Secetă, foamete și sabie
1 Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia cu ocazia secetei:
2 „Iuda bocește,
iar porțile cetăților lui sunt slăbite.
Oamenii sunt posomorâți din cauza țării.
Strigătul Ierusalimului se înalță.
3 Cei măreți își trimit slujitorii după apă.
Ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale.
Rușinați și dezamăgiți,
își acoperă capul,
4 din cauza pământului crăpat,
căci n-a mai plouat în țară.
Plugarii sunt dezamăgiți
și își acoperă capul.
5 Chiar și cerboaica de pe câmp
naște și își părăsește puii,
pentru că nu găsește iarbă.
6 Măgarii sălbatici stau pe înălțimi golașe
și gâfâie ca șacalii.
Li se topesc ochii
căci nu este iarbă“.
7 Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci necredincioșiile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8 O, Speranță a lui Israel,
Salvatorul lui în vreme de necaz,
de ce ești ca un străin în țară
și ca un trecător care se oprește să înnopteze?
9 De ce ești ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate salva?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne
și Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!
10 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
și nu-și țin în frâu picioarele,
Domnul nu-Și găsește plăcerea în ei.
Acum, El Își va aduce aminte de nelegiuirea lor
și-i va pedepsi pentru păcatele lor“.
11 Domnul mi-a zis:
‒ Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12 căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi-de-tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici prin sabie, prin foamete și prin molimă.
13 Eu am răspuns:
‒ Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică“.
14 Dar Domnul mi-a zis:
‒ Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit și nu Eu le-am vorbit. Ei vă profețesc vedenii mincinoase, divinații, lucruri de nimic și înșelăciunea inimii lor. 15 De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta“. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16 iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fetele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.
17 Spune-le cuvântul acesta:
„Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte
și să nu se oprească,
pentru că fecioara, fata poporului meu,
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18 Dacă ies pe câmp,
iată-i pe cei străpunși de sabie.
Dacă intru în cetate,
iată-i pe cei bolnavi de foamete.
Chiar și profetul și preotul cutreieră țara
fără să știe încotro merg “.
19 ‒ Ai respins Tu de tot pe Iuda
și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne-ai lovit în așa fel
încât nu mai este nicio vindecare pentru noi?
Noi așteptam pacea,
dar n-a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare!
20 Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,
cât și nelegiuirea strămoșilor noștri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21 Pentru Numele Tău, nu disprețui
și nu desconsidera tronul gloriei Tale!
Amintește-Ți de legământul pe care l-ai făcut cu noi
și nu-l rupe!
22 Este oare printre idolii deșerți ai națiunilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea noi ne punem speranța în Tine,
căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
Vestirea secetei și foametei
1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia despre secetă. 2 Iuda jelește și porțile lui lâncezesc; șed în negru pe pământ și strigătul Ierusalimului se suie. 3 Și cei măreți ai lor trimit pe cei mici ai lor după apă; vin la gropi, nu găsesc apă; se întorc cu vasele goale. Se rușinează, roșesc și își învelesc capetele. 4 Căci pământul a crăpat pentru că n‐a fost ploaie pe pământ, plugarii s‐au rușinat, își învelesc capetele. 5 Chiar cerboaica fată pe câmp și își părăsește puii, căci nu este iarbă; 6 și măgarii sălbatici stau pe înălțimile goale, trag vântul pe nări ca șacalii, le slăbesc ochii pentru că nu este iarbă. 7 Doamne, deși nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru numele tău; căci multe sunt abaterile noastre. Am păcătuit împotriva ta. 8 Tu, nădejdea lui Israel, Mântuitorul său la vreme de strâmtorare, de ce să fii tu ca un străin de loc în țară și ca un călător care se abate să mâie noaptea? 9 De ce să fii ca un om uimit, ca un viteaz care nu poate mântui? Totuși tu, Doamne, ești în mijlocul nostru și noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa. 10 Așa zice Domnul către poporul acesta: Așa au iubit ei să rătăcească, nu și‐au oprit picioarele; de aceea Domnul n‐are plăcere de ei. Acum își va aduce aminte de nelegiuirea lor și le va cerceta păcatele. 11 Și Domnul mi‐a zis: Nu te ruga pentru poporul acesta, pentru binele lor . 12 Dacă vor posti , nu le voi auzi strigarea. Și dacă vor aduce o ardere de tot și un dar de mâncare, nu le voi primi; căci îi voi nimici prin sabie și prin foamete și prin ciumă. 13 Atunci eu am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Iată prorocii le zic: Nu veți vedea sabie, nici nu veți avea foamete; căci vă voi da pace adevărată în locul acesta. 14 Și Domnul mi‐a zis: Prorocii prorocesc minciună în numele meu. Eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, nici nu le‐am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor. 15 De aceea așa zice Domnul despre prorocii care prorocesc în numele meu și nu eu i‐am trimis și care zic: Nu va fi sabie și foamete în țara aceasta. Prin sabie și foamete vor fi nimiciți prorocii aceștia. 16 Și poporul căruia îi prorocesc ei va fi aruncat pe ulițele Ierusalimului înaintea foametei și a sabiei și nu va fi cine să‐i înmormânteze pe ei, pe nevestele lor și pe fiii lor și pe fiicele lor: căci voi vărsa răutatea lor peste ei. 17 Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara , fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea. 18 Dacă ies în câmp , iată, cei uciși de sabie! Și dacă intru în cetate, iată, cei ce pier de bolile foametei! Căci și prorocul și preotul cutreieră țara și n‐au cunoștință. 19 Ai lepădat tu oare cu totul pe Iuda? Îi este greață sufletului tău de Sion? De ce ne‐ai lovit și nu este nicio vindecare pentru noi? Am așteptat pace și n‐a venit niciun bine; și o vreme de vindecare și iată groază! 20 Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta. 21 Pentru numele tău nu ne disprețui, nu lăsa de batjocură scaunul de domnie al slavei tale. Adu‐ți aminte , nu rupe legământul tău cu noi. 22 Oare sunt între deșertăciunile popoarelor vreunii care să dea ploaie? Sau pot oare cerurile să dea ploaie? Oare nu tu, o, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate acestea.