Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
1 Când a ieșit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!” 2 Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3 Apoi a șezut pe Muntele Măslinilor în fața Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: 4 „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” 5 Isus a început atunci să le spună: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. 6 Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și vor înșela pe mulți. 7 Când veți auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă înspăimântați, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8 Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție, împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luați seama la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești și veți fi bătuți în sinagogi; din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, pentru ca să le slujiți de mărturie. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijorați mai dinainte cu privire la cele ce veți vorbi, ci să vorbiți orice vi se va da să vorbiți în ceasul acela, căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele va da la moarte pe frate-său și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. 13 Veți fi urâți de toți pentru Numele Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14 Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți. 15 Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare și să nu intre în casă, ca să-și ia ceva din ea. 16 Și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17 Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! 18 Rugați-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 19 Pentru că în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi și cum nici nu va mai fi vreodată . 20 Și dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleși. 21 Dacă vă va zice cineva atunci : ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeți. 22 Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși. 23 Păziți-vă ; iată că vi le-am spus toate dinainte. 24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, 25 stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27 Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Luați învățătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. 29 Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu-se, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 30 Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 32 Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luați seama , vegheați și rugați-vă, căci nu știți când va veni vremea aceea. 34 Se va întâmpla ca și cu un om plecat într-altă țară, care își lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui și poruncește portarului să vegheze. 35 Vegheați dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața. 36 Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 37 Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheați!’”
Pharaighiol o Ierusalimo vi avel o Șeavo le manușăsco
1 Cana avri inclisteas o Isus anda o Templo, o iech anda Lescă ucenice phendeas: „Sîcade raie, Te dichăs vi savo bar, vi savo zidimo sîn!“ 2 O Isus palpale phenel‐lescă: „Dichăs tu cadala bare ziduri? Ci avela te așel bar pă barăste, savo te ci avel muial dino.“ 3 Pala codea tele bășleas p‐o plai le Măslinengo angla o Templo. Ta o Petro, o Iacovo, o Ioano vi o Andrei pușle‐Lestar mai dur iech țîra: 4 „Te phenes‐amengă sa cadala buchea, vi savo avela o sămno cana cărghiona sa cadala buchea?“ 5 Atunci o Isus astardeas te phenel‐lengă: „Te dichăn mișto te ci tharăl‐tumen varăcon. 6 Sostar avela te aven but jene andă Munro Anav, vi avela te phenen: ‘Me sîm o Hristoso!’ Vi avela te tharăn buten. 7 Cana avela te așunen p‐ăl marimata vi p‐ăl așunimata le marimască, te ci daraivon, sostar cadala buchea sîn te cărghion. Ta ci sas savoră cola cărdine. 8 Iechă themescă manușa avela te vazden‐pe pă col‐averă themescă manușa, sar vi iech împărăția pe col‐aver împărăția; andă varăsave thana avela te chinol‐pe e phuv, bocha sar vi turburimata. Cadala buchea sîn o astarimo le duchai-mango. 9 Te roden te dichăn tumendar corcoro. Avela te den‐tumen p‐o vast le Soboronengo crisînimască, vi avela te aven mardine andă‐l sinagoghe; anda Mande avela te aven îngărdine angla ăl rai le themescă vi angla ăl împărați, te slujîn‐lengă sar mărturie. 10 Ta mai anglal sîn te cărăn phenimo prinjeanimasco pa e Evanghelia savoră themescă manușăngă. 11 Cana avela te îngărăn‐tumen te aven dine andă lengă vasta, te ci daran mai anglal so avela te den duma, ta den duma sa so avela te den tumen andă codo ceaso; sostar ci avela te den duma tume, ta o Duho Sfinto. 12 O phraloro avela te del le merimască pescă phralorăs, o dad pescă șeavorăn; ăl șeavoră avela te vazden‐pe pă pengă phure, avela te mudarăn‐len. 13 Ci avela te daștin te dichăn tumen anda Munro Anav; ta codo savo avela zuralo ji cana avilo te cărghion savoră‐cola, ci avela mîntuime.“
Te așeas sar cana ci sovas
14 „Cana avela te dichăn e ‘urîciu-nea le pustieachi’ că bășăl cai ci sîn te bășăl othe, — con ghinel te hachiarăl — andă codola ghesa save sîn ande Iudeia, te nașăn p‐ăl bare plaie. 15 Codo savo avela pă o titi le chărăsco, te ci del‐pe tele, vi te ci jial andră and‐o chăr, te lel pescă varăso anda leste. 16 Ta vi codo savo avela and‐e mal, te ci asbal palpale te lel peschi thalic. 17 Pharo avela te avel codolengă jiuvleandar save phiraven andă pende șeavorăn, vi codolendar save avela te den ciuci andă codola ghesa! 18 Te rughin‐tumen, cadala buchea te ci cărghion ivende. 19 Sostar andă codola ghesa avela te avel cădăsavo pharimo baro, sar ci sas butăr ji catar astarghileas e lumea, savi cărdeas o Del, ji aghes, sar ci avela butăr varăcana. 20 Ta te ci avilo te cărăl mai țînoră codola ghesa o Rai, chonic ci scăpilas; ta cărdeas‐len mai țînoră anda codola save sîn alome. 21 Te avela te phenel‐tumengă varăcon atunci: ‘Eta, o Hristoso sîn cothe’, voi ‘Eta‐Lo, ocothe’, te ci pachian les. 22 Sostar avela te ușten hohamne Hristosa vi hohamne prooroce. Von avela te cărăn sămnuri vi bare buchea so ci dichle butăr, te tharăn, te daștilas, vi codolen save sîn alome. 23 Te roden te dureaivon; eta că phendem‐le tumengă mai anglal. 24 Ta, andă codola ghesa, pala codo pharimo, o cham avela te tunecil-pe, o șionoto ci avela te mai del vedarie, 25 ăl cerhaie avela te peren anca o ceri, vi ăl zora save sîn and‐o ceri avela te aven clătinime. 26 Atunci avela te diciol o Șeavo le manușăsco că avel p‐ăl nori bare zorasa vi le slavasa. 27 Atunci avela te tradel Pescă anghelen, vi avela te chiden codolen save sîn alome anda‐l ștar balvalea, ji catar ci sîn butăr phuv vi ji catar ci sîn butăr ceri. 28 Te len sîcaimo catar o smochino pa leschi pilda. Cana astarăl leschi crăcuța te paiarăl vi te cărăl patrea, jianen că o milai sîn pașă. 29 Sa cadea, cana avela te dichăn cadala buchea cărdine, te jianen că o Șeavo le manușăsco sîn pașal, sîn sar vi le udarănde. 30 Ceaces phenav‐tumengă, că ci naciola cado neamo ji cana ci cărghiona sa cadala buchea. 31 O ceri vi e phuv naciona, ta Mînră dume ci avela te nacion. 32 Sode pa codo ghes, voi codo ceaso, ci jianel chonic, ci ăl angheli anda o ceri, ci o Șeavo, ta numa o Dad. 33 Te len sama, te aven sar cana ci soven ta vi te rughin‐tume; anda soste ci jianen cana avena codola ghesa. 34 Avela te cărghiol cadea sar cana iech manuș jialtar andă aver them, savo mechăl pesco chăr, del pescă robașen zor, sîcavel savorăscă so sîn te cărăl, vi del porunca le portarăs te ci sovel. 35 Cadea că te aven sar ci soven, sostar ci jianen cana avel o rai codo casco sîn o chăr: sar racheaco, voi pe mașcar le racheachi, voi cana ghilabal o bașno, sar vi detehara. 36 Te daraivon te ci avel bi‐codolaco, te ci sas cărdino prinjeandino te arachăl tumen sutinde. 37 So phenav‐tumengă, phenav savorăngă: Te așen sar cana ci soven!“