Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2 Nu-Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine!
Răspunde-mi repede în ziua când Te chem!
3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum,
iar oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din cauza gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufnița din deșert,
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc,
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9 Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din cauza mâniei și a urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11 Zilele mele sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta rămâne din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să-Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i-a sosit vremea.
14 Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15 Națiunile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de gloria Lui,
16 când Domnul va reconstrui Sionul
și Se va arăta în gloria Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște
să-L laude pe Domnul.
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din Ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prizonierilor,
să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
și regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum,
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe o manta,
și ele vor trece.
27 Tu însă rămâi Același,
iar anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui aici,
iar urmașii lor vor rămâne în prezența Ta“.
O PSALMUL 102.
Khă rudimos khă bibaxtalehko, kana sî pherado tristomastar thai šorăl pehko roimos angloa Rai.
1 Raia, ašun muŕo rudimos,
thai te arăsăl o çîpimos muŕo ji Tute!
2 Na garau Teo Mui ando des mîŕă kăznimahko!
Bandear o kan karing mande, kana çîpi!
Ašun ma iekhatar!
3 Kă le des mîŕă nakhăn sar o tuhw,
thal kokala mîŕă phabon sar khă ambral.
4 Muŕo illo sî malado, thai šuteol orta sar e čear;
ji kana i o manŕo bîstrau te xau les.
5 Kadea dă bară sî mîŕă roimata,
kă astardeon mîŕă kokala le masăstar.
6 Ameau le pelikanosa andai pustia,
sîm sar ăkh kukumeaua andal peradimata;
7 našti mai sovau, thai sîm sar
e čirikli korkoŕo opral pekh khăr.
8 Ande sako des prasan ma mîŕă dušmaia,
thai le bimîŕă solaxan pe mande ande lendi xolli.
9 Xau phuw ando than le manŕăhko,
thai nami mîŕă iasfa le pimasa,
10 andai zan la xolleati thai le xollearimasti Tirăsti;
kă tu vazdean ma, thai šudean ma Dur.
11 Mîŕă des sî sar khă ušal iekhatar te nakhăn,
šuteon mangă sar e čear.
12 Ta Tu, raia, Tu thagaris ando veako,
thai o pomenimos Tiro nikrăl neamo anda neamoste.
13 Tu sî te uštesa, thai avela Tu mila le Sionostar;
kă sî o čiro te fal Tu mila lestar,
avilo o čiro phendino anda leste.
14 Kă Te robea kamen le baŕ le Sionohkă,
thai sî lengă mila lehka phuweatar.
15 Atunčea darana sa le neamuri anda o Anau le Raiehko,
thai sa le thagar la phuweakă anda Ti slava.
16 E, o Rai vazdela pale o Siono,
thai sîkadeola ande Pesti slava.
17 O lel sama koa rudimos le čioŕoŕohko,
thai či bidinel lehko rudimos.
18 Te ramol pe e buti kadea anda o neamo le manušengo kai avena,
thai o poporo, kai kărdeola, kaste lăudil le Raies!
19 Kă o dikhăl andoa učimos Lehkă sfinçomahko;
o Rai dikhăl andal čerurea pe phuw,
20 kaste ašunel ăl roimata le astardengo le mardimahkă,
thai te skăpil kolen kai sî merimahkă;
21 anda ka i on te vestin ando Siono o Anau le Raiehko,
thai le lăudimata Lehkă ando Ierusalimo,
22 kana tidena pe sa le popoare,
thai sa le thagarimata, kaste kanden le Raies.
23 O phaglea mîŕî zor ando drom,
thai tandeardea mîŕă des,
24 Me phenau: „Devlla, na lema koa dopaši mîŕă desăngo,
Tu, savehkă bărši nikrăn khă vešničia!”
25 Ando puraimos Tu kărdean e phuw,
thai le čerurii sî e buti Tiră vastendi.
26 On bilana, ta Tu ašesa;
sa pureaona sar khă raxami;
paruvesa le sar khă çolo, thai parugleona.
27 Ta Tu ašes sa Kodoa,
thai te bărši či avenale gor.
28 Le šave Te robengă ašena ando čem,
thai sămînça lendi ašela angla Tute.