Mângâiere găsită în bunătățile Domnului
1 Eu sunt bărbatul care a văzut suferința,
sub nuiaua furiei Lui.
2 El m-a condus și m-a făcut să merg
prin întuneric, nu prin lumină!
3 Da, El Își întoarce mâna
împotriva mea toată ziua!
4 El mi-a îmbătrânit trupul și pielea
și mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat și m-a înconjurat
cu otravă și cu nenorocire.
6 M-a făcut să locuiesc în întunecimi,
asemenea celor morți demult.
7 M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,
și m-a pus în lanțuri grele.
8 Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor,
El îmi oprește rugăciunea.
9 Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite
și mi-a sucit cărările.
10 A fost pentru mine un urs care stă la pândă,
un leu în ascunzișuri.
11 M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat
și m-a lăsat pustiit.
12 Și-a încordat arcul
și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
13 Mi-a străpuns ființa
cu săgeți din tolba Lui.
14 Am ajuns de râs pentru tot poporul meu.
Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
15 M-a săturat cu ierburi amare
și m-a îndestulat cu pelin.
16 Mi-a zdrobit dinții cu pietriș
și m-a culcat în cenușă.
17 Mi-a luat pacea
și am uitat ce înseamnă binele.
18 Am zis: „Mi-a pierit puterea
și speranța pe care o aveam de la Domnul!“.
19 Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea,
de pelin și de fiere.
20 Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele
și se întristează în mine.
21 Dar iată ce-mi vine în minte
și ce mă face să mai sper:
22 „Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit,
îndurările Lui nu sunt la capăt.
23 Ele se înnoiesc în fiecare dimineață.
Mare este credincioșia Ta!“.
24 „Domnul este partea mea de moștenire“,
a zis sufletul meu.
„De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
25 Domnul este bun
cu cel ce-și pune speranța în El,
cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere
ajutorul Domnului.
27 Este bine ca omul să poarte un jug
în tinerețea lui.
28 Să stea singur și să tacă,
fiindcă Domnul l-a pus pe umerii lui;
29 să-și umple gura cu țărână –
s-ar putea să mai existe speranță;
30 să-și dea obrazul celui ce-l lovește
și să se sature de dispreț!
31 Fiindcă Stăpânul nu respinge
pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el,
potrivit cu bunătatea Lui cea mare.
33 Căci El nu necăjește,
nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34 Când sunt călcați în picioare
toți prizonierii unei țări,
35 când se încalcă dreptatea unui om
înaintea feței Celui Preaînalt,
36 când un om este nedreptățit în cauza lui,
nu vede, oare, Stăpânul?
37 Cine spune ceva care să se împlinească,
dacă Stăpânul nu a poruncit?
38 Oare nu din gura Celui Preaînalt vine
și nenorocirea, și bunăstarea?
39 Atunci de ce se plânge omul,
când este pedepsit pentru păcatele lui?
40 Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm
și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțăm inimile și mâinile
spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem :
42 „Am păcătuit și ne-am răzvrătit,
iar Tu nu ai iertat“.
43 Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit;
ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit cu un nor,
ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine .
45 Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie
în mijlocul popoarelor.
46 Toți dușmanii noștri
și-au deschis larg gura împotriva noastră.
47 Am avut parte de groază și de groapă,
de prăpăd și de distrugere.
48 Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei,
căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49 Ochii îmi varsă lacrimi continuu,
fără oprire,
50 până când Domnul din Ceruri
Se va uita în jos și va vedea.
51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut
pe toate fetele cetății mele.
52 Cei ce-mi erau dușmani fără motiv
m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă
și au aruncat cu pietre în mine.
54 Apele s-au revărsat peste capul meu
și mi-am zis: „Sunt pierdut!“.
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne,
din groapa celor mai de jos locuri.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea
la strigătul meu după ajutor!“.
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat
și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“.
58 Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu,
mi-ai răscumpărat viața!
59 Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea!
Judecă-mi cauza!
60 Ai văzut toată dorința lor de răzbunare
și planurile lor împotriva mea.
61 Doamne, Tu ai auzit insultele lor
și toate conspirațiile lor împotriva mea,
62 șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea
și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
63 Privește! Când se așază și când se ridică,
ei mă batjocoresc în cântările lor!
64 Răsplătește-le, Doamne,
după faptele mâinilor lor!
65 Pune un văl peste inimile lor
și fie blestemul Tău peste ei!
66 Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i
de sub ceruri, Doamne!
Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei sale. 2 El m‐a povățuit și m‐a făcut să umblu în întuneric și nu în lumină; 3 cu adevărat, împotriva mea își întoarce mâna iarăși și iarăși toată ziua. 4 El mi‐a învechit carnea și pielea; mi‐a sfărâmat oasele. 5 A zidit împotriva mea și m‐a înconjurat cu fiere și chin. 6 M‐a pus în locuri întunecoase, ca pe cei morți de demult. 7 M‐a îngrădit ca să nu ies, mi‐a îngreuiat lanțul. 8 Da, când strig și cer ajutor, el îmi închide rugăciunea. 9 Mi‐a îngrădit căile cu pietre cioplite, mi‐a strâmbat cărările. 10 El este pentru mine ca un urs la pândă , ca un leu în locuri ascunse. 11 Mi‐a abătut căile și m‐a sfâșiat; m‐a făcut pustiu. 12 Și‐a întins arcul și m‐a pus țintă săgeții. 13 A înfipt săgețile tolbei sale în rărunchii mei. 14 Am ajuns de râs la tot poporul meu și cântecul lor toată ziua. 15 M‐a săturat de amărăciune, m‐a adăpat cu pelin. 16 Mi‐a zdrobit și dinții cu pietre din prund; m‐a acoperit cu cenușă. 17 Și mi‐ai depărtat sufletul de pace, am uitat fericirea. 18 Și am zis: Mi s‐a pierdut încrederea și așteptarea mea de la Domnul. 19 Adu‐ți aminte de strâmtorarea mea și de mâhnirea mea, pelinul și otrava! 20 Sufletul meu își aduce aminte de ele încă și este încovoiat înăuntrul meu. — 21 De aceasta îmi aduc aminte în inimă, de aceea am nădejde: 22 sunt îndurările Domnului că n‐am fost stinși de tot, căci milele sale nu s‐au istovit. 23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta! 24 Domnul este partea mea , zice sufletul meu; de aceea voi nădăjdui în el. 25 Domnul este bun pentru cei ce‐l așteaptă , pentru sufletul care‐l caută. 26 Bine este ca omul să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului. 27 Bine este pentru om să poarte jugul în tinerețea sa, 28 să șadă singur și să tacă, pentru că l‐a pus peste el. 29 Să‐și pună gura în țărână; poate este nădejde. 30 Să‐și dea obrazul celui ce‐l lovește, să se sature de ocară. 31 Căci Domnul nu va lepăda în veac; 32 căci deși întristează, totuși va avea milă, după mulțimea îndurărilor sale. 33 Căci nu strâmtorează bucuros, nici nu întristează pe copiii oamenilor. 34 Să fie călcați în picioare toți cei încătușați ai pământului, 35 să se abată dreptul omului înaintea feței Celui Preaînalt, 36 să se sucească dreptul unui om, nu vede oare Domnul? 37 Cine zice și se face, când Domnul nu poruncește? 38 Oare răul și binele nu ies din gura Celui Preaînalt? 39 De ce deci se plânge omul cel viu, omul pentru pedeapsa păcatelor sale? 40 Să ne cercetăm căile noastre și să le cercăm și să ne întoarcem la Domnul. 41 Să ne înălțăm inima cu mâinile la Dumnezeu în ceruri: 42 Am păcătuit , ne‐am răzvrătit; tu n‐ai iertat. 43 Te‐ai învelit cu mânia și ne‐ai urmărit; ai omorât , n‐ai avut milă. 44 Te‐ai învelit cu un nor ca să nu străbată la tine rugăciunea. 45 Ne‐ai făcut ca un gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor. 46 Toți vrăjmașii noștri și‐au deschis gura larg împotriva noastră. 47 Frica și groapa au venit peste noi, pustiirea și nimicirea. 48 Ochiul meu varsă râuri de apă pentru nimicirea fiicei poporului meu. 49 Ochiul meu lăcrimează și nu se oprește și n‐are odihnă, 50 până când Domnul se va uita și va privi din ceruri . 51 Ochiul meu îmi întristează sufletul pentru toate fiicele cetății mele. 52 Cei ce sunt vrăjmașii mei fără cuvânt m‐au urmărit aprig ca pe o pasăre. 53 Mi‐au pierdut viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine. 54 S‐au vărsat ape peste capul meu. Am zis : Sunt pierdut! 55 Eu am chemat numele tău, Doamne, din temnița cea mai adâncă. 56 Tu ai auzit glasul meu; nu‐ți ascunde urechea de suspinarea mea, de strigarea mea. 57 Te‐ai apropiat în ziua când te‐am chemat. Ai zis: Nu te teme. 58 Doamne, tu ai apărat pricinile sufletului meu; mi‐ai răscumpărat viața. 59 Doamne, ai văzut nedreptatea mea; judecă‐mi pricina. 60 Ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea, 61 ai auzit, Doamne, ocara lor și toate uneltirile lor împotriva mea, 62 buzele celor ce s‐au sculat împotriva mea și închipuirea lor împotriva mea toată ziua. 63 Privește când șed și când se scoală ei; eu sunt cântecul lor. 64 Răsplătește‐le , Doamne, după lucrul mâinilor lor. 65 Dă‐le o învelitoare de inimă, blestemul lor asupra‐le! 66 Urmărește‐i cu mânie și stârpește‐i de sub cerurile Domnului.