Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam
1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru în ce privește trupul? 2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ .
4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie, 5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel lipsit de evlavie, credința îi este considerată dreptate. 6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără fapte:
7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Fericit este omul căruia Domnul
nu-i ia în considerare păcatul!“ .
9 Așadar, este această fericire pentru cei circumciși, sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i-a fost considerată dreptate“. 10 Dar cum i-a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptății primite prin credință, în timp ce era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptatea aceasta, 12 cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut-o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
13 Căci nu prin Lege i-a fost făcută lui Avraam sau urmașilor lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. 14 Căci, dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată. 15 Fiindcă Legea aduce mânie, dar, unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii.
16 De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toți urmașii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 așa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor națiuni“ . El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. 18 În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor națiuni, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Așa vor fi urmașii tăi!“ . 19 El n-a slăbit în credință când a văzut că propriul său trup era deja bătrân – avea aproape o sută de ani – și că pântecul Sarei era bătrân. 20 El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând glorie lui Dumnezeu 21 și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. 22 De aceea credința i-a fost considerată dreptate. 23 Acum, cuvintele „i-a fost considerată“ n-au fost scrise doar pentru el, 24 ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate , nouă, celor ce credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru nelegiuirile noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.
1 Ta so phenasa kă leam, andoa zoralimos lehko, amaro phuropapo o Avraamo?
2 Ta kana o Avraamo sas dindo bibezexalo andal kărimata, sî les sosa te lăudil pe, ta na angloa Dell.
3 Kă so phenel o LillleDevllehko? „O Avraamo pateaia le Devlles, thai kadea dindea pe lehkă sar bibezexalimos.”
4 Ta, kolehkă kai kărăl buti, o potindimos kai del pe lehkă dinel pe na ka ăkh xaro, ta ka sar vareso unjilo;
5 ta kana, kolehkă kai či kărăl buti, thai pateal ande Kukoa so dinel le bezexales bibezexalo, o pateaimos kai les sî les, sî lehkă dindo sar khăbibezexalimos.
6 Sa kadea, i o Davido delanau baxtalo le manušes kodoles, kai o Dell, bi kărimatăngo, dine les bibezexalo.
7 „Baxtalo”, phenel o, „kolendar kai lengă jungalimata sî iertime, thai savengă bezexa sî garade!
8 Baxtalo le manušestar, savehkă či nikrăl lehkă o Rai ande sama e bezex!”
9 O baxtalimos kadoa sî numai anda kukola xšindine roata or i anda kukola bišindine roata? Kă phenasas kă le Avraamohko o pateaimos „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
10 Ta sar sas lehkă dindo? Palal, or anglal le šindimastar lehko roata? Na kana sas šindo roata, ta kana sas bišindo roata.
11 Pala kodea lea sar sămno o šindimos roata, sar ăkh pečetea kodole bibezexalimahko, kai deasas pe lehkă andoa pateaimos, kana sas bišindo roata.Thai kadea, anda kaste avel o dadd sa kolengo kai patean, barem kă nai šinde roata; ta, kadea, te dinel pe i lengă o bibezexalimos kadoa;
12 thai anda kaste avel i o daddd kolengo šinde roata, kadea kolengo kai, na numai kă sî šindine roata, thai i ušteaven pe urma le pateaimasti kodolesti, kai sas amară daddes le Avraamos kana nas šindo roata.
O mandimos avel andoa pateaimos.
13 Ande čeačimaste, o šinaimos kărdino le Avraamohkă or lehka seminçiakă, kă sai lumea avela lesti, nas kărdo po ortomos la Lejeako, ta po ortomos kodale bibezexalimasti, kai lel pe andoa pateaimos.
14 Kă, le mandimatorea sî kukola kai nikărăn la Lejeatar, o pateaimos sî întaină, thoa šinaimos sî rimome;
15 anda kă e Lejea anel xolli; thai kai nai khă lejea, oče nai či ušteaimos lejeako.
16 Anda kodea le manditorea sî kukola kai kărdeon andoa pateaimos, anda kaste aven andoa xaro, thai anda o šinaimos te avel čeačiumni anda sa e sămînça le Avraamosti: na numai anda e sămînça kutea kai sî tala e Lejea, ta i andai sămînça kutea kai sî la o pateaimos le Avraamohko, o dadd amaro saoŕăngo,
17 pala sar sî ramome: „Thodem tu te aves o dadd mai butengă neamuri.” O, kadea, sî o dadd amaro angloa Dell, ande sao pateaiam, kai juvindil le mullen, thai kai akharăl le butea kai nai, sar i kana avena.
18 Ajukărindoi pa orsao ajukărimos, o pateaia, thai kadea arăslo o dadd mai bute neamurengo, pala sar phendeasas pe lehkă: „Kadea avela e sămînça tiri.”
19 Thai, anda kă nas šuko ando pateaimos, o či dikhlea ka pehko stato, kai sas phureardo, – sas les paše ăkh šell bărši, – či kă e Sara naštilas te mai aven la šeave.
20 O či dea parpale kata o šinaimos le Devllehko, ando bipateaimos, ta, zureardo ande pehko pateaimos, dea slava le Devlles,
21 pherdo pateaimos kă O so šinavel, daštil i te kărăl.
22 Anda kodea o pateaimos kadoa „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
23 Ta na numai anda leste sî ramome kă „sas lehkă dindo sar bibezexalimos:”
24 ta sî ramome i anda amende, savengă sa kadea samengă dindo, amengă kolengă kai pateas ande Kukoa kai juvindisardea andal mulle le Isus Kristosos, o Rai amaro,
25 kai sas dino anda amară bezexa, thai juvindisardea kă samas dinde bibezexale.