Psalmul 35
Al lui David
1 Războiește-Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!
Luptă-Te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia scutul și pavăza
și ridică-Te, ca să-mi vii în ajutor!
3 Folosește-Ți sulița și lancea
împotriva celor ce mă urmăresc!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt scăparea ta!“.
4 Să fie rușinați și umiliți
cei ce încearcă să-mi ia viața!
Să dea înapoi, să fie făcuți de rușine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
și să-i alunge Îngerul Domnului!
6 Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,
iar Îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Căci, fără temei, mi-au întins un laț pe ascuns;
fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să fie prinși în lațul pe care mi l-au întins pe ascuns;
să cadă în el în timpul prăpădului!
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
se va veseli pentru că a fost eliberat.
10 Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l salveze pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“.
11 Niște martori violenți se ridică
și mă întreabă ceea ce nu știu.
12 Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău
și îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam în haine de jale
și îmi smeream sufletul prin post.
Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 umblam ca pentru un prieten,
ca pentru un frate al meu.
Ca unul care-și bocește mama,
mă aplecam de întristare.
15 Dar, când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;
se adună împotriva mea fără să știu;
ei sfâșie și nu se opresc.
16 Ca niște bufoni batjocoritori
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18 Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.
19 Să nu se bucure cei ce mă dușmănesc pe nedrept
și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci plănuiesc înșelătorii
împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noștri și-au văzut dorința împlinită !“.
22 Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!
Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!
23 Trezește-Te, scoală-Te pentru apărarea mea,
pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de necazul meu!
25 Să nu zică în inima lor: „Ha! Ni s-a împlinit dorința!“.
Să nu zică: „L-am înghițit!“.
26 Să fie făcuți de rușine și umiliți
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de bucurie și să se veselească
cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,
cei ce spun întotdeauna:
„Mărit să fie Domnul
Care dorește pacea slujitorului Său!“.
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,
și lauda Ta toată ziua!
O PSALMO 35.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Arakh ma Tu, Raia, mîră dušmaiendar,
mart Tu kolença kai marăn pe mança!
2 Le o arakhaimos thai o skuto,
Thai ušti Ta te kandes ma.
3 Învîrtisar e suliça thai e săjeata pa mîŕă dušmaia!
phen mîŕă duxohkă: „Me sîm teo skăpimos!”
4 Lajavehkă thai meklinetele te aven kola Kai kamen te len mîŕî čivava!
Te den parpale thai te lolleon kola kai den godi muŕo xasarimos!
5 Te aven sar e poši lini la bravalleatar,
Thai te našavele o înjero le Raiehko!
6 O drom te avelengă kaleardo thai isdrano,
thai te našavele o înjero le Raiehko!
7 Kă tinzosarde mangă lendi phal, bidošako, pe khă groapa,
kai xunade la, bičeačimahko, kaste len mîŕî čivava;
8 Te arăsăle o čioŕîmos biajukărimahko,
Te aven astarde ande phal, kai tinzosardela,
te perăn ande late thai te xasaon!
9 Thai atunčeara bukurila pe muŕo duxo ando Rai:
vesălila pe andoa skăpimos Lehko.
10 Sa le kokala mîŕă phenena: „Raia, kon daštil, sar Tute,
te skăpil koles le bibvaxtales iekhăstar mai zuralo sar leste,
koles le bibaxtales thai čioŕăs kolestar kai čiorăles?”
11 Varesar dikhlitorea xoxamne vazden pe,
thai pušen ma sostar či jeanau.
12 Ambolden mangă nasul andoa mištimos:
mekline muŕo duxo pusto.
13 Thai me, kana on sas nasfale, xureavauas ma gonesa,
mekauas muŕo duxo postosa,
thai rudiuas ma le šerăsa bandeardo ando bărkh.
14 Phirauas pherdo dukh sar anda khă amal, anda khă phral;
le šerăsa bandeardo, sar o roimos kha dako.
15 Ta kana perau me, on bukurin pe thai tiden pe;
tiden pe bi te jeanau me, kaste prasan ma,
te šinen ma biatărdimahko.
16 Tiden andal dandd pa mande,
andekhthan kolença bikrisako,
le šutimatănça prasaimahkărănça.
17 Raia, ji kana dikhăsa pe lende?
Skăpisar muŕo duxo anda lengă tinzomata,
skăpisar mîŕî čivava andal diare kadale puiengă leohkă!
18 Thai me lăudiua Tu ando tidimos kukoa o baro,
thai slaviua Tu ando maškar khă poporohko baro koa dindimos.
19 Te na bukurin pe mandar kola pe bičeačimaste kai sî mangă dušmaia,
čina te na kărăn pehkă sămnuri la iakhasa kola kai či dabadikhăn ma bičeačimahko!
20 Kă on či den duma pačeasa,
ta astarăn xoxaimata pa le manuši ujearde andoa čem.
21 Pîtrăn o mui buflo pa mande,
thai phenen „Ha! Ha! Amară iakha dikhăn pehkă akana o pherdimos kamblino!”
22 Raia, Tu dikhăs: Na aši muto!
Na dureao Tu mandar, Raia!
23 Ušti Ta, thai vazde Tu te kărăs mangă čeačimos!
Devlla thai Raia, le sama mande!
24 Krisînisar ma pala o čeačimos Tiro, Raia, muŕo Dell,
kaste na bukurin pe on mandar!
25 Te na phenen ande lengo illo; „Aha, dikta so kamasas!”
Te na phenen: „Nakhadeam les!”
26 Ta te aven lajavehkă thai dinetele sa kola kai bukurin pe anda muŕo bibaxtalimos!
Te xureaven pe lajavesa thai prasaimasa, kola kai vazden pe pa mande!
27 Te bukurin pe thai te veselin pe, kola kai arakhăn čeilimos ande muŕo bidošalimos,
thai te phenen biatărdimahko: „Baro te avel O Rai,
kai kamel e pačea Pehkă robohkă!”
28 Thai atunčeara e šib mîŕî lăudila o čeačimos Tiro,
ande sal des phenela e lauda Tiri.