Vindecarea unui îndrăcit
1 Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor. 2 Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9 „Care-ți este numele?” , l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13 Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.” 20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.” 24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ” 32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.” 35 Pe când vorbea El încă , iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?” 36 Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme .” 40 Ei își băteau joc de El. Atunci , după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi” , care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” 42 Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.
Sastearăl iechă bengales
1 Arăsleas p‐o col‐aver than le bare paiesco, andă‐l thana le Gadarengo. 2 Cana avri inclisteas o Isus anda o parahodo, așel angla Leste iech manuș savo avel and‐o murmunți, pă savo railas‐pe iech duho savo ci sîn ujome. 3 Cadale manușăsco bășimasco than sas and‐o murmunți, ta chonic ci daștilas te încărăn les phanglo, ci le sastrune lanțosa. 4 Sostar butivar sas phanglino le pînrănța andă‐l betelii vi lescă vast sas phangline sastrănța, ta phagălas codola sastra vi șinelas codola betelii, chonic ci daștilas te torghiarălas‐les. 5 Sa dăiech, cadea ghesă sar vi racheaco bășălas and‐o murmunți vi p‐o baro plai, ciungardelas sar vi șinelas‐pes le barănța. 6 Cana dichleas‐le Isusăs dural, nașleas, rughisaileas‐Lescă, 7 vi deas mui zurales: „So sîn man te cărav Tusa, Isuse, o Șeavo le Devlesco codole Zurales Baro Ucio? Ţolahas Tut and‐o Anav le Devlesco, că ci thos‐man tela ăl phare ducha!“ 8 Sostar cadea phenelas‐lescă o Isus: „Duhona bi‐ujo, te incles avri anda codo manuș!“ 9 „Savo sîn chiro anav?“ pușleas‐les o Isus. „Munro anav sîn Legiune“, palpale phendeas vo, „sostar sam but jene.“ 10 Rughileas‐les butivar te ci tradel‐les avri pa codola thana. 11 Othe, pașa o plai, sas but bale, save othe hanas. 12 Ta, le benga rughisarde‐Les, vi phende: „Te trades‐amen andă codola bale, te jias andă lende.“ 13 O Isus muchleas‐len te jian. Ta ăl bi‐ujime duhuri avri incliste ta vi andră găle andă‐l bale, ta ăl bale andră nașle and‐o baro pai: sas pașal dui mii, vi andră tasule and‐o baro pai. 14 Codola manușa save dichănas le balișendar nașletar, te phenen and‐o foro vi andă‐l pașă gava. Ăl manușa avile te dichăn so cărghileas othe. 15 Avile c‐o Isus, ta eta codo savo sas bengalo saves sas e legiune catar ăl benga, tele sas bășado vi sas vuriado vo sas întrego andă peschi goghi; von daraile. 16 Codola save dichle sa so cărghileas, phende‐lengă sa so cărghileas le bengalesa sar vi le balența. 17 Atunci von astarde te rughin le Isusăs te jialtar pa lengă thana. 18 Cana Vo inclelas opră and‐o parahodo, o manuș savo sas bengalo rughilas‐Les, te muchăl‐les te bășăl‐Lesa. 19 O Isus ci muchleas‐les, ta phendeas‐lescă: „Jiatar chără chirende, vi te phenes‐lengă sa so cărdes‐tucă o Rai, vi sar sas‐Les mila tutar.“ 20 Vo găleatar, astardeas te cărăl prinjeandino and‐e Decapole sa so cărdeas‐lescă o Isus. Ta savoră bari dichle cadea varăso ci dichle butăr.
Ușteavel anda o merimo le Iairosca raclea vi sastearăl iecha jiuvlea savi sîn nasvali dășudone bărșăndar
21 Pala soste o Isus pale nachleas pe col‐aver parte, le parahodosa, chidineaile but manușa pașa Leste. Vo bășălas pașa o baro pai. 22 Atunci avel iech baro manuș savo bușiol Iair, sar dichleas‐Les, o baro manuș șiudeas‐pe angla Lescă pînră, 23 cadea că vi cărăl‐Lescă iech zuralo rughimos: „Mînri șevoră țîrdel te merel; rughiv‐Tut, te aves te thos Chire vast pă late, te cărghiol sastevesti sar vi te trail.“ 24 O Isus găleas lesa. Ta pala Leste jialas but manușa save bulzonas‐Les. 25 Ta sas iech jiuvli, savi dășudone bărșăndar sas‐la iech thadimo ratesco. 26 Voi sas thodini tela but ducha catar ăl doftori, ta ci hacheardeas chanci sastearimo; ta mai but sas lacă jiungalimo. 27 Așundeas că den duma pa o Isus, avileas palal mașcar ăl but jene, vi arăsleas Lescă rahamende. 28 Sostar voi cadea phenelas andă peste: „Te avelas te daștiv te arăsav Lescă rahamende, avela te sastivav.“ 29 Sa acana, torghileas laco thadimo le ratesco. Vi hachiardeas andă pesco stato că sastileas le nasvalimastar. 30 O Isus sa acana hachiardeas că iech zor avri găleas anda Leste; vo, vi phenel: „Con arăsleas Mînră rahamende?“ 31 Lescă ucenice phene‐Lescă: Dichăs că ăl but jene bulzon‐pe pașa Tute, ta vi mai phenes: „Con arăsleas‐Mande?“ 32 Vo dichălas sa bithanal pașa Peste te dichăl codola savi cărdeas cadea buchi. 33 E jiuvli, daradi vi izdralas, sostar jianelas so cărghileas andă late, avileas vi șiudeas‐pe angla Lescă pînră, vi phendea‐Lescă sa o ceacimo. 34 Ta o Isus phenel‐lacă: „Șeavore, chiro pachiamo mîntuisardeas‐tut; jiatar le paceasa, te aves sasteardini chire nasvalimastar.“ 35 Cana Vo încă delas duma, eta că aven varăsave manușa catar o baro manuș anda e sinagoga, save phenen: „Chiri șevoră muleas; soste mai civarăs le Sîcade Raies?“ 36 Ta o Isus, bi‐codolaco te dichăl codole dumengă, phenel le bare manușăscă anda e sinagoga: „Te ci daraivos, numa te pachias!“ 37 Ta ci muchles chanicas te jial Lesa, avri anda o Petro, o Iacovo vi o Ioano, o phraloro le Iacovosco. 38 Arăsleas cai le bare manușăscă chăreste. Othe dichleas o Isus but zarva, vi varăsaven save roven sar vi phagănas‐pe but. 39 Andră găleas, vi phendeas‐lengă: „Sostar cărăn cădăsavi zarva, vi sostar roven? E șevoră ci muleas, ta sovel.“ 40 Von prasanas‐pe Lestar. Cadea că pala soste avri incaladeas savorăn, les Pesa le șevorăcă dades, laca devora, sar vi codolen save avile Lesa, vi andră găleas othe cai sas e șevoră. 41 Hutildeas‐la vastestar, vi phendeas‐lacă: „Talita cumi“, savi cadea sîn: „Șevore, uști, phenav‐tucă!“ 42 Ta sa acana e șevoră uștileas, vi astardeas te phirel; sostar sas dășudone bărșănghi. Von așile morțome. 43 O Isus deas‐len zurales porunca te ci jianel chonic cadea buchi; acana vi phenel te den te hal le șevoră.