Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam
1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului,
căci S-a înălțat cu multă glorie.
I-a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț.
2 Domnul este puterea și cântarea mea.
El a devenit eliberarea mea.
Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3 Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare
carele lui Faraon și armata lui.
Căpeteniile lui alese
s-au înecat în Marea Roșie.
5 Ape adânci i-au acoperit;
au coborât în adâncuri ca o piatră.
6 Dreapta Ta, Doamne,
este măreață în putere,
dreapta Ta, Doamne,
l-a zdrobit pe dușman.
7 Cu măreția maiestății Tale,
i-ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta,
Ți-ai dezlănțuit mânia,
care i-a ars ca pe o miriște.
8 La suflarea nărilor Tale,
apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Dușmanul își zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge.
Voi împărți prada;
îmi voi împlini dorința cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
și mâna mea va pune stăpânire pe ei».
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i-a acoperit.
S-au afundat ca plumbul,
în apele mărețe.
11 Cine este ca Tine
între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine,
glorios în sfințenie,
de temut în cântări de laudă
și înfăptuitor de minuni?
12 Ți-ai întins mâna dreaptă,
și pământul i-a înghițit.
13 Prin îndurarea Ta ai condus poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
spre Locuința Ta cea sfântă.
14 Popoarele vor auzi și vor tremura;
îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi;
un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.
16 Spaima și groaza vor cădea peste ei.
Datorită măreției brațului Tău,
vor amuți ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l-ai răscumpărat.
17 Tu îi vei aduce și-i vei planta
pe muntele moștenirii Tale,
Locul șederii Tale,
pe care Tu, Doamne, l-ai făcut,
Sfântul Lăcaș, Stăpâne,
pe care mâinile Tale l-au întemeiat.
18 Domnul va domni în veci de veci!“.
19 Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.
20 Apoi profetesa Miriam, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea, având tamburine și dansând. 21 Miriam le cânta:
„Cântați Domnului,
căci S-a înălțat cu multă glorie.
I-a năpustit în mare
pe cal și pe călăreț“.
Apele de la Mara și Elim
22 După aceea, Moise l-a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre deșertul Șur. Ei au mers trei zile prin deșert, fără să găsească apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara deoarece era amară. De aceea i s-a pus numele Mara. 24 Poporul a protestat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“. 25 El a strigat către Domnul, și Domnul i-a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s-a făcut dulce. Acolo i-a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l-a pus la încercare. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept înaintea ochilor Lui, dacă vei fi atent la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna dintre bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă“.
27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.
Cântarea lui Moise și a Mariei
1 Atunci Moise și copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului și au vorbit zicând: Voi cânta Domnului, căci a biruit în chip slăvit. A aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui. 2 Domnul este tăria mea și cântarea mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui meu și‐l voi înălța . 3 Domnul este războinic , numele său este Domnul. 4 Carele lui Faraon și oastea lui le‐a aruncat în mare și fruntașii lui aleși au fost afundați în Marea Roșie. 5 Adâncurile i‐au acoperit, s‐au pogorât în adâncimi ca o piatră. 6 Dreapta ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș. 7 Și în mărimea măreției tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie ca pe pleavă. 8 Și la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării. 9 Vrăjmașul zicea: Voi urmări, voi ajunge, voi împărți prada, mi se va sătura sufletul de ei. Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va stârpi. 10 Tu ai suflat cu suflarea ta ; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe. 11 Cine este ca tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca tine slăvit în sfințenie, înfricoșat în laude, făcător de minuni ? 12 Ți‐ai întins dreapta , pământul i‐a înghițit. 13 Prin îndurarea ta ai dus poporul pe care l‐ai răscumpărat, l‐ai călăuzit prin puterea ta până la locuința sfințeniei tale. 14 Popoarele au auzit , au tremurat; a apucat groaza pe locuitorii Filistiei. 15 Atunci domnitorii Edomului au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii Moabului; toți locuitorii Canaanului sunt topiți. 16 Frica și groaza au căzut peste ei. De mărimea brațului tău au ajuns muți ca o piatră până a trecut poporul tău, Doamne; până a trecut poporul pe care ți l‐ai dobândit. 17 Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne , locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat. 18 Domnul va împărăți în veci de veci. 19 Căci caii lui Faraon cu carele sale și cu călăreții săi au intrat în mare și Domnul a adus înapoi apele mării peste ei și copiii lui Israel au umblat pe uscat prin mijlocul mării. 20 Și Maria, prorocița , sora lui Aaron, a luat un timpan în mâna sa și toate femeile au ieșit după ea cu timpane și cu jocuri. 21 Și Maria le‐a răspuns: Cântați Domnului, căci a biruit în chip măreț, a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.
Marea
22 Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur . Și trei zile au umblat prin pustie și n‐au găsit apă. 23 Și au venit la Mara și n‐au putut să bea apele din Mara, căci erau amare; de aceea i s‐a pus numele Mara. 24 Și poporul a cârtit împotriva lui Moise zicând: Ce vom bea? 25 Și el a strigat către Domnul și Domnul i‐a arătat un lemn și l‐a aruncat în ape și apele s‐au făcut dulci. Acolo i‐a dat un așezământ și o judecată și acolo i‐a încercat. 26 Și a zis: Dacă vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău și vei face ce este drept în ochii lui și‐ți vei pleca urechea la poruncile lui și vei păzi toate așezămintele lui, nu voi pune peste tine niciuna din bolile pe care le‐am pus peste Egipt; căci eu sunt Domnul care te vindecă. 27 Și au venit la Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.