
Ei au zis:
‒ Să ne ridicăm și să-l reconstruim!
Și s-au încurajat cu toții ca să înceapă această lucrare bună.
19 Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne-au batjocorit și ne-au disprețuit, zicând:
‒ Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?
20 Eu le-am răspuns și le-am zis:
‒ Dumnezeul cerurilor, El ne va ajuta să reușim. Noi, slujitorii Lui, vom începe să reconstruim. Cât despre voi, nu aveți nici moștenire, nici drepturi și nici amintire în Ierusalim.
O Neemia ando Ierusalimo.
1 Ando šon o Nisan, ando bărši o bišithai panjto le thagarehko le Artaserse, ta kana e moll sas angla leste, lem e moll thai dem la le thagarehkă. Čiăkhdata či sîmas tristo angla leste.
2 O thagar phendea mangă: „Anda soste teo mui sî tristo? San varesar nasfalo; našti avel dăsar khă tristomos le illehko.” Atunčeara lea ma e dar,
3 thai phendem le thagarehkă: „Trail o thagar ando veako! Sar te na avel ma o mui tristo, kana e četatea ande savi sî le mormînturi mîŕă daddengo sî xasardini thai le udara lakă sî phabardine iagasa?”
4 Thai o thagar phendea mangă: „So mangăs?” Me rudisailem le Devllehkă le čerurengă,
5 thai demanglal le thagares: „Kana arakhăl dromesa o thagar, thai kana o robo tiro sî lehkă čeailo, trade ma ando Iuda, kai četatea le mormînturendi mîŕă daddendi, kaste vazdau la pale.”
6 O thagar, paša sao bešelas i e thagarni, atunčeara phendea mangă: „Sode nikrăla o phirimos tiro thai kana amboldesa tu?” O thagar arakhlea dromesa te mekăl ma te jeautar, thai phendem lehkă ăkh čiro.
7 Pala kodea phendem le thagarehkă: „Kana arakhăl o thagar dromesa te del pe mangă lilla anda le drgătorea dă înteal o Nanilaši, kaste mekăn ma te nakhau thai te šoama ando Iuda,
8 thai khă lill anda o Asaf, o arakhaditorii le văšehko le thagarehko, kaste del ma kašt te kărau grinde andal udara le četăçuiakă dă paša o khăr, anda o zîdo la četateako thai andoa khăr ande sao bešeaua.” O thagar dea ma kadala lilla, kă o vast o lašo le Devllehko mîŕăhko sas pa mande.
9 Gălem kal dregătorea dă înteal o Nanilaši, thai dem le ăl lilla le thagarehkă, kai thodeasas te jean mança varesar mai bară la oštireakă thai varesar grastarea.
10 O Sanbalat, o Xoronito, thai o Tobia, o kanditorii lehko o Amonit, kana ašundine e buti kadea či čeaileale dăthan kă avelas khă manuši te rodel o lašimos le šeavengo le Israelohkărăngo.
O Neemia muršarăl le poporos.
11 Arăslem ando Ierusalimo, thai ašilem oče trin des.
12 Pala kodea, uštilem reate varekasar manušença, bi te phendino varekahkă so thodeasas mangă O Dell muŕo ando illo te kărau andoa Ierusalimo. Nas mança či khă aver jivina, dăsar e jivina pe sao grastaoas.
13 Ankăstem reate poa udar la xareako, thai ortosailem karing o isvoro la xalako thai karing o udar le gunoiehko, dikhlindoi šutimasa sama kal zîduri le perade le Ierusalimohkă thai kal udara phabardine iagasa.
14 Nakhlem kata o udar le isvorohko thai kata o iazo le thagarehko, thai nas than katar te nakhăl e jivina kai sas tala mande.
15 Ankăstem reate kata o paioro, thai dikhlem pale limasa sama koa zîdo. Pala kodea šute ma poa udara la xareako, thai kadea ambolde ma.
16 Le dregătorea či jeanenas kai sîmas, thai so kărauas. Ji ande leaka kodea či phendemas khanči le Iudeiengă, či le rašangă, či vo iekhăhkă anda kola kai dikhănas le buteandar.
17 Phendem lengă atunčeara: „Dikhăn o bešlimos o bibaxtalo ande sao sam! O Ierusalimo sî perado, thai le udara sî phabardine iagasa. Aven te vazdas pale o zîdo le Ierusalimohko, thai te na mai avas prasaimahkă!”
18 Thai phendem lengă sar o vast o lašo le Devllehko sas pa mande, thai so divanuri phendeasas mangă o thagar. On phendine: „Te ušteas thai te vazdas!” Thai zureale ande kadoa mothodimos o lašo.
19 O Sanbalat, o Xornito, o Tobia, o kanditorii o Amonit, thai o Gheršem, o Arabo, phendindoi pe lengă, mardine pehkă asamos amendar thai či dabadikhleame. On phendine: „So kărăn tume oče? Vazden tume pa o thagar?”
20 Ta me demleanglal: „O Dell le čerurengo dela ame izbîndimos. Ame, le robea Lehkă, ušteasa thai vazsdasa; ta tume, nai tume či khă rig, či čeačimos, či andimos godeako ando Ierusalimo.”